Tăceri clădind lumină, răscolitoare clipe
Atârnă-n blânde gânduri al viselor extaz,
Zile sculptate-n soare, cu verde în risipe,
Se coc încet, încet pe al timpului răgaz.
Se îmbulzesc în taină mirări -din dor- descinse,
Pe ii de primăvară râd râuri înşirate…
Se-ntoarce viaţa dulce prin ramurile-aprinse
Cu frăgezimea florilor catifelate…
Vântul atinge-azurul, într-un joc, peste amiezi!
În jur se simte ochiul lucitor al ispitei,
Liniştea, cu suflul ascuns în ramurile verzi,
Ar vrea să schimbe, parcă, bătăile clipei.
Sufletul înfloreşte-ntr-un poem de iubire
Presimt răsuflarea-ţi şi…închipuirea zboară…
Foşneşte gândul ca o frunză-n rătăcire
Şi liliacul mov ne prinde-n primăvară…
Cu o înţelegere-n priviri nu ne vorbim…
Ne pierdem în admiraţia primăverii,
Umbrele ni se încurcă-n mers şi este sublim,
Fumul sentimental aprinde clipa tăcerii!…
LIA RUSE
