SUNT VINOVAT
Sunt vinovat că-n lumea asta plouă,
Că ceţuri peste toate se desfac,
Că ninge dimineţile cu rouă,
Că cerul, spre-orizonturi, e opac.
Eu port şi vina că rămânem singuri,
Conştiinţa mi-e un front fără de soli.
De multe-n viaţa asta suntem siguri,
În viaţa socotită-n patru ţoli.
Nimicnicia veacurilor toate,
Chiar foamea celor mulţi şi oprimaţi,
Mi le asum atât cât se mai poate
În vremea grea a urii dintre fraţi.
Sunt vinovat că suntem daţi pieirii,
Că trag spre munţii mei ca un ascet.
Eu îmi asum conştiinţa omenirii
Ca simplu muritor şi ca poet.
Şi peste tot ce este, cea mai grea
E culpa că-n conştiinţă nu-i destul,
Că-mbătrânind am mai pierdut ceva
Din tragicele vremuri de acum.
