Poezie

0
24

RENAŞTE PRIMĂVARA

Când răsare ghiocelul
Se- aude iarba cum creşte
Zburdă pe câmpie mielul                                                                                                                   Totul, totul reânoieşte

Fetele îşi poartă ţanţoş
Mărţişoarele pe piept
Mamele fac mucenicii
Păsările zbor discret

Şi în fâlfăit de aripi
Prin glas de izvor de munte
Se iveşte o cireadă
Cu vite mari şi cornute

Se – nvârtesc copiii roată
În câmpia însorită
Iazul morii se – nfioară
Îndrăgostiţii se sărută

Repetabilă minune
A renaşterii Divine ,
M-a cuprins prin dorul vieţii
An de an aici prin lume

Primăvara înverzeşte                                                                                                                                Tot mai tânără prin vremi
Trupul meu îmbătrâneşte
ViaţA parcă ar fi un ghem

Fermecat sau plin de noduri
Ne îndreptăm rând pe rând
Spre abis sau Paradisul
Visul drag de pe pământ
Dacă-am fi ca primavera
Şi-am înmuguri etern
N-ar mai fi nici răutate,
Ură,grijă sau blestem
E frumoasă primăvara,
Flori şi gâze, mărţişoare
Preumblări prin roata vieţii,
Fericiri şi supărare

O speranţă-n primăvară
An de an se înverzeşte
De mai bine pentru ţară ,
Bogăţia ce rodeşte

În suflete îmblânzite
Sărutate de lumină
Scăldate în rouă vieţii
Printr-o linişte Divină

 

REGRET

Vei regret chiar azi , sau poate mâine

C- ai alungat iubirea , printre ploi

 

Vei regreta şi poate-o să te doară

Poemul fericirii dintre noi

 

Vei regreta  în vara – nviorată,

Că gustul buzelor nu îl mai simţi

 

Vei regreta şi pe deasupra- n rugă

Ceri să te iert, că  ţi – ai ieşit din minţi

 

A PLÂNS ÎN MINE DUMNEZEU

 

A plâns în mine Dumnezeu

Nu lepădam păcate grele

Prin jertfa sa m‐am ridicat

Dorind să fug din cele rele

 

Dar ca‐ntr‐o chingă mă ţineau

Întoarcerile la plăcere

Chemându‐mă, atât de lin,

Mierlos şi tainic, plin de vrere.

 

Am adunat şi suferinţi,

Plâns, lipsuri şi dureri amare

Şi mi‐au adus scrâşniri din dinţi

Păcate vechi, reci, secular

 

L‐am cunoscut pe Dumnezeu

Şi Maica Sa cea iubitoare

În zi cu soare şi iubiri

De semeni, ţară şi de floare

 

M‐a îmbăiat liniştea Sa

Simţind adâncul nemuririi

Dorinţa mare de‐ a ierta

Şi‐a alunga păcatul firii

 

Cred, Doamne că Mă însoţeşti,

Îţi cer iertare, Preamărite

Chiar de greşesc în orice zi,

Adună‐mi zilele smerite

 

Şi să mă porţi pe Braţăul tău

În clipe grele‐aş vrea să‐ti cer

Să ai răbdare şi să‐mi dai

Răbdare…ca să urc la cer

 

 

Să mă adun prin pocăinţi

Prin bunătate şi lumină

Te rog, iartă şi neamul meu

Dă‐i României, zi senină

 

Smerenie îţi cer acum

N‐am învăţat să mă smeresc

Sau poate nu am vrut prea mult

Te rog Doamne, Să‐mi dăruieşti

 

Nădejde, cale spre‐adevăr

Şi spre lumina nemuririi

Sunt doar un prunc, copilul Tău

Ce‐am moştenit păcatul firii.

 

Ligya Diaconescu