CRUCEA DE ARGINT
Îmi este frică să închid ochii
aud cum clopotele bat, tot bat…
de funia înnegriră trage un fluture alb.
Îmi este frică să închid ochii
ziua se topește, alunecă pe pietre
lăsându-mi umbra pictată cu sânge.
Îmi este frică să închid ochii
privesc în oglindă moartea desenând
în palma ei stângă, o cruce de argint.
UMBRA TRANSFORMATĂ ÎN CRUCE
În fiecare clipă eu mă tem
de umbra prefăcută în lemn
de lemnul transformat în cruce
de crucea îngropată în pământ!
Simt cum se strecoară sub tocul umezit
sub lama ruginită, sub lama de cuțit
cuibărindu-se în sânu-mi…nu-mi dă pace
îmi răvășește părul, iar trupul mi-l desface.
FĂRĂ CUVINTE
Soarele își dezbracă trupul plin de răni
și alunecă în apele adânci.
Amândoi privim cum Soarele apune,
tu – înălțat pe stâncă,
eu – zdrobită de pietre.
Sub greutatea lor sufletul se înalță,
în pumnii îmi țin moartea,
umbra morții mele
îmi împletește părul cu fire de stele.
Tu – înălțat pe stâncă,
eu – zdrobită de pietre.
Moartea îmi despică umbra în mii de umbre,
agățându-le de razele de Soare.
Amândoi privim cum Soarele apune,
tu – înălțat pe stâncă,
eu…fără cuvinte.
COPILUL DIN MINE
Umbra, ca un ciorchine de strugure,
se oprește la fiecare izvor,
întinzându-și degetele spre paharul de lut,
se deschide în mii de cercuri și plânge
copilul cu trupul de căprioară.
Doamne, adăpostește-mi umbra sub o salcie,
să nu o mai văd chinuind copilul din mine.
ÎNGERII NU-ȘI ÎMPRUMUTĂ ARIPILE
Rătăcind cu buzele cusute cu frănghia unui clopot de argint,
Te caut printre palmele luminii care urcă
înfierbântate pe coapsele unui înger.
Ce păcătoși sunt îngerii uneori!
Aripile mele cusute cu fire de sânge albastru
s-au desprins…
Doamne, ia-ți aripile înapoi!
Nu trebuia să mor…
Nu trebuia să mor?
O OGLINDĂ, UN MĂR ȘI INELUL BUNICII
Uitasem în sertar o oglindă, un măr și inelul bunicii,
buzele nu au încetat să se zbată…
Și n-am înțeles de ce ninge cu îngeri
și nu cu trandafiri.
Peste un mormânt pustiu,
Peste mormântul meu!
TRANDAFIRUL
Am făcut cu moartea un schimb,
să simtă ce simt eu.
I-am dat inima să-i bată.
Cântăm amândouă, moartea plânge,
eu îi împletesc părul cu ale lui cuvinte,
degetele-i tremură când umbra-mi pictează.
În locul inimii a desenat un trandafir,
spinii lui să-mi aducă aminte că trăiesc.
