Nu am știut ce este dorul până când
Te-am strâns pentru prima oară în brațe.Și gândul mi-a șoptit: ,, O să-l iubești…”Eu știu, dar lui nu-i voi spune niciodată!Nu am știut ce este dorul până cândM-a cuprins în fiecare seară.Eu adormeam cu tine în gândȘi mă trezeam în gândurile tale.Nu am știut ce este dorul până cândȚi-am auzit pentru ultima oară glasul.Și amândoi am înțeles atunci…Că nu iubirea a fost cea care ne-a unit.Nu ai știut ce este dorul până cândM-ai strâns pentru prima oară în brațe.Și gândul ți-a șoptit: ,, O să o iubești…”Mi-ai spus dar eu nu te-am crezut niciodată!Mi-ai scris mii de cuvinte,strecurându-te în mintea meaam hotărât să ucidem noaptea.Îți dădeam timpul meu să te joci cu eltu îmi dădeai timpul tău…deschideam fereastra în aceeași secundătimpul nostru își ștergea urmele în ploaie.Tu adormeai, eu adormeamcuvintele noastre plângeaurătăcite în oglindă.Și în seara în care trandafirii înghețați își rupeau spiniihrănindu-ne pe noi cu al lor veninte-ai rănit singur încercând să desfaci rama.La ce ți-a folosit să îți pictezi inima într-un pătrat de piatră?Fără cuvintele mele, inima ta nu mai bate!Tu poți picta bătăi nenumărate…Dezbracă-mi trupul îmbrăcat doar în cuvinteȘi nu lăsa iubirea să ne ucidă pe amândoi!Îți dorești să fiu lângă tine acum?Te-am întrebat într-o noapte,inima ta s-a desfăcut în fâșii de mătase albastră.Cu mătase mi-ai legat gleznelede marginile cerului,am construit amândoio scară din cuvinte,eu urcam, tu coborai,cuvintele noastre cădeau,transformându-se în dorințe.Și ce a rămas acum?Din umbra noastră albastrăse înalță flăcări care ard firul de mătase.Cu fum pictăm cercurile de argintlanțurile ne înfășoară,sufletele rătăcesc plângând.Privirea noastră spune atât de multenoi am rămas fără cuvinte…Nu mai există noapte, nici vise sau dorințe.Zilele se strecoară prin pâlnia de sticlă.Suntem grăbiți, închidem ochii obosiți,în fiecare zi același traseu,monotonia uneori își schimbă haina.Dar ce folos?Razele de soare trec prin noi,ca niște săgeți de gheață.Suntem două umbre,din pașii noștri cad cuvinte,trecem unul pe urmele celuilaltși nu simțim nimic.
