„Pe Întâi Decembrie maghiarii nu au ce sărbători!”
Viktor Orban
la Satu Mare
„Cine seamănă vreme rea, să se aştepte la grindină”
Mătuşa Augustina
din Prundul Bârgăului
Afurisit vrăjmaş şi Orban, ăsta, să vină el tocmai de la Budapesta, la noi în Ardeal, la Săt-Mar , să-i spună lui Ianoş şi Ghiuri să nu sărbătorească cu Ion şi Gheorghe zâua României Întregite de o sută de ani, după ce noi am visat şi luptat pentru unire sute de ani. No, apoi nu-i dus cu pluta de tăt Orban, ăsta, când toţi trăim la olaltă, aici, de sute de ani, în credinţă creştinească? Să o spun şi pe ce dreaptă; Ion şi Gheorghe nici nu i-au poftit la sărbătoare noastră, că ştiau că-i o treabă mai gingaşă pentru ei şi nici jandari români n-or umblat după ei să-i scoată la sărbătoare. Steie acasă, beie-şi pălinca singuri, suduind Trianonul, de patru generaţii, cu „Nem, nem soha…” de parcă Ion şi Gheorghe l-o hotărât. Da, meargă în sărăcie, să meargă odată, cu Orbanu lor cu tăt, la Paris, la Trianon şi să-i ia de grumaz pe domnii cei mari, care, atunci or hotărât că Ardealul îi românesc din moşi-strămoşi, de la dacii lu’ Decebal şi romanii lu’Treian, şi să fim la olaltă cu ceilalţi rumâni de peste munţi. Şi Orban, ăsta, îi la fel de dus de cap ca Bela Kun care la vremea aceia, în loc să se ducă cu comuniştii lui să cucerească Trianonul francezilor, care or făcut Ungaria doar cât-îi ungurească, dând la croaţi ce-o fost a lor, la fel şi la sârbi şi slovaci, o dat năvala peste noi în Ardeal, că ei numai la năvăliri se ştiu. Da vorba aceia „cine samănă spini, cu ţape-n cur s-aleg!” Treaba lor, or avut ce-or sămănat. Da şi rumânii, proşti de buni, s-or mulţumit să le puie o opincă pe parlamentul lor, să-l ridice pă Horthy în şaua Ungariei şi să se flocăiască cu unguroaicele, care or vrut. Ş-or vrut bugăte!
Nici de domnii de la Bucureşti, de azi, nu mi-e ruşine, de-mi vine să dau cu grebla de fân în ei, că-s nişte cârpe de şterg udemerişti pe jos cu ei. Asta-i mulţamul că i-or pus prin parlament şi guvern, ba pe popa Tokes lo trimis în parlamentul Europei şi acolo o început a cere autonomia Ardealului! Auzi, dumneata, aşa ceva! Şi în loc să-l trimită pachet la Orban, Băsescu io mai dat o medală de revoluţionar. Io cred că o băut pălincă săcuiască amestecată cu o unguroaică în şură, că Tokes nu o fo’ la revoluţie, nici până la pragul uşii n-o ieşit atunci. Mi se pare că popa ăsta-i ca fiu’ scroafei; că oricât mălai, drepturi şi privilegii bagi în el tot scurmă tătă ograda şi grădina de flori, din faţa casei! Amu, o venit la tălevizor, la noi la rumâni, să ne spună că: „E jignitor pentru unguri că România şi-o pus ZIUA NAŢIONALĂ la 1 Decembrie !” Tulai, Doamne, nu-i cu tăte minţile acasă…! Păi aşa au hotărât românii ardeleni, cei mai mulţi şi mai vechi în Ardeal, ca atunci, să se unească cu ŢARA lor! Era treaba rumânilor, adică numai a noastră, când să ne alegem ziua naţională! Ni mă la el, cât îi de nesâmţât şi neruşinat, da meargă învârtindu-se la francezi să le spună să-şi schimbe zâua naţională, că ei le-o dat cu Trianonul peste bot! Da domnii de la tăleviziunea din Bucureşti or tăcut ca porcii-n mălai, ascultându-i predica ungurească! Nu le-ar fi ruşine şi lor!? Că ne-am săturat de când ne tăt spun: „lasă să urle ca lupii la lună, că nu vă i-a Ardealu’ nime de sub picioare!”. Asta-i laşitatea domnilor de sus ce l-i frică de adevăr şi dreptate, ce nu au nici o simţire românească. Mă şi mir, că nu s-o găsât un domn mare de pe acolo, gata botezat la Bruxelles, să-i ceară scuze lui Tokes de jignirea adusă ungurilor şi politicos să-l întrebe dacă am putea-o să o punem şi noi tăt la 15 Martie, ziua în care în 1848, la Budapesta, revoluţionarii unguri au cerut în declaraţia lor ca Ardealul Nostru să fie alipit la Ungaria lor. Tokes ar fi tresărit fericire să nu mai avem ziuă naţională cum hotărâm noi… dar nu s-ar fi învoit, fiindcă şi acum îi ţiuie în cap Marea Adunare de la Blaj în care românii ardeleni s-au opus atunci, cu mâna pe furci, la alipirea Ardealului la Ungria. Da, domnul cel mare de la Bucureşti, care nici nu ştie câte Someşuri îs în Ardeal, darămite unde-i Blajul şi ci-o zâs Avram Iancu atunci, nu se lasă, vrea să-i arate popii cât îi el de corect politic de Bruxelles şi stăruie ca prostul: „Ce părere aveţi de propunerea sărbătoriri în ziua în care v-aţi născut dumneavoastră, fiind aţi fost aşa mare revoluţionar la Timişoara”. Popa Tokes s-ar bucura în sinea sa, dar pe urma, iute se înmuie amintindu-şi că-i făcut de Întâi Aprilie în 1952, de râdeau şi fraţii lui de el şi-i zâceau cap pătrat, scrie în cartea lui. Aşa a vrut Dumnezeu să râdă de el de la început. Cred că râde şi amu, dar şi de domnii românilor de azi îl umflă râsu’, şi clatină din cap, când vede cât-îs de prostovani şi slabi de fire în faţa unui provocator înrăit, trădătorul ţării care încă îl ţin pe palme.
Păi, nu-s de râs şi de traşi de urechi până la cer guvernanţii rumâni din aşa zâsul guvern tehno-ratat, în frunte cu Dacian din Zalău, căruia, bag-samă că la Bruxelles i-au scos din cap suferinţa istorică a ardelenilor sub unguri şi i-o băgat în guvern toate loazele bucureştene ce cred că Napoca e o margine a Budapestei. La Ministerul de Externe îi un vâlcean, Lazăr şi nu ştiu cum, care de bună samă nu ştie nimic despre istoria ardelenilor, fiindcă i-o fost greu de înţeles când Peter Szijjarto, ministru ungur de externe, o interzis diplomaţilor lor din toată lumea să ia parte la festivităţile organizate de Ambasadele Române de ÎNTÂI DECEMBRIE! Nu-i greu de înţăles, îi el, tehno-ratat, greu de cap de s-o cocoşat de tot şi-n faţa ungurilor. Să-l ia de mână pe prim tehno-ratat şi împreună să meargă la Bruxelles să întrebe dacă asta-i o nouă linie diplomatică de înfrăţire a uniunii europene, ori îi numai pentru România. Batăr să ştim şi noi la ce să ne aşteptăm, că ungurii hulesc ZIUA NOASTRĂ NAŢIONALĂ, dar se bulucesc să intre în parlamentul şi guvernul bucureştean că e bine, cald şi de sărbătorit întruna, de 25 de ani, cu paşi mici împotriva naţiei noastre. Îs prefăcuţi şi făţarnici, vicleni şi răi, provocatori tăt timpul, să ne încerce răbdarea, aşa ca în Martie 1990! Da, aia nu o fost nimic, pe lângă ce ne pregătesc pentru ANUL CENTENARULUI UNIRII. Băgaţi de samă domnilor din guvern şi parlament, că numai de sărbătoare nu vom avea parte. Voi dormiţi când îi vorba de demnitatea şi siguranţa naţională, scriitorimea şi intelectualitatea e ruptă de naţiune ca să fie politic corectă, apărarea noastră naţională e o picătură într-o lume tulbură, serviciile de informaţie şi siguranţă ştiu multe dar îs conduse de străini de ţara asta, aşa că, Dumnezeu cu mila în 2018!
Să nu am io dreptate, dar mie mi-o sunat a provocări cele spuse de unguri, acum de ÎNTÂI DECEMBRIE, tot timpul au ceva de cârtit de ziua noastră, dar de data asta au şi ameninţat. Fiţi cu băgare de seamă că vicepreşedintele Ungariei, Zsolt Semjén, o zis tare şi răspicat: „Diplomaţia maghiară ar putea fi criticată eventual pentru că nu a dat cu pumnul în masă mai devreme” Auziţi? Nu a dat cu pumnul în masă mai devreme, când e vorba de unirea românilor ardeleni cu ceilalţi rumâni! În care masă, a cui masă? Poate în masa diplomaţiei Uniunii Europene, aia la care au semnat, neforţaţi de nimeni, că nu au conflicte şi pretenţii teritoriale cu vecinii ca să fie acceptaţi în uniunea ţărilor europene! Atunci nu au zis „NEM, nem soha” nici de tratatul de la Trianon, nici de cel de la Paris. Pacturi asemănătoare au semnat şi la intrarea în NATO şi apoi la Roma şi Lisabona. Nu ţăranii ardeleni trebuie să le amintească de toate semnăturile lor ci preşedintele, prim-ministru, ministru de externe acum, când, ungurii trec în Secolul XXI la diplomaţia datului cu pumnul în masă. Dar tehno-rataţilor din Zalău şi Vâlcea le e teamă să le amintească celor cu bătutul în masă că asta nu este diplomaţie, darămite să înainteze un protest sever ca să-i trezească din vremurile lui Kosuth. Hitler şi Stalin în care se dădea cu pumnul în masă, sau cum au făcut Ribbentrop şi Ciano în faţa delegaţiei româneşti la Viena, în Palatul Belvedere. Dumnezeu să-i judece după ce unul o fost împuşcat din ordinul lui socru-su şi celălalt spânzurat la Nurembeg cu o funie din cânepă românească! Ungurii n-or învăţat nimic din istorie, tot aşa au rămas; una semnează şi alta fac, aşa o fost şi cu semnăturile date în 30 August 1940 la Viena. Învăţătorul meu mi-o dat cartea de istorie în care scrie de acel ”arbitraj”: „Guvernul ungar îşi ia obligaţia solemnă ca persoanele care pe baza acestui arbitraj câştigă cetăţenia ungară, însă aparţin poporului român să fie consideraţi egali în fiecare caz cu ceilalţi cetăţeni unguri” Articolul 5 din „arbitraj” pe care, din împuternicirea guvernului ungar, l-a semnat ministru de externe Istvan Csaky şi înclinându-se în faţa lui Ribbentrop şi Ciano a spus: „Iau act şi garantez că nu va fi nici o plângere” Şi după patru ani de ocupaţie horthistă egalitatea garantată era următoarea: 919 de omoruri, dintre care 436 au fost în Judeţul Sălaj, judeţ martir cum îl numesc istorici. Lui Dacian Cioloş de îngrijirea memoriei sălăjenilor nici nu-i pasă, nu a trecut odată, anu-ăsta, pe la monumentul martirilor din Ip or Trăznea, asta, nouă ţăranilor ardeleni ne spune cine e, ce e. Mai departe, egalitatea garantată ne-o închis şcolile, liceele, universitatea, ne-o dărâmat 15 biserici, cele mai multe în Secuime, au profanat 48 de biserici, au obligat pe rumâni să-şi schimbe numele şi religia, au bătut şi schingiuit mii de români, au întemniţat peste cincisprezece mii şi au expulzat în România peste o sută de mii. De groaza egalităţii garantate s-au refugiat în patru ani un sfert de milion în România. Pe tineri i-au trimis pe front în Rusia, iar pe adulţi i-au adunat în companii de muncă forţată. Dacă mai dura nişte ani egalitatea garantată goleau partea asta de Ardeal de rumâni! Şi astăzi, fiii şi nepoţii horthiştilor fac pe marii udemerişti democraţi ce luptă pentru autonomia secuilor şi a ungurilor în Ardeal. Neruşinaţi şi-n faţa lui Dumnezău şi-a lumii întregi. Musai a ne spune adevărurile noastre lumii, tătă zâua, să se ştie odată cine-s ungurii.
Nu-i bai, vine ea şi Judecata de Apoi care, după cum vedem din istorie, de multe ori începe pe pământ, numa bată ei mult cu pumnul în masă, în loc de pace şi iubire creştinească, care se predică şi-n bisericile lor, dar la ei predicile-s la fel ca semnăturile lor. Cât despre „domnii noştri cei mari” din guverne şi parlament, îi condamnăm noi amu, apoi istoria adevărată a românilor, dar pe lumea cealaltă or fi duşi într-o hrubă întunecoasă, cum le e şi mintea, şi vor sta cu capul aplecat, o veşnicie, ascultând asurzitoare bătăi cu pumnii în masă ale ungurilor. Preşedintele sas îi scutit medical, îi în concediu prelungit de gândit şi vorbit.
———————-
Corneliu FLOREA
Decembrie 2016
St.Vital – Canada
