POVESTE VRĂNEȘTEANĂ (8) DIASPOREI    

0
64

Sunt 58 de ani care-au trecut… 

Cei  mai bătrâni s-au dus şi totuși…

peste anii care-ncet s-au scurs,

copilăria, satul meu Vrănești, rămân pe totdeauna,

Sunt binecuvântările primite-n sânul Țării Românești,

ca soarele şi luna!

*

Mă tot gândesc, din când ȋn când: „Ce este viața?”  

pare subțire uneori, dar e mai tare decât ața!

Fragilă? Nu!

Eu am ajuns cărunt… ce vor să zică 58 de ani spartani?

Păi… nu- i puțin, dar nu- i nici mult!

*

Și dacă am ajuns aici…

Un ultim gând pentru românii-mprăștiați în Diaspora,

pentru aceia care au ales, au vrut s-adune şi-au cules…

dar s-au trezit c-au risipit averea sufletească şi-au văduvit istorii

scrise de demult în casa părintească…

Ce- aș zice eu… pe toți ca mine, 

ACELA care-i Drept şi-i sus cu mila-I miluiască!

*

Nu vreau să fac paradă că-s creștin sau patriot.

Probabil că veți agrea sau că veți critica,

Probabil că veți spune: „Ar fi un geniu dar… e idiot”.

Răspunsul meu e simplu:

„N-am ce să fac… făr-adevăr, atâta cât îl știu, nu pot!”

*

Ce- a fost în adâncimea de demult? Sunt Vrăneștenii!

Este legenda, e bătrânul meu cătun, este cascada vremii…

Eu știu că sunt departe-acum, 

dar ce mai știu e că sunt binecuvântat!

Oare-am ceva din tot ce am care să nu mi se fi dat?

Cât despre tine, viața ce ți-a dat?

De unde vii? Oare-ai găsit ce-ai căutat?

*

Bătrânul, vechiul, scumpul meu Vrănești…

Este-o poveste-adevărată cu un băiat frumos; 

el a pețit o mândră fată şi a iubit-o-așa de mult 

şi-atât de mult s-a pregătit… dar nu a fost să fie…

Până la urmă visul lor nu s-a-mplinit… 

c-așa e viața uneori, o tragedie.

*

Acum… eu știu că fiecare dintre noi 

avem în suflet un „Vrănești”,

visări brodate-n amintiri, 

o inimă care pulsează tainice sclipiri….

Cu toate-acestea, noi spunem că românii sunt…

şi ne grăbim să comentăm situații aspru, cu un greu cuvânt.

Dar eu, bazat pe zilele trăite-n Vest, cu patos vin și-ntreb:

„Alții-au trecut ori au căzut la test?”

*

Un „Radu Negru”, un „Vrănești” așa cum  a simțit românul,

cu siguranță-n lumea asta… nu găsești!

Dar nu uitați că Radu Negru-a fost un voievod creștin!

Acum, noi unde suntem?

este bucurie sau dimpotrivă, implacabil, 

e suspin?

***

Ȋn loc de încheiere!

Mulțumind

pentru răbdare

vă urez un „vis”

plăcut…

gânduri ca la ȋnceput!

Cufărul de zestre-i 

plin!

adunate-s toate…

cerul 

e de-acum 

senin!

Inima credinței,

gândul biruinței,

zâmbetele 

vrăneștene…

sufletul e plin!

Hora, codrul, schitul,

cântul, 

vechi obârșii

glăsuiesc,

nu tăgăduiesc…

Peste tot și-n toate,

suflete al meu,

clipele vestesc:

Mare-i Dumnezeu!

——————-

Publicate:

  • Legenda 
  • Copilăria
  • Dudilă
  • Vinul, țuica
  • Duminica
  • La horă
  • Filmul
  • Diasporei

Dumitru IONESCU-VRĂNEȘTEANU

București, 10 iunie 2023