Ioan POPESCU
În anul 2006, dl. Ion Negrei (in foto, stânga)), pe atunci redactor şef al revistei de istorie şi cultură „Cugetul”, din Chisinău, acum secretar de stat în guvernul Republicii Moldova, ne-a arătat clădirea Sfatului Ţării din Chişinău, unde s-a votat Unirea. Domnia sa ne-a condus apoi pe un teren viran, din apropiere, unde se află o piatră ”istorică”, a cărui poveste m-a înfiorat: „Pe acest teren, într-o groapă comună, au fost îngropaţi de vii intelectuali de vază, oameni de cultură şi politicieni din Sfatul Ţării, români basarabeni care au militat pentru Unirea cu România, la 27 martie 1918. Ei au fost descoperiţi în anul 1941, când Basarabia a fost eliberată de stăpânirea bolşevică. La deshumare, cadavrele au fost găsite cu mâinile legate cu sârmă ghimpată, cu organele sexuale tăiate şi alte forme de tortură, toate purtând amprenta KGB-ului, care ocupase clădirea deţinută de consulatul italian, la subsolul căreia a avut loc masacrul patrioţilor români”.
Acum, clădirea nu mai există. A rămas doar o piatră înfiptă în pământ, (în foto), pe care cu greu se poate citi: „Trecătorule, pleacă-ţi fruntea întru cinstirea memoriei basarabenilor masacraţi aici de către călăii bolşevici, în iunie 1940 şi iulie 1941”. Adică atunci când Basarabia a fost „eliberată de sub ocupaţia fascistă”, cum a afirmat ex-preşedintele Voronin, referindu-se, evident, la România.
Adevărul istoric este altul, cel ştiut de toată lumea de bună credinţă: nici un organ reprezentativ al Republicii Moldova, ales în mod democratic, nu a anulat Actul Unirii, votat de Sfatul Ţării, la 27 martie 1918. Acest act a fost anulat doar de tancurile sovietice, în iunie 1940 şi iulie 1941, când noii „eliberatori” au supus Moldova unui genocid: uciderea patrioţilor români, foametea organizată, deportarea masivă a peste un milion de români in Siberia/Kazahstan, colectivizarea forţată etc.
