Gabriela Staicu, ADEMED
Viața omului modern înseamnă îndepărtarea de mediul natural în care au trăit strămoșii, pierderea contactului cu lumea plantelor și animalelor sălbatice și ignorarea valorilor tradiționale care asigurau cândva coeziunea așezărilor.
Cum ar putea fi sprijiniţi tinerii să înțeleagă importanța acestor valori și obiceiuri dacă nu prin întruchiparea unor personaje de legendă sau a unor animale din specii locale într-o piesă de teatru?
Acesta a fost unul din obiectivele proiectului Arc peste veacuri, desfășurat de ADEMED – Asociația pentru Dezvoltare și Mediu, cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național.
Elevi ai școlilor gimnaziale din comunele Albești, 23 August, Histria și Topalu (județul Constanța) au fost, pentru câteva ore, actori și spectatori, împreună cu caderele didactice şi alţi cetăţeni. Într-un decor deosebit au recreat prin personajele interpretate, atmosfera satului sau cetăților de odinioară sau relația oamenilor cu mediul natural, în amintirea unui peisaj cultural îndelung admirat, cu certa valoare identitară pentru aceste locuri.
Actorii amatori au fost instruiți de un actor profesionist, primind și câteva îndrumări de realizare a unor mișcări de teatru-dans. Piesa s-a jucat în pădure, lângă comuna Albești, lângă fortificația Albești, în cetatea Histria, pe malul Dunării la Topalu și chiar în curtea plină de copaci a Bisericii Îngropate din comuna Istria.
Scenariul a urmărit atât redarea vieții sociale din vremuri îndepărtate – oierit, meșteșuguri, construirea caselor cât și dramatizarea raportului dintre oameni și animale, în ideea conviețuirii acestora într-un peisaj prea puțin transformat. Au fost reproduse scene din viața militară a cetăților.
Micilor actori le-au fost oferite piese de recuzită – măști, costume iar fundalul sonor a fost asigurat de o înregistrare a poveştii, pe un fond muzical.
Cei mai mulți au fost încântați să interpreteze rolurile, unii au fost mai reticenți la început, din timiditate. Cei care au ales să fie doar spectatori au regretat cu voce tare că au nu au fost pe scenă!
În timpul repetiției s-a revenit la scenele complexe şi au fost redistribuiri în funcție de preferniţele interpreților. Decorul natural a fost completat cu o minimă butaforie – o fâșie lată de mătase albastră unduitoare, ca un râu. Actorii s-au obişnuit cu rolurile iar piesa a decurs din ce în ce mai alert. Am asistat chiar şi la improvizații aplaudate de localnici, de cadre didactice şi de trecători.Decorul natural, atractivitatea scenariului-poveste, entuziasmul actorilor amatori, bucuria de a se transpune în pielea
