„Numai Dumnezeu cunoaște limitele rezistenței sufletului uman.”, scria Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa în prefața cărții fostului deținut politic Grigore Caraza, ”Aiud însângerat”. O filă neagră, dureroasă, ca o maladie fără leac pentru istoria poporului român a reprezentat-o întregul film al închisorilor comuniste, topos-ul unde cruzimea greu închipuibilă a întregului aparat represiv din penitenciare nu flutura ca destin probabil de azi pe mâine deținuților decât, în genere, moartea. Pentru mulți dintre aceștia, temnițele „neplierii” pe noua canava doctrinară deveniseră nu doar un lagăr de așa-zisă reeducare, ci și mormânt. „Unii, chiar dintre cei tari au căzut; mulți dintre cei mai slabi au rezistat.”, dar, adăuga Părintele Calciu-Dumitreasa, „sufletul omenesc scapă oricărui calcul și oricăror predicții”.
Unul dintre deținuții omorâți în hades-ul penitenciar de la Aiud a fost profesorul universitar dr. ing. Ioan Sava, pe care o să-l denumesc, pe tot parcursul acestui material închinat memoriei sale – profesorul-martir. Cauza întemnițării sale nu se cunoaște, cu exactitate, nici azi. ”(…) i s-a făcut un proces înscenat, a fost bătut îngrozitor la Miliție, la Sibiu, apoi, depus, la penitenciar, pe secția a IV-a, unde eu eram izolat.”, afirma, de curând, într-o emisiune televizată, fostul deținut politic Ioan Muntean, pe care Sava îl rugase să îi transmită soției sale faptul că este nevinovat și că vor să-l omoare. „Și chiar l-au omorât, a continuat Muntean. Era scos la raport și dus pe urlătoare, unde-l băteau îngrozitor acești ticăloși (…). Și profesorul Sava Ioan, după exact patru luni, a murit în brațele mele. (…) În urma bătăilor, sigur, au distrus ficatul în el. (…) Când venea de pe urlătoare, era vânăt.”
Portretul Profesorului-martir Ioan Sava – torturat și omorât în secția a IV-a a temniței aiudene -, se compune, cel mai bine, din mărturiile cu valoare de document istoric căpătată peste timp, ale celor care l-au cunoscut cândva – colegi de catedră, foști studenți ș.a. „În anul 1973, când am terminat Facultatea de Matematică a Universității din București, am fost repartizat la catedra de matematică a Facultății de Îmbunătățiri Funciare a Agronomiei din București. Acolo l-am cunoscut pe Domnul dr.ing. Ioan Sava. Era Conferențiar la disciplina Geometrie descriptivă. Un om integru și cu “coloană vertebrală”. După un timp, cred că prin 1976, a plecat la Sibiu, unde se înființase Facultatea de Mecanică, cu specializarea Tehnologia Construcțiilor de Mașini(TCM). Nu după mult timp am auzit că a fost arestat nu știu pentru ce motive. Mai apoi, a ajuns în facultate vestea că Sava a murit, fiind grav bolnav, se spunea, de ficat.” Sunt cuvintele pline de apreciere la adresa Profesorului-martir Ioan Sava semnate de către fostul coleg și, ulterior, decan al Facultății de Îmbunătățiri Funciare din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină veterinară din București – Prof. univ. dr. matem. Alexe Gheorghe.
În același spirit al abordării admirative față de personalitatea Profesorulu-martir Ioan Sava, unul dintre foștii săi studenți de la aceeași instituție de învățământ superior din Capitală – Facultatea de Îmbunătățiri Funciare -, Gabriel Guberna, mărturisea, de curând, următoarele: „Da, păstrez vie amintirea profesorului Sava Ioan, profesorul care preda la FIF București, în 1975-1976, Desen tehnic și Reprezentări geometrice (Geometrie descriptivă, n.n.). Am avut colaborare la cercul de Calculatoare și programare, pe care îl coordona în cadrul catedrei de Desen. Un om deosebit, foarte bine pregătit. Am rămas într-o relație de amiciție. L-am vizitat, în iarna lui 1979, la Sibiu, unde m-a primit la facultate și mi-a arătat cât de mult muncise ca decan, din 1976, de când please de la noi, de la FIF București; apoi, seara, spre surprinderea mea, am fost invitat la el acasă. Am multe de povestit despre regretatul profesor Sava Ioan. Știam despre faptul că a fost arestat, condamnat și că a murit în acel penitenciar de la Aiud.” La fel spune și Marin Petroi: „Nu cred că există vreun student al domnului profesor Sava Ioan care nu-și amintește cu plăcere de eleganța și inteligența dumnealui.”
Trebuie menționat faptul că, după activitatea pedagogică desfășurată, inițial, la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare din cadrul Institutului Agronomic din București,, Profesorul-martir Ioan Sava s-a mutat la Sibiu, unde, alături de conf. univ. dr. ing. Grațian-Vincențiu Ștețiu (cel dintâi decan al Facultății de Mecanică sibiene), dar și de alte câteva nume importante de cadre didactice ale Universității „Lucian Blaga” din localitate, anume: șef lucrări dr. ing. Ilie Isarie, șef lucrări dr. ing. Cosmina-Elena Ștețiu, matem. dr. Luciana Lupaș, matem. dr. Alexandru Lupaș, ing. Octavian Bologa, ing. Ioan Sasu și ing. Vasile Urdaș, a scris istorie, contribuind la nașterea instituției de învățământ superior ingineresc de aici (datată 15 septembrie 1976) și devenind cel de-al doilea decan al ei, în perioada 1977-1980.
Profesorul-martir Ioan Sava avea să moară, în urma bătăilor crunte, în anul 1986. „Nu-i invidiez pe acei oameni care au primit totul de la viaţă sau au stat în libertate, pentru că majoritatea dintre ei s-au vândut… Chiar dacă m-aş mai naşte o dată, tot nu aş vrea să fiu în postura lor.”, scria fostul deținut politic Grigore Caraza în cartea sa – „Aiud însângerat”. Va plăti, însă, ne întrebăm, vreodată, cineva anume pentru asemenea crime abominabile săvârșite în numele unui ordin politic represiv?!… Tind să cred că răspunsul va fi, pentru totdeauna, unul negativ. Căci țărâna mormintelor nu face parte din conștiința niciunui călău.
—————————–
P.S. Începând cu anul 2018, data de 14 mai a devenit Ziua Națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste.
Magdalena ALBU
București, 16 aprilie 2019
