Cât vom mai asista la aceste „piese de teatru ieftin” care ascund sub reclame şocante „prezenţe scenice” semianalfabete? Dureros! E cumplit să vezi cum se atribuie titluri şi diplome, fără nicio jenă unora care de-abia ştiu să lege două vorbe în limba maternă şi nici acelea corecte, şi în momentul în care dau „switch-ul” pe limba pe care ar fi trebuit să o asimileze (dar n-au fost în stare) devin mai mult decât penibili şi să laşi tineri eminenţi, inteligenţi, olimpici să-şi caute norocul pe alte meridiane unde valoarea lor este, într-adevăr apreciată! ***
Dacă în urmă cu două luni am părăsit o ţară care-mi este şi-mi va rămâne mereu aproape de suflet, am făcut-o pentru că din preaplinul sufletului se revărsa prea multă amărăciune peste toate mizeriile la care am asistat, neputincioasă, în ultimii ani, căutând peste graniţe nu un simplu refugiu, nu goana după îmbogăţire sau huzurul, ci doar un mijloc de supravieţuire pe care ţara mea, ţara noastră a tuturor celor care suntem români nu mai poate sau mai bine zis nu mai vrea să ne-o ofere.
Eşti corect, eşti cinstit, eşti onest, eşti sincer şi mai „ai şi ceva în cap”? Nu eşti bun! Nu faci compromisuri? Nu ai ce căuta în România! Nu ştii să te linguşeşti şi să te supui mediocrităţii sau de-a dreptul tâmpeniei? Eşti un paria al societăţii cangrenate de boala parvenitismului şi a cameleonismului exacerbat, a impotenţei intelectuale ridicate la rang înalt şi-a promovării non-valorii…
N-aş fi dorit să mă folosesc de sintagma „trist dar adevărat”, devenită de-acum banală şi uzitată adesea când se face referire la ceea ce se petrece în ţărişoara noastră, unde cândva, „demult, tare demult…” (parafrazându-l pe Tudor Chirilă de la Vama Veche), occidentalii veneau şi se înfruptau din dărnicia „micului Paris” şi se desfătau în frumuseţile oferite de cadrul natural de excepţie şi ospitalitatea României noastre – dar iată-mă silită să rostesc fără să vreau: da, „trist dar adevărat!”.
Urmăresc zilnic, graţie serviciilor unei companii româneşti de televiziune prin cablu care operează şi în Cipru, ştiri, actualitatea românească în toată „splendoarea” şi decăderea ei, cu „acces direct” la cancanuri şi „perieri” de prost gust care te fac, pe de-o parte, să nu regreţi că stai departe de acea societate bolnavă, dar pe de alta, naşte revolta, sentimentul acela care clocoteşte în tine zbătându-se să demonstreze că nu toţi românii sunt tâmpiţi, că nu sunt nici „figuranţi” pe o scenă a valorilor răsturnate şi nici „actori de tinichea”.
România are valorile ei, atâtea câte-au mai rămas „acasă” şi trebuie să şi le păstreze intacte, curate, limpezi şi departe de interese meschine – care sunt, fără îndoială, în total dezacord cu menirea lor ca valori! O societate sănătoasă se construieşte şi rezistă oricăror „intemperii” cu oameni corecţi, cu oameni valoroşi, cu oameni cu un caracter puternic!
Cât vom mai asista la aceste „piese de teatru ieftin” care ascund sub reclame şocante „prezenţe scenice” semianalfabete? Dureros! E cumplit să vezi cum se atribuie titluri şi diplome, fără nicio jenă unora care de-abia ştiu să lege două vorbe şi nici acelea corecte şi să laşi tineri eminenţi, inteligenţi, olimpici să-şi caute norocul pe alte meridiane unde valoarea lor este, într-adevăr apreciată! Noi, cei care-am depăşit vârsta maturităţii ne resemnăm, sau poate nu! Dar ei? Tinerii aceştia minunaţi, ce fac? Chiar dacă BAC-ul de anul acesta a demonstrat „clasa” majorităţii, există un segment care merită toată cinstea şi aprecierea…
Şi argumentez cele afirmate anterior printr-un exemplu concludent: în luna iunie a avut loc la Larnaca a XV-a ediţie a Olimpiadei Balcanice de Matematică pentru Juniori, organizată de Asociaţia de Matematică din Cipru, la care elevii români au luat nici mai mult, nici mai puţin de 6 medalii: 3 de aur, 2 de argint şi premiu special al juriului pentru originalitatea soluţiei găsite pentru o problemă, obţinând în acelaşi timp punctajul maxim! Cinste lor şi celor care i-au crescut şi i-au instruit! Vă puteţi edifica asupra acestui succes al tinerilor matematicieni români, accesând link-ul de mai jos.
http://www.ziare.com/articole/olimpiada+balcanica+matematica
Câte mijloace media din România au evidenţiat rezulatele meritorii ale acestor muguri de român, „micuţilor Einsteini” – cum catalogaţi în „Ziarul românesc din Cipru”? La valoarea lor nu s-a avut „acces direct”?
Fraţilor, stopaţi odată aceste practici de-a dreptul nebuneşti şi treziţi-vă! Ne faceţi neamul de râs! Creaţi voit o imagine mizerabilă asupra României noastre care de-abia mai respiră de sub mormanul de inepţii care se petrec în ea! Nu este suficient cât împietează asupra noastră faptele celor care cerşesc, care fură, care înşeală, care îşi etalează „frumuseţile” prin parcurile şi locurile rău fămate din ţările în care s-au pripăşit şi datorită lor, de multe ori ţi-e pur şi simplu jenă să vorbeşti româneşte de teama de a nu te aşeza la acelaşi nivel cu ei/ele? Suficient! Opriţi-vă! Eu mă opresc acum aici (dar nu pentru mult timp!): cine are minte să priceapă, cine are ochi să vadă şi cine are putere să acţioneze!
„E nevoie de schimbare!” – ne-am săturat auzind acest lucru de ani buni, dar nu s-a schimbat nimic! Ba da! – îmi cer scuze, s-a schimbat din rău, în mai rău: promovarea non-valorii a devenit brand naţional!
