Sfidătoarea DEMOCRAȚIE originală regăsită și ancorată în spațiul de civilizație „mistică” orădeană care în decursul a 34 (treizeci și patru) de ani s-a „instalat” aproape neverosimil de ferm dar și „ambulatoriu” în Urbea de pe Crișul Repede, are un „CARACTER” interpretativ „original”, dar din păcate un nefiresc și virulent aspect utopic. Ne copleșește cu „învolburătoarea” și „nestăpânita” ei descătușare de „energii” pentru-că „atunci când te apucă nu te lasă”, cum spune o nestatornică vorbă din popor și pentru a fi pe înțelesul tuturor. În mod special de-a fi în asentimentul tuturor „inocenților” trăitori în vârtejul vieții sociale și politice actuale. Căci sunt cam mulți.
O democrație în „spirit autohton” nu întâmplătoare pe plan local, dar și național, altfel neiertătoare dar și criticabilă. Neiertătoare pentru că are la bază, în lipsa educației constructive tradiționale, un complex cultural de inferioritate semnificativ concentrat și neexplorat din lipsa șansei calității intelectuale de accesibilitate corectă spre o „gândire comodă” europeană, profundă și diversificată, dar caracteristică vremurilor. Trăim o „calitate” culturală sporadică specifică provincialismului utopic privind fenomenul de civilizație cultural-spirituală tradițională. Firesc cu implicații „devastatoare” asupra modului în care promovăm „soluțiile finale” în derularea și evoluția fenomenului cultural cotidian. A artei, a creațiilor artistice contemporane, a valorilor culturale locale, naționale sau chiar universale, cu influență atât de profund-materialistă dar vulnerabilă asupra mediului social existent.
Fac referire în mod special la modul „nefiresc” în care ne facem că „promovăm” valorile culturale de educație și instrucție publică, pentru cheltuielile financiare și materiale nesemnificative pe plan local în domeniul „valorificării” multiplelor posibile performanțe vocaționale autohtone fără nici o reținere și responsabilitate. „Ieri dar și astăzi”.
Din nefericire o „activitate” fără un fundament cultural-artistic consistent „emanând” pretenții propagandistice „megalitice” inferioare ca substanță. Ceea ce nu este sfătuitor și sufficient spre o evoluție civilizatorie consistentă neglijând semnificația, interpretarea și implementarea complexității reglementărilor progresului civilizației culturale, a realizărilor artistice, a actului de creație, a specificului vieții artiștilor creatori, a condițiilor de viață și de muncă, etc. Ignorând particularitățile existențiale cerute, specifice, de interacționare în „derularea” parcursului vieții sociale cu societatea aparținătoare, de comuniune socială, a subiecților totul este în zadar. Pentru un astfel de „efort” trebuie să ai o administrație locală sau contextuală conștientă de complexitatea fenomenului, pregătită cu un personal adecvat, cu atitudine adecvată. Noi nu o avem nici una nici alta în orașul nostru și nici nu suntem pregătiți ale avea în curând pentru a înțelege fenomenul. Cu un personal funcționăresc cel puțin inabil, fără „întruchipare” este ceea ce îndepărtează, exfoliază spiritul natural și curat al românului de vatra strămoșească expediindu-l mai devreme sau mai târziu spre zări străine, spre împliniri dar și pierzanie.
În calitatea de PROMOTOR CULTURAL, cu rezultate semnificative pe parcursul ultimilor șaizeci (60) de ani asupra mediului de civilizație culturală și academică orădeană, bihoreană, românească, cu predilecție perfecționant și interest de performanță artistică, fac trimitere cu competență și clarviziune la diferitele „suporturi” și „modalități” de tehnici, necesar a fi utilizate de cei ce „acced” vremelnic meritoriu sau nu, pe salarizări „originale” de bună calitate în puterea administrativă din societate. O trimitere la „personajele” din administrațiile locale „preselectate” de-a fi obligate în a da un impuls de încurajare în stimularea, protejarea și facilizarea activităților, a existenței fizice a artiștilor creatori în comunitate din și în spațiul menit idealizat, prin munca și destinul lor. Ei, creatorii, sunt o parte însemnată, o categorie socio-umană profesională restrânsă dar ESENȚIALĂ în rolul său de perfecționare, de prosperitate, de emulare în evoluția sa a mediului socio-cultural de civilizație comunitară. În acest sens este necesar de o înțelegere a actului de creație în sine si a promovării valorilor creatoare, a lucrătorilor în domeniu, a lucrărilor de artă mai ales a celor de For Public dar nu numai, prin mediul cultural creat și aservit prin toate componentele sale evolutive și de educație, prin „consistența” lor specifică și sustenabilă promovării climatului de civilizație socială. E nevoie de eliminarea din viața noastră a demonstrațiile de „forță culturală” fără pudoare, determinate din nefericire prin „existența”, „impunerea” și „manifestarea” unui context politico-administrativ fără consistență spirituală. O astfel de „persistență” este aproape stânjenitoare dacă nu umilitoare pentru cetățeanul spectator. Este ceea ce ni-se „servește” fără jenă adesea derizoriu dar nu „inutil” și nu sporadic pentru ei, ci grăitor.
Valori, Calități și Motivații pentru educația culturală de care administrațiile locale, nu puține la număr în spațiul mioritic, în mod special cea orădeană pentru noi, nu dispun de capacitățile umane performante, obiective și necesare. Pentru că fiind puține la număr nu sunt căutate, descoperite și promovate. Cu predilecție adevăratele valori umane cu potențial în domeniu și evoluția fenomenului artistic pentru a fi puse în slujba procesului de EDUCAȚIE și CIVILIZAȚIE CULTURALĂ. Ba mai mult, „pasionatele” valori umane ca un simbol al loialității față de valorile reale, atâtea câte sunt, sunt „blocate” cu „nonșalanță” în inițiativele lor firești, essențial-constructive în domeniu din invidie și reacredință, din neștiință, sau din prostie. Din nefericire „bastarzii democrației” culturale originale, amatorii fără viziune ne „împresoară”, au întâietate, sunt la „mantinelă” pregătiți în orice moment pentru intervenția „finalizatoare” a acțiunilor pentru a „descoperi”, și a „dezveli”, pentru a impresiona goliciunea și amărăciunea voluntară a „momentului” fără sfială.
Intenția mea, demersurile mele în decursul anilor au fost și sunt de-a promova la alt nivel o viziune artistică de anvergură: clară, superioară calitativ, concisă și precisă în spațiul orădean pe subiectul meu profesional predilect, al ARTELOR VIZUALE în mod special și nu numai, asupra unor chestiuni legate de existența și înțelegerea relațiilor dintre cele două „lumi”: lumea creatorilor performanți, puțini la număr și lumea blazată a „dictaturilor administrative” locale sau din lumea largă. Știu că am „zgândărit și zdruncinat” din temelii „inocentul” sistem administrativ ocult și pervertit local, dar altfel starea lui diabolică este greu de corectat și îndreptat,este aproape imposibil.
În finalul unui „material de presă” scris cu ceva vreme în urmă, cu titlul „IPOCRIZIA LIBERALĂ – PUNCT DE VEDERE”, publicat și nepublicat în presa „liberă” local-românească – că doar nu este cazul de cunoaștere și informare a „fenomenului”,pentru-că realmente este un fenomen stânjenitor, specificam unele lucruri. Din întâmplare articolul a inspirat și a devenit „apanajul” celor de „pretutindeni” în țară și străinătate, de-a fi publicat și valorificat informational cetățeanul. Un material scris impulsionat de incertitudinile stări morale locale și ineficiente cultural-spiritual dar și prevestind „ALEGERILE DEMOCRARICE” definite cronologic progresiste, din data de 9 iunie 2024. Acestea au constituit pentru mine ca cetățean și au consfințit „CANONUL” traditional de-a privi și analiza starea de spirit a românului votant, „alegător” din Bihor și de aiurea tributar pe alocurea începutului de secol XX. Am dorit a fi participativ și „discret” contributor la deșteptarea lui.
Din întâmplare prin „voturile” românilor conștiincioși, împlinirile democratice în societatea românească, bihoreană, puține la număr pentru viața „intimă” a individului și familiei lui, sunt folositoare unora mai puțini la număr și nefolositoare sau mai puțin folositoare altora, celor mulți. Totul în contextul specific românesc-balcanic unde imoralitatea și „corupția” susținute de reflexele împământenite prin „daruri” și promisiuni deșarte specifice omului sărman, sunt substituite prin interpretări personale față de Necesități și de Legi, de Reglementări Naționale, prin Hotărâri și Decizii administrativ-funcționărești locale persiflante prevestitoare de rău și de urât.
Exemplificările mele, prezentându-vă câteva indicii puternice pentru conștientizare luate din contextul nostru cotidian, dar regăsite în spațiul Democrației Originale orădene după Revoluția din 1989, sunt relevante și edificatoare prin actele de abuz și de agresivitate de neînțeles altfel, asupra unor PERSONALITĂȚI și „Edificii” Culturale autohtone. Totul justificat probabil prin „forța” organizatoare și „clarvăzătoare” a „democrației originale limitate”, angrenată și alimentată spre „autodistrugerea” culturală colectivă sau individuală, printr-o abilă înșelare, prin reguli impuse, prin violență împotriva Patrimoniului spiritual, biologic și material local. Un fenomen altfel „nevăzut” și de neînțeles de către oamenii normali. Cu efecte dezastruoase din lipsa unor soluții pertinente și corecte, în remedierea, organizarea și edificarea sistemului civilizației culturale proprii. Totul din lipsă de profundă VIZIUNE, de COMPETENȚĂ și lipsă de RESPECT.
Voi înșirui spre exemplificare doar câteva „întâmplări” semnificative la o primă vedere. În acest sens analizând starea de fapt, constatăm din nefericire că numărul lor este mult mai mare în comunitatea orădeană, bihoreană.
- [1] În anul 1992 s-a hotărît de către Oficialitățile Locale orădene la inițiativa Bisericii Ortodoxe Române demolarea Monumentului Independenței, Monument Istoric din Inventarul Patrimoniului Cultural Național românesc. Monument realizat de sculptorul Constantin Popovici, amplasat în fața Cetății Medievale. Un SIMBOL important realizat în Cultura și Civilizația artistică modernă românească. Demolarea, distrugerea Monumentului a fost o „Soluție abjectă”, criminală din punctul meu de vedere, neverosimilă, negândită sufficient. Unde se găsește astăzi MONUMENTUL?? Regretatul prof. Viorel HORJ, responsabil, Director la Direcția Județeană pentru Cultură Bihor în acea perioadă, nu s-a putut opune de unul singur agresiunii actului. O soluție eronată și condamnabilă. Fiind prezent la „eveniment” stăpânesc delicate detalii. De necaz, creatorul Monumentului sculptorul C-tin Popovici cu origini din Oradea, și-a terminat zilele! Unde și când v-a fi reamplasat în spațiul cultural orădean VĂDUVIT de-o CREAȚIE ARTISTICĂ de FOR PUBLIC IMPORTANTĂ, MONUMENTUL devastat?! Mă refer la ceea ce a mai rămas din el. Întâmplarea, neglijența, dezinteresul, indolența și hoția au trimis la pușcărie anumiți oameni.
- [2] În anul 1993-94 s-a hotărât realizarea și ridicarea unui MONUMENT ECVESTRU închinat memoriei MARELUI VOIEVOD MIHAI VITEAZUL în Piața Centrală ( Piața Unirii) a orașului Oradea, Monument Ecvestru inițiat și finanțat de militarii Garnizoanei Oradea. S-a hotărît a fi amplasat în locul unde Administrațiile comuniste și bolșevice în anul 1946 au „înălțat” un OBELISC – SIMBOL, închinat memoriei militarilor sovietici din cel de al doilea Război Mondial.
PS: De amintit și de reținut că în spațiul amintit – PIAȚA UNIRII – de astăzi, a fost ridicat în anul 1895 în perioada Imperiului Austro-Ungar Monumentul Regelui ungar Ladislau I. Monument protejat de Administrația Românească după MAREA UNIRE din 1918, demontat și amplasat civilizat în Curtea Palatului Baroc cu acordul Oficialilor maghiari în fața Catedralei Romano-Catolice pe str. Șirul Canonicilor, unde se găsește și astăzi la loc de cinste. De reamintit că Imperiul Austro-Ungar, un stat medieval perimat a fost dezmembrat de către națiunile conlocuitoare după Primul Război Mondial. Toate drepturile teritoriale administrative, după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, privind teritoriile eliberate prin jertfă, spre exemplu și cel crișenean, sunt integrate Statelor Națiunilor Eliberate. CRIȘANA este aparținător și integrat după Primul Război Mondial, din anul 1918, Statului Modern ROMÂNIA MARE.
În anul 1923 în spațiul din Piața Unirii a orașului Oradea fost amplasat și administrat cu drepturi depline Monumentul Ecvestru al Regelui Ferdinand I Întregitorul de către Statul Român. Adevăratul și singurul administrator cu drepturi depline asupra teritoriului milenar valaho-român. Monumentul a fost a fost realizat de sculptorul orădean Mihai Kara. În anul 1940 luna septembrie după Diktatul de la Viena a fost demontat de către oficialitățile române și transportat la Beiuș. Între anii 1946-1952 a fost distrus și topit la Fabrica Metalurgică Înfrățirea din Beiuș din Ordinul Oficialităților comuniste.
Între anii 1992-94 s-a HOTĂRÂT de către Administrația Locală orădeană la inițiativa GARNIZOANEI MILITARE ORADEA, realizarea și ridicarea Monumentului Ecvestru Mihai Viteazul, operă a sculptorilor bucureșteni Alexandru Gheorghiță și Geta Caragiu – asistent tehnolog de transpunere în bronz subsemnatul, sculptorul orădean Cornel T. Durgheu. Transpunerea în material finit s-a realizată la Uzina de vagoane ASTRA ARAD. Monumentul a fost ridicat pe locul unde fusese amplasat Obeliscul Sovietic ridicat în anul 1946. Un Monument Ecvestru MIHAI VITEAZUL, Simbolic, impresionant și expresiv din punct de vedere a realizării artistice, a fost realizat prin contribuția totală a militarilor din Garnizoana Oradea.
Obeliscul cu STEA – Simbol communist – a fost reamplasat în Cimitirul Rulikovski în anul 1994 unde sunt inmormântați soldații sovietici din cel de al doilea Război Mondial.
PS: Mă întreb, prin calitatea pe care o am, de ce nu au fost consultați profesioniștii veritabili în domeniu; sculptori, arhitecți, istorici de rang superior inițiați în domeniu, cunoscătorii reglementărilor naționale dar și europene în DOMENIU, când s-a HOTĂRÂT realizarea și ridicarea Monumentului Ecvestru Mihai Viteazul în spațiul din Piața UNIRII ?! Se lămureau lucrurile și erau evitate multe necunoscute.
Abuzul initial, greșelile săvârșite, neștiința și orgoliile au dus în timp la stări „conflictuale” locale jenante odată cu apariția Administrației Locale liberale, lipsită de viziune „strălucitoare” cultural-istorică. O administrație inițiatoare de stări discordante, dictatoriale în domeniu, care au dus la un deznodământ inevitabil, ireconciliabil. Nimeni nu s-a străduit de-a rezolva pe căi amiabile, de bună credință, cognoscibile și abordabile ca fenomen, pentru a „lichida” din start o stare de lucruri nefirească, un conflict neverosimil. Evitând astfel o dispută regretabilă care din păcate v-a lăsa urme neplăcute în memoria și istoria culturală locală dar și națională, cu și fără voia noastră. Un mod nefiresc de abordare și „soluționare” a acestor probleme de cultură și civilizație istorică delicată a fost lăsat spre rezolvare incorrect la voia și „vrerea” amatorilor, a nepricepuților de către Administrația Locală orădeană. Din nefericire obiceiul și „moda imperfectă” de abordare a unor evenimente asemănătoare dar importante din punct de vedere cultural artistic sau istoric sunt lăsate adesea la îndemâna unor „eminențe cenușii”, stăpânite de-o gândire amatoricească. Ele continuând în administrația orădeană și bihoreană astăzi mai abitir, dar cu alți „eroi”. Din păcate și în alte diverse domenii de activitate, local și nu numai.
- [3] Un alt exemplu negativ și contradictoriu, incorect, nesustenabil și necinstit, a fost inițiat prin CEREREA Primăriei Municipiului Oradea, primar Ilie BOLOJAN, neargumentată ISTORIC, adresată Comisiei de Denumiri și locații de pe lângă Prefectura Bihor, din care cu ONOARE am făcut parte de la începuturi. Intervenție venită pentru a schimba HOTĂRÂREA inițială a Comisiei, – de a nu aproba schimbarea denumirii PODULUI din Centrul orașului Oradea din REGELE FERDINAND în REGELE LADISLAU. La presiunea din exterior COMISIA în minoritate a schimbat DECIZIA. Podul devenind LADISLAU. Urmare la câștigarea alegerilor pentru Consiliul Județean Bihor Ilie Bolojan în calitate de Președinte a DESTITUIT COMISIA înlocuind-o fără avize sau preavize, ori justificări plauzibile cu alte personae „loiale”. Lipsit de respect și eleganță, atitudine care-l caracterizează, nu a binevoit a adresa mulțumiri pentru activitatea îndelungată desfășurată de Comisia inițială.
- [4] Un alt Exemplu discutabil – Ordonanța nr. 27/2002 din 30 ianuarie 2002 a Guvernului României, privind OBIECTIV modul de Soluționare și Rezolvare a unor DEMERSURI, PETIȚII, CERERI, etc, în mod justificat înaintate de către cetățenii orădeni administrației locale. Abuz, imoralitate, minciună, lipsă de RESPECT, inconștiență, soluții eronate, cinism condamnabil regăsit la Administrația orădeană actuală este o normalitate. Te întrebi de unde această MOȘTENIRE?! Din nefericire o ATITUDINE necinstită, retardantă care nu se RIDICĂ de departe la nivelul de „PROTEJARE a CREATORILOR și a CREAȚIILOR ARTISTICE” în perioada comunistă?!
- [5] Un alt exemplu de profanare culturală este Moștenirea Culturală a Ansamblului Artistic Profesionist „CRIȘANA”. Ansamblu cu o activitate concertistică de 74 de ani, înființat prin Orchestra CRIȘANA în anul 1948 pe lângă Uniunea Sindicatului Artiștilor din Oradea cu rolul de culturalizare a maselor populare. Intrat din anul 1950 sub tutela Filarmonicii de Stat din Oadea funcționând pină în anul 1998 pe structura Orchestrei Populare CRIȘANA. Pe această structură se înființează ANSAMBLUL ARTISTIC PROFESIONIST CRIȘANA în anul 1998 prin inițiativa unor personalități însemnate ale Culturii și Administrației bihorene, odată cu câștigarea după Revoluția Anticomunistă din decembrie 1989 de către poporul roman a libertăților democratice de exprimare. Ansamblu care funcționează pînă în anul 2011 ca Ansamblu Profesionist în cadrul Filarmonicii orădene. În 2011 Ansamblul este transferat la Teatrul „Regina Maria” unde funcționează pînă în anul 2021. Patrimoniul Cultural moștenit al Ansamblului Artistic Profesionist Crișana Onorează și Cinstește prin contribuțiile sale timp de aproape 8 (opt) decenii; orchestră, MARI INTERPREȚI, SOLIȘTI, formații de dansuri și instrumentiști, etc, concerte susținute în țară și pe tot mapamondul, IDENTITATEA CULTURALĂ NAȚIONALĂ TRADIȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ în zona de vest a României. Prin neînțeleasa și aberanta Hotărâre a Consiliului Județean Bihor – cu ce DREPT!? – cu nr. 158 din 05. 08. 2021, Președinte Ilie BOLOJAN, privind desființarea Ansamblul Profesionist CRIȘANA, în loc să sprijine, să stimuleze, să evidențieze și să susțină financiar și material activitățile artistice ale acestui RENUMIT ANSAMBLU îl desființează. Consider că este un GRAV ACT DE TRĂDARE CULTURAL-SPIRITUALĂ a NAȚIUNII ROMÂNE. Inițiatorii și executanții acestui act neverosimil, GREȘIT INIȚIAT, se fac responsabili de acest „act” sfidător și jignitor la adresa valorilor culturale române și trebuiesc trași la răspundere.
Este de neînțeles gestul condamnabil, precum neînțeleasă este ignorarea istoriei Ansamblului Popular Profesionist Crișana, purtătorul demnității unui remarcabil obiectiv spiritual strategic bihorean prin VALORILE sale INTERPRETATIVE, un ANSAMBLU POPULAR valoros respectat în decursul timpului cu mare cinste, un MESAGER al spiritualității locale dar și NAȚIONALE, în ROMÂNIA cît și în LUME.
PS: De semnalat că în anul 2002 se înființează Ansamblul Folcloric Nagyvarad în cadrul Filarmonicii orădene, cu administrație proprie. În anul 2011 este transferat în noua secție a Teatrului Szigligeti unde se găsește și în prezent. Hotărârea Consiliului Județean Bihor din 05.08.2021 nu va afecta Ansamblul Nagyvarad?
Întrebarea subsemnatului în calitate de reprezentant al FUNDAȚIEI CULTURALE „CETATE DURGHEU”, o Fundație prin STATUTUL ei PROTECTOARE a VALORILOR CULTURALE și SPIRITUALE din Regiunea CRIȘANA dar și ROMÂNIA, este adresată Cosiliului Județean Bihor, Prefecturii Județului Bihor. Direcției de Cultură a Județului Bihor precum și Ministerului Culturii privind raționamentele – dubioase de altfel – care au stat la baza acțiunii de desființare de către un Organism al Statului și POPORULUI Român, a celui mai vechi Ansamblu Artistic POPULAR din România?! CER BLOCAREA acestei inadecvate initiative de rezonanță dictatorială și liberalizarea activităților de sprijinire pentru constituirea diverselor formațiuni, de grupuri sau Asociații de CREATORI ARTISTICI, de INTERPREȚI PROFESIONIȘTI și POPULARI VALOROȘI, pentru PROMOVAREA TINERELOR TALENTE.
- [6] Producerea de către Administrația Locală Oradea prin „SPECTACOLUL INCALIFICABIL” al unui ATAC CINIC, CRIMINAL, anticultural INEXPLICABIL privind distrugerea ATELIERULUI de CREAȚIE ARTISTICĂ a sculptorului C.T. DURGHEU, Membru Titular cu vechi stagii în Uniunea Artiștilor Plastici din România, de pe str. CLUJULUI nr. 70, Oradea este un alt exemplu negativ, condamnabil. Act abuziv fără nici o justificare este mai mult decât condamnabil. UN Artist cu o bogată activitate sculptural-artistică și Academică cu rezonanță națională și internațională, cu o vechime de peste 60 de ani în domeniul artistic.
Devastarea iresponsabilă a inventarului cu valori cultural-artistice și materiale personale de PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL de către forțele obscure organizate de către Administrația Primăriei Oradea într-un spațiu conținînd sute de piese de creații artistice este IRESPONSABILĂ. Piese de Patrimoniu Cultural; pictură, sculptură. Grafică, arte decorative, modă, etc. Un act brutal prin Evacuarea unor materiale și utilaje de inventar fără explicații și fără nici o reținere, fără regrete in toamna anului 2023. Un spațiu de creație artistică protejat preconizat a fi dezvoltat și valorificat pentru a deveni în perspectivă UN CENTRU CULTURAL de cartier cu specific special și original.
- [7] Inexistența condițiilor civilizate de muncă, studiu și creație în Oradea pentru CREATORII, artiști plastici veterani sau tinerii absolvenți ai Facultățții de Artă Oradea este dezaprobată și condamnabilă. Repartizarea în luna mai-iunie 2024 în batjocură a câtorva spații pentru ATELIERE de CREAȚIE artiștilor plastici orădeni sub PASAJ, Spații inadecvate aflate într-o stare deplorabilă, degradantă și insalubre pentru condiția cultural-intelectuală a creatorilor. Spații fără esențiala lumină naturală, tavane căzute, șobolani , lipsă TOALETE și apă potabilă curentă pe spații, prezența în spațiile alăturate a unor persoane „dubioase” a străzii, etc. !!?? Acestea sunt condițiile încurajatoare „civilizate” oferite de Administrația Locală orădeană pentru actul de Cultură Artistică Plastică?!
- [8] SUBSEMNATUL am fost promovat, TRANSFERAT din orășelul ȘTEI (Dr. Petru GROZA) în anul 1990, unde eram cu domiciliul obligatoriu stabilit de Organele Comuniste, în Municipiul Oradea în interesul Învățământului Atistic. SPECIALISTUL transferat în interesul învățământului pentru a pune bazele ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ARTISTIC LICEAL și din inițiativă personală a celui ACADEMIC în Oradea (ROMÂNIA) după Revoluția din *89. Totul s-a împlinit prin mari și inimaginabile eforturi și sacrificii în condiții dificile de organizare. Am pretenția și dorința de-a propune, sugera și impune celor din Administrația orădeană, Consiliul Județean Bihor, de-a RESPECTA realizările subsemnatului și de-a PROMOVA ACTUL de CREAȚIE ARTISTICĂ VALOROS, în mod special pentru realizarea LUCRĂRILOR ARTISTICE de FOR PUBLIC – sculptură. Pictură, arte decorative, etc. Pretind RESPECT pentru VALORILE UMANE CREATOARE prin CREAREA CONDIȚIILOR de muncă și creație artistică civilizate, (ateliere de creație), ORGANIZAREA SEVERĂ și multidimensionată a activităților specifice.
Din nefericire activitatea CREATORILOR în ultimii 15-20 de ani a fost aspru și ciudat neglijată. În acest sens propun și îmi asum responsabilitatea propunerii, coordonarea și organizarea activităților printr-un ORGANISM de SPECIALIȘTI de recunoscută probitate profesională și MORALĂ la nivelul orașului Oradea și a Județului Bihor. Un organism bine organizat, competent și valoros.
- [9] Neputînd sta nepăsător față de „ereziile” unor nestatornici și incompetenți funcționari publici de valoare îndoielnică, descoperiți și recunoscuți cu slabe capacități organizatorice social-intellectuale și culturale, motivaționale dar și de tributară condiție morală, îmi asum și impun o severă „interacțiune” între verbal și vizual – ceea ce văd și ceea ce simt că se petrece în realitate – determinându-mă în continuare a lua ATITUDINE față de „genocidul” moral și cultural local. Importanța și pretextul demersului meu are acoperire în experiența personală îndelungată de „ASISTENT CULTURAL” implicat în fenomenul cultural tragic și necuvenit, de spoliere forțată a energiilor pozitive în societatea orădeană actuală. Binențeles cu impact devastator asupra valorilor umane creatoare existente și percepute, dar și de „modul” josnic în care au fost și sunt „soluționate” situațiile locale delicate ale capacităților umane și intelectuale contestatare. Forțe umane privilegiate în CONDIȚIA lor profesională și morală specifică de Statul Român prin legi și organisme corespunzătoare. În Bihor, în Oradea de acestea nu se ține cont. Dictatura LIBERALĂ este de neclintit.
- [10] La punctul zece în loc de CONCLUZII sau de „pomenirea” celor zece „PORUNCI” mărturisite, mă voi opri la ideea că indiferent de celebritatea umană, morală, profesională sau civică atinsă în viață în contextul românesc, la fel și în societatea orădeană, „nimeni” nu este „mai presus” de ”voia lor”, comparativ cu identificarea condiției atinsă de anumiți indivizi discrimatoriu, decât bazată pe senzație (politică) și nu pe calitatea umană, nu pe rațiune. Nu pe un domeniu socio-profesional în care moralitatea este bazată pe convingeri, pe rațiuni autonome care fuzionează cu interiorul și exteriorul individului într-un climat existential superior legitim, de studiu și de cunoaștere.
SCRIEREA de FAȚĂ este concepută venind ca o „petiționare frustrantă” datorată „insalubrele soluții” la problemele și „evidențialele” neîmpliniri și eșecuri cultural-spirituale, morale locale, dar și MATERIALE, din ultimii ani. Neajunsuri ale pleadei de creatori orădeni determinate și ocazionate de brutalitatea distructivă a intervențiilor autorităților locale, în mod special în ultimii 15-20 de ani. În această perioadă Libertatea, liniștea creatoare și de exprimare artistică, de creație spirituală a fost limitată și chiar eradicată datorită „blocadei”, a FENOMENULUI DISPREȚUITOR al Administrației Locale, a neajunsurilor afișate de „restricționarea” calitativă a condițiilor de viață. În contextul socio-cultural generat era necesară și binevenită o acțiune intervențională severă pentru a schimba lucrurile murdare în orașul Oradea, păstrându-le și protejându-le pe cele de calitate, superioare. Pentru o viață social-culturală satisfăcătoare și înălțătoare, printr-o intrvenție fermă și „salvatoare” pentru soluționarea pozitivă, corectă a tuturor problemelor care frământă „lumea ÎNCONJURĂTOARE” locală, a creatorilor de frumos în mod special. În fapt o schimbare de viață în bine a tuturor categoriilor sociale spre liniștea și frumusețea unei societăți ambientale civilizate meritată.
În ceea ce mă privește, în mod special fac trimitere la „lumea” CREATORILOR de FRUMOS, a artiștilor plastici creatori „VIZIONARI” și nu numai după „vijeliosul” ascendent de LIBERTATE și CIVILIZAȚIE cultural-artistică pe PLAN LOCAL, dar și național inițiat imediat după anul 1989 cu influență și evantai cuprinzător în VESTUL ROMÂNIEI prin impactul strălucitor al ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ACADEMIC ARTISTIC SUPERIOR din Oradea, prin Facultatea de ARTE – specializările MUZICĂ și ARTE VIZUALE. Din nefericire în timp cenzura practică și scrisă s-a instalat treptat, sălbatic și „convingător” de frică, impulsionată de „OM POLITIC”, de funcționarul public, retardant și sfidător. În mediul citadin orădean în mod special cu pierderile și traumele dureroase fără diademă.
Sunt FRĂMÂNTĂRI LĂUNTRICE AUTENTICE, ÎNGRIJOTĂTOARE și PREOCUPA-TIVE pentru Destinul cultural al Omului. În mod special acum în aceste „VREMI COPLEȘITOARE” de construcții „MEGALITICE” cu Fonduri Europene, de „forțări și de realizări materiale VIZIBILE”. Altfel necesare, dar „înșelătoare” ca precedent, pentru a lua „ochii lumii”. Totul acționat profitabil într-o societate orădeană/bihoreană „NECOAPTĂ”, „risipită” pe drumul de CIVILIZAȚIE CULTURALĂ, de „harnice” forțe politice și administrative conjuncturale, însăilate pe banii altora. Dar NU MAI MULT. Vreau să spun a „persoanelor inițiatice” și IRESPONSABILE pentru „FENOMEN” care într-o bună zi, într-un fel sau altul, vor fi trase la răspundere.
O urbe în care după ani buni de COMUNICARE și DIALOG între „CONSTRUCTORI” și INIȚIATORII de CIVILIZAȚIE CULTURALĂ REALĂ și „oficioasele ADMINISTRAȚII LOCALE perindate”, firesc surprinse și ezitante pentru FENOMEN la începuturi, era doar startul libertăților democratice, apăruse și trebuia apărată LIBERTATEA de exprimare a CETĂȚEANULUI, a PERSONALITĂȚILOR reprezentative din spațiul cultural orădean.
„Oficioasele” naive au fost efectiv „PARALIZATE” la început, fără reacție, apoi „deșteptîndu-se” au început „tacit și intensiv” ofensiva sfidătoare și distrugătoare fără reținere, asupra forțelor de anvergură culturală și intelectuală rafinată, profitând de mijloacele și „pârghiile” specifice avute la îndemână. Care a fost și este sensul acestor acțiuni dezrădăcinătoare !? în acest sens gândirea și „munca noastră”, privind importanța identificării motivelor este o parte esențială și necesară a spiritului nostru civic, critic și analitic evolutiv, exclusiv asupra interpretării argumentelor „administrate” de așa zișii administratori „oficiali”, din larga societate orădeană.
În mod „brutal” după o perioadă „infloritoare” a ACȚIUNILOR CONSTRUCTIVE de CIVILIZAȚIE CULTURAL-SPIRITUALĂ, în Oradea, în Bihor, acestea au fost asanate urmare a „emancipărilor” politice locale, modeste dar pragmatice, cointeresate în mod „personal” și oarecum partinic nespecific, limitate. Ele au inițiat „inmuierea” forțată a energiilor pozitive vizionare, deschise și liberale, constructive și creative, atâtea câte existau.
Forțele „Oculte” lovind astfel în inițiativele și acțiunile intime, personale și collective generoase, afectând grav originea și meritele ce au promovat libertatea spirituală nemuritoare cândva.
Este vorba despre CONDIȚIA ARTISTULUI, de CALITATEA, LEGALITATEA dar și DESTINUL vieții CREATORILOR din toate categoriile, a ARTIȘTILOR PLASTICI din comunitatea orădeană în mod special în ultimii 14-15 ani după o identificată risipă de energii, dar din păcate cu extindere și în societatea românească contemporană nouă. Totul după EFORTURILE și împlinirile semnificative argumentate de CÂȚIVA SPECIALI și VALOROȘI inițiatori locali „ALEȘI de PROVIDENȚĂ” cu autoritate și SACRIFICII din comunitatea orădeană.
Demersul nostru vine în contextul în care testăm „sănătatea, densitatea și anvergura” producerii creațiilor artistice într-un tânăr oraș academic și o piață de artă nesimnificativă, ne sustenabilă. În Oradea Academică, oraș de concept și viziune occidentală un obiectiv major pentru agenda și ograda creatorilor orădeni indubitabil sunt condițiile de muncă și creație necesare. Condiții multiple, variate și bogate care se impun a se desfășura în aceste vremuri în liniște într-un context local extrem de incert și nepotrivit, neproductiv datorită mediului politic nefavorabil, datorită unor „disproporții culturale” semnificative prin marginalizarea valorilor creatoare autentice autohtone esențiale și valorile circumstanțiale împrumutate.
Voi reveni.
—————————-
Prof.univ.dr.Cornel T. DURGHEU, sculptor
Președintele Fundației Culturale „Cetatea Durgheu”
Oradea, 7 iulie 2024
