A doua familie…
Daniel Țecu este o prezenţă constantă în topurile românilor de succes din Spania, cunoscut atât ca director al uneia dintre cele mai importante firme cu specific românesc premiată de Comunitatea de Madrid, dar şi datorită interesului acordat nevoilor şi problemelor comunităţii din care face parte, „ …, Madridul, a reuşit să nu mă dezamăgească. A rămas acelaşi oraş frumos, istoric, cu oameni buni şi cu o nebunie controlată, deloc isterică, la fel ca şi acum 11 ani când am ajuns pentru prima oară în Spania…”.
Comunitatea spaniolă l-a adoptat foarte repede. Aici, trăiesc imigranţi veniţi din toate colţurile Europei şi nu numai. Aceasta este Spania. Asemănătoare cu America. O ţară cu un popor extraordinar de tolerant. Toţi îţi oferă sprijinul, iar comunitatea de români din Madrid este, cred eu, cea mai unită. După o experienţă în construcţii ca peón, Daniel, împreună cu alţi prieteni, a înfiinţat un ONG, în cadrul căruia s-a desfăşurat un proiect avâd ca scop ajutorarea ţărilor subdezvoltate ca: Namibia, Venezuela, Rwanda şi Uganda. Şi acesta a fost doar începutul. S-a implicat apoi, în numeroase proiecte sociale şi culturale pe care le-a finalizat cu succes în cadrul asociaţiei ADERE, o asociaţie a imigranţilor români înfiinţată printre primele în Spania. Această asociaţie s-a dezvoltat şi a realizat foarte multe proiecte sociale pentru comunitatea românească. Ulterior, a creat Federaţia Asociaţiilor Românilor din Europa, FADERE, cu scopul de-a unii cât mai multe asociaţii româneşti la nivel european care să reprezinte românii din Europa, să ajute asociaţiile din Spania să efectueze proiecte sociale pentru românii care muncesc şi trăiesc în această ţară.
Proiecte pentru o viaţă mai bună…
Daniel Țecu, este un luptător neobosit care prin perseverenţa şi dorinţa de-a ajuta românii din Spania, a reuşit cu succes să-şi împlinească visele, rând pe rând, „ …, fiecare dintre proiectele în care am decis să mă implic a răspuns unor standarde ale mele care ţin de calitatea oamenilor cu care colaborez, dorinţa mea împletită cu a lor de a aduce un plus pentru comunitate şi pasiunea pentru ceea ce fac. Toate acestea m-au convins să iau proiectele când erau chiar la început de drum”. Printre cele mai importante proiecte de viitor se pot aminti: un proiect pilot care are ca scop efectuarea paşapoartelor pentru românii din Spania direct în consulatele româneşti având în vedere faptul că, în momentul de faţă obţinerea acestora este extrem de dificilă şi costisitoare, apoi cel referitor la situaţia de criză, un proiect care va fi primit cu mult interes de către comunitatea românescă. În cadrul acestui proiect, se vor organiza cursuri de formare şi specializare a şomerilor români în activităţile şi specializările care sunt cerute în momentul de faţă pe piaţa forţei de muncă atât în Spania cât şi în România. 
Doar câteva dintre proiectele mai importante, însă FADERE, prin grija lui Daniel şi a echipei sale de experţi, va ajuta parte din comunitatea românească din Spania să depăşească oarecum criza economică cu care se confruntă aceasta. Aşa cum bine ştim cu toţii, în Spania trăiesc peste un milion de români, majoritatea de religie ortodoxă, iar în capitala Spaniei trăiesc peste 100 de mii dintre aceştia. Un alt proiect de mare importanţă care mi-a atras foarte mult atenţia, este şi cel referitor la crearea unui centru ecumenic pentru credincioşii din Madrid, centru în cadrul căruia, vor exista trei biserici: pentru ortodocşi, adventişti şi penticostali, astfel că, fiecare român care trăieşte în Madrid, va avea posibilitatea să aleagă liber, acel loc unde se poate ruga, acel loc unde pentru o clipă îşi poate regăsi liniştea şi pacea sufletească…
Comunitatea românilor-americani, este puternica, este un model de urmat…
Pentru Daniel, nu a fost complicat să fie peón, (salahor în construcţii…) la început de drum în Spania. Ca preşedinte FADERE însă, este mai complicat datorită faptului că spiritul antreprenorial cu cel de răspundere, nu merg des mână în mână. Însă, pe de altă parte, el este un lider creativ, care face lucrurile altfel decât le fac ceilalţi şi are curajul să îşi asume riscuri. E visător şi idealist, pentru că doar aşa poţi să ai curajul să faci ceva ce alţii zic că e imposibil sau o pierdere de timp. Şi, culmea, să mai şi reuşeşti. Cu Daniel se poate discuta relaxat, despre orice situaţie. Viaţa decentă şi linstită pe care o trăieşte în ţara de adopţie, i-a modificat viaţa în bine pe toate planurile. Cu America are o strânsă legătură. O parte dintre prietenii români-americani sunt stabiliţi în Atlanta, dar cei mai apropiaţi trăiesc în Wisconsin. Are o admiraţie şi un respect deosebit pentru comunitatea românească din Statele Unite. El spune că: „…, îi admir pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce au realizat, pentru faptul că americanii când vorbesc despre românii-americani, o fac cu mult respect. Asta înseamnă că aceştia, au reuşit să se integreze cu mult succes în societate. Ei respectă cu responsabilitate legile Americii şi de-a lungul timpului au reuşit să ofere tot ceea ce au avut mai bun şi mai de preţ: omenia, cinstea, onoarea, respectul şi abilitatea de-a răzbate. Au realizat toate acestea pentru faptul că românii-americani sunt la a treia, a patra generaţie. O comunitate veche, puternică. Un model de viaţă care poate fi un exemplu pentru comunitatea din Spania care, deşi este la început de drum, sunt convins că va ajunge o comunitate puternică şi unită”. La final, l-am întrebat dacă îşi doreşte să se întoarcă mai târziu în România… Mi-a raspuns că este posibil a nu se mai întoarce în ţara de origine: „…, din poziţia în care mă găsesc astăzi, nu cred că mă voi mai întoarce în ţară… Spania nu este o ţară perfectă, dar, cu siguranţă mă simt aici „acasă”. Probabil am plecat de prea multă vreme ca să mai asociez planurile mele de viitor cu România. Desigur, privesc uneori cu nostalgie în urmă, la copilarie, la tinereţe, la anii petrecuţi în Bucureşti… Cu toate acestea, viaţa mea a prins rădăcini mult prea puternice aici, pentru a contempla o eventuală întoarcere definitivă pe plaiurile natale. Dar cum spun americanii, „never say never”, iar dacă voi decide a mă întoarce într-o bună zi, mi-aş dori să creez podul înapoi…, să clădesc visul românesc, care să-l completeze pe cel american-spaniol”, glumeşte cu vocea-i blândă emanând o energie molipsitoare şi pozitivă.
Daniel Țecu, un alt român, într-o ţară care nu-i a lui, dar care i-a oferit acea unică şansă, de-a se realiza atât de minunat. El se dedică cu tot sufletul muncii sale şi oamenilor. De când a ajuns în Spania, viaţa i-a aşternut un covor roşu al provocărilor. La început, lupta să supravieţuiască într-un program foarte competitiv. Acum lupta cu sine într-un continuu proces al perfecţionării. A materializat la maximum ocazia oferită de soartă folosindu-şi toate atributele: cunoaşterea, dorinţa, dragostea de libertate, aprecierea faţă de un popor care l-a adoptat şi, mai ales, optimismul. L-am mai întrebat pe Daniel, ce anume oferă Spania unui imigrant… “Ce-ţi oferă Spania? Îţi oferă ceea ce meriţi, ceea ce eşti capabil şi motivat să faci. Oferă ceea ce şi America a oferit compatrioţilor noştri. Iar nouă, românilor, îţi dă o şansă. Doar una… O şansă extraordinară de-a te realiza ca om, o şansă de-a putea arăta celorlalţi de ceea ce este în stare românul, cel pe care Dumnezeu l-a înzestrat cu mult talent, personalitate, credinţă, omenie şi curaj…”.
