„Despre viață nu se poate scrie decât cu un toc înmuiat în lacrimi.”
– Emil Cioran
Regina Ana a încetat din viață în cursul zilei de 1 august, la vârsta de 92 de ani, la Spitalul din Morges, în Elveția. Anunțul a fost făcut de Casa Regală a României printr-un comunicat oficial. Trupul neînsuflețit al Reginei a fost adus din Elveția, depus la Castelul Peleș, apoi în Sala Tronului din Palatul Regal de pe Calea Victoriei din București. Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeș, în data de 13 august. Se menționează că ultima ceremonie de acest fel a avut loc în 1938, la moartea Reginei Maria.
Am mai aflat din presă că până în ultima clipă, la căpătâiul Reginei din spitalul elvețian, au stat Altețele Lor Regale – Principesa Moștenitoare Margareta și Principele Radu, Principesa Elena, Principesa Sofia și Principesa Maria. Majestatea Sa Regele Mihai a venit la spital, alături de Regină, în fiecare zi din ultima săptămână. Cu o zi înainte de deces, Regina Ana a primit ultima împărtășanie, de la părintele titular al Parohiei Catolice din orașul Morges.
Modestia și căldura sufletească, exemplul personal de comportament și loialitate au caracterizat ființa care a stat ani de zile în exil alături de Regele Mihai. După ce a abdicat forțat în 1947 și a fost exilat în Elveția, s-a căsătorit cu Principesa Ana de Bourbon-Parma care, l-a susținut moral, muncind și dând naștere celor cinci fiice. Având un comportament impecabil, Regina Ana și-a dobândit prețuirea și admirația celor care au cunoscut-o.
Să ne amintim, pe scurt, cum după evenimentele din 1989, Regele a fost de câteva ori „gonit” prima oară reîntors de pe aeroportul pe care aterizase împreună cu Regina Ana. Regimul post-comunist a lui Iliescu a interzis în mai multe rânduri intrarea Regelui în țară, iar cetățenia i-a fost recunoscută abia în anul 1997. La intrarea în țară din anul 1990, Regele în drum spre Curtea de Argeș a fost oprit de poliție și întors din drum. În anul 1992, de Paște, autoritățile i-au permis intrarea în țară. Poporul român l-a primit cu un neașteptat entuziasm, ceea ce i-a speriat pe conducătorii post-comuniști. În 1994 a revenit pe aeroportul Otopeni, regimul Iliescu nu i-a permis din nou intrarea în țară. În ultimii ani s-au mai diminuat declarațiile criticilor monarhiei, dar președintele Băsescu l-a acuzat de trădare. După obținerea cetățeniei i-au fost retrocedate unele proprietăți și familia regală română și-a reluat traiul la Castelul de la Săvârșin.
Sperăm ca ceremonia înmormântării să fie făcută cum se cuvine unei Regine neîncoronată a României – cu activități onorante în viața sa, printre care câștigarea pe câmpul de luptă a Crucii de război, cea mai înaltă distincție militară a Franței în războiul dus alături de România în coaliția anti-fascistă, și totodată pentru comportamentului său, corespunzător titlului ei de noblețe –, în cripta pregătită la Noua Catedrală de la Curtea de Argeș, în pământul țării românești, în care ar fi meritat și poate ar fi fost bine pentru țară să fi domnit regele Mihai, având-o alături de el pe Regina Ana.
Regina Ana – cea al cărei destin a fost acela de a fi, pentru lungi decenii, punctul de sprijin al Regelui Mihai – a fost cunoscută și apreciată de o parte a poporului român și spun o parte, întrucât s-au aflat mulți pătrunși, până în cele mai adânci fibre ale ființei, de ură, de educație comunistă, și care au scris și au vorbit pe unde au putut, ponegrind cuplul regal. Lor le amintim că Regele Mihai nu se află astăzi, așa cum poate ar fi fost firesc, pe tronul României, întrucât sovieticii, la acea vreme, ne-au impus prin forță un sistem străin spiritului și tradițiilor românești, nefast evoluției ulterioare a României. Greu de înțeles perfidia celor care au acționat în acele momente!
Regele era tânăr, a fost nevoit să plece în exil, dar a avut-o alături pe Principesa Ana de Bourbon-Parma, de viță nobilă (prenume complet Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite.
Platon, filozoful Geciei antice, în cartea sa „Banchetul și alte dialoguri”, explica: „Nașterea nobilă are patru categorii: o noblețe care depinde de strămoșii merituoși, alta de strămoși princiari, a treia de strămoși iluștri, iar a patra se datorește superiorității și valorii individuale”. Nimeni nu va putea schimba acest adevăr care dăinuie de mii de ani!
Spre surprinderea mea, sau revocat onorurile militare programate. Poate gestul este o lipsă de respect, este modul în care ne exprimăm propria noastră vocație istorică, la acest moment? Trist! Într-una dintre cărțile mele am scris despre bucuria poporului român, popor primitor, înțelept și înzestrat cu mult bun simț, cu credință în Dumnezeu, la venirea regelui Carol I în țara noastră și care a domnit 48 de ani. S-au pervertit caracterele? S-a schimbat lumea, este adevărat, dar bunul simț și înțelepciunea nu trebuie izgonite. Prea mult venin aruncă unii spre ceilalți, uitând că viața, orice am face, pentru toți este „un grabnic drum spre neființă”.
Miercuri, adică ieri, trupul neînsuflețit al Majestății Sale a plecat de la Castelul Peleș din Sinaia către Palatul Regal din Capitală.
În data de 13 august va avea loc înmormântarea Reginei Ana. Dumnezeu s-o odihnească!
Vavila Popovici – Carolina de Nord
