Fotbalul este un sport în care 22 de oameni aleargă după o minge şi în final câştigă… SPANIA!
Într-o finală care a demonstrat încă o dată că fotbalul, aşa zis învechit, Tica-Taca, Tica-Taca, jucat de spanioli, dacă este jucat de nişte artişti şi împins spre perfecţiune, frustrează şi termină orice adversar. În acest meci în care albaştri (italienii) au fost folosiţi ca Sparring-Partner, fără a avea ocazia să facă altceva, decât să alerge după mingea care se afla aproape tot timpul în picioarele roşilor (spaniolii), care şi-o împingeau unul altuia precis, de parcă era bila roşie de la biliard care după ce loveşte banda, de câteva ori, în punctele dinainte fixate, ciocneşte exact bila albă acolo unde trebuie. Din când în când, în momentele în care albaştri (italienii) dezorientaţi şi ameţiţi, scăpau propria poartă din ochi, roşii (spaniolii) introduceau balonul rotund în poarta dreptunghiulară, o dată, de două ori, de trei ori şi în final încă o dată, deci GOOOOOL!!!, aşa cum scrie regulamentul acestui sport, numit fotbal.
FINALA CE 2012
Spania – Italia (4 : 0)
Acest scor nu reflectă decât parţial decalajul valoric existent pe teren. Deci Iker Casillas ridică spre cerul Ucrainei, Cupa Henri Delaunay, ca în 2008 când aceeaşi spanioli devenea campionii Europei şi ca în 2010 când tot ei „La Furia Roja” deveneau campioni mondiali.
Concluzie:
Spaniolii domină scena fotbalistică de peste patru ani şi actorii principali, Iniesta, Xavi, Fabregas, Casillas, etc. mai au timp să joace. Norocul este că jucătorii de fotbal, în Spania, nu ies la pensie la 65 de ani, căci altfel ceea ce a spus Gary Lineker: „fotbalul este un sport simplu în care 22 de oameni aleargă după o minge preţ de 90 de minute, iar în final germanii câştigă”, devine un adevăr pe termen lung, cu o mică modificare, în loc de „germanii” punem „spaniolii”.
O scurtă trecere în revistă a C.E. 2012:
Grupele au oferit meciuri de luptă, meciuri tactice şi puţine meciuri cât de cât frumoase.
Au plecat acasă, sau au rămas acasă, echipe care s-au bucurat că au ajuns printre primele 16 din Europa, ca Irlanda de Nord, echipe care au sperat mult dar au făcut puţin, Polonia, Danemarca, Suedia, Croaţia, echipe care au fost eliminate de arbitri loviţi de „orbul găinilor”, Ucraina, Rusia şi surpriza surprizelor, faimoasa „portocală mecanică” Olanda, vicecampioana mondială, reuşeşte să facă acelaşi număr de puncte ca Irlanda de Nord, adică ZERO!
În sferturile de finală, s-a terminat cu tactica, cu jucatul pe puncte, cu un egal e suficient. Acum nu mai contează decât formula junglei “care pe care”. E jocul „Ene mene Muuu, afară eşti tu”.
Cehii sunt bătuţi de Portughezi, cu un Cristiano Ronaldo care în sfârşit, după ce a ratat în trei meciuri tot ce se putea rata, a arătat ce clasă are.
Cehia – Portugalia (0:1)
Nemţii care oricum alături de spanioli sunt văzuti ca finalişti, îi mătură pe Greci (iarăşi grecii, remember C.E. 2004) fără să le dea vreo şansă.
Germania – Grecia (4:2)
Spaniolii, le arată Francezilor care strălucesc prin indisciplină, cum se joacă jocul cu balonul rotund, fără să se agite prea tare.
Spania – Franţa (2:0)
Italienii, în spinarea cărora acasă stă Garda Financiară, joacă bine, împotriva Englejilor care se apără de parcă ei ar fi inventat „catenaccio”. După 90 de minute e 0:0, şi după 120 de minute e tot 0:0. La 11 metri, blestemul insularilor, se dovedeşte iarăşi mai tare decât dorinţa lor de victorie.
Anglia – Italia (4:2 după executarea loviturilor de la 11 m)
Urmează semifinalele, ultimul pas înainte de „marea finală”.
Spania dă peste Portugalia, o echipă care are calitate şi pe cel mai scump jucător din lume, deci gata cu tica –taca, de acum la muncă.
După 90 de minute e 0:0, şi rezultatul e echitabil.
După 120 de minute e tot 0:0, şi portughezii pot să zică „Doamne ajută”.
Urmează loviturile de la 11 mertri:
„Asta toată lumea ştie
Nu e decât o loterie”.
Deci în final, decid cinci centimetri de bară, soarta meciului.
Şutul portughezului loveşte bara şi mingea iese în teren!
Şutul spaniolului loveşte bara şi mingea intră în poartă!
Portugalia –Spania (4:2 după executarea loviturilor de la 11 m).
Favorizata Germanie se întâlneşte cu Italia.
Antrenorul Germaniei, care până acuma a făcut totul perfect, schimbă trei jucători, pentru a-l anihila pe Pirlo, creierul italienilor.
Meciul porneşte şi partea dreaptă e ca autostrada pentru italieni, fără blocaje şi fără ambuteiaje. Deci la pauză e deja 2:0 pentru squadra azzurra.
După pauză Germania schimbă trei jucători şi revine la formaţia cu care a fost victorioasă în semifinală, încercând să schimbe destinul.
Dar totul e în zadar şi Germania, după locul 3 la mondialele din 2006, locul 2 la europenele din 2008 şi locul 3 la mondialele din 2010, îşi îngroapă iarăşi visele de a câştiga un turneu important.
Italia – Germania (2:1)
Iar duminică, la 1 Iulie 2012, s-a dat lupta decisivă pentru cupa aceea mare şi frumoasă care atestă titlul de cea mai bună echipă naţională din Europa!
Spania – Italia (4:0).
Acum trecem la fotbalul de zi cu zi şi ne luptăm pentru a ne califica la marea sărbătoare din Brazilia. Nu, nu e vorba de carnaval şi nici de şcolile de samba, e vorba de Campionatul Mondial de Fotbal din 2014! Poate de data asta , avem şi noi românii, voie să ne jucăm cu cei mari şi tari! Mai ştii, se mai întâmplă şi minuni.
