O fărâmă de conștiință ar putea să ne șoptească nouă, românilor din Țară, că actul istoric de la 27 august 1991 – când Republica Moldova și-a proclamat Independența de stat – a constituit o etapă fundamentală în procesul de renaștere a României Mari. Dar, după 30 de ani bezmetici, cu pendulări elucubrante între Est și Vest și corupție gereralizată, rămânem astăzi, 27 august 2021, doar cu un spectacol găunos, livrat cu sobrietate de pe aeroportul din Chișinău. Proiectele de anvergură nu încep când anii dobândesc lustruire de rotunjiri, ci sunt expresia unor demersuri faptice, crescute natural pe coordonate pragmatice. Altfel, hai s-așteptăm până la 100 de ani de la dobândirea independenței, ca să mișcăm ceva! Cine-și închipuie că venirea președinților României, Poloniei și Ucrainei la Chișinău facilitează parcursul european al Republicii Moldova dovedește, în caz fericit, ignoranță și superficialitate în evaluare…
Mărturisesc că, în urmă cu mai bine de un deceniu – când mă-nfruptam cu nesaț din maturitatea vârstei purtând în lăuntru idealul unionist, cristalizat în anii de liceu – consideram că erau șanse mari ca, într-un scurt orizont de timp, Unirea Republicii Moldova cu Patria-Mamă să se materializeze. În trei-cinci ani văd Unirea Republicii Moldova cu România, după modelul celor două Germanii, mărturisea la Chișinău, în sediul săptămânalului „Literatura și Arta”, academicianul Nicolae Dabija, pe 27 Martie 2010, când, grație jurnalistului Gabriel Balașa, am avut privilegiul să-l întâlnesc. Între timp, m-am vindecat de iluzii, nu pentru c-am devenit obtuz la visul ori la durerile românilor din afara graniților, ci pentru că înțeleg că doar miracolul istoric poate reface, măcar parțial, România de dinainte de iunie 1940.
Ce-ar presupune acest… miracol?! Falimentul economic al Federației Ruse ar slăbi influența pro-rusă din fostele republici sovietice, inclusiv din Republica Moldova, dar poți miza pe o astfel de oportunitate?! Deși o aură impunătoare, similară cu cea a URSS-ului de odinioară, descoperim astăzi doar în ograda Chinei, Rusia rămâne un actor global consistent, care, cel puțin în zona frontierelor sale nu poate renunța la statele-tampon, atât în ecuația cu Uniunea Europeană, cât și în cea cu NATO. Constituirea Republicii Moldovenești Nistrene, în spațiul geografic al Transnistriei – parte din trupul Republicii Moldova – e o găselniță rusească, care blochează accesul fraților noștri din stânga Prutului la Uniunea Europeană și NATO. (Scenariul a avut aceeași traiectorie în Georgia, cu regiunile separatiste Osetia de Sud și Abhazia, dar și în Ucraina, în regiunea Donbas.)
Pe de altă parte, referindu-ne la gigantul din Răsărit, un eventual vid de putere creat printr-o lovitură de palat, care să conducă la eliminarea Țarului Putin din sufrageria puterii de la Kremlin, ar fi șansa Republicii Moldova de a accede la proiectul european, ca prim pas întru Unirea cu România. (Deja fabulez, în plus e greu de crezut că rușii vor face greșeli similare cu cele care-au condus la destrămarea Imperiului Țarist și a URSS!). Dar și aici sunt probleme, deoarece Uniunea Europeană e din ce în ce mai șubredă, după Brexit-ul din vara lui 2016. Presa ungară apropiată de guvernul condus de Viktor Orban, prin cotidianul „Națiunea maghiară”, vorbește răspicat despre soluția ieșirii Ungariei din Uniunea Europeană – este timpul să vorbim despre Huxit! Nici în Polonia nu-s mari simpatiile pentru uniune și nici statele puternic industrializate nu dau semne că-s dispuse să peticească și să lărgească o corabie tot mai fisurată.
Apoi, în cele trei decenii de așa-zisă independență, putem vorbi despre voința Chișinăului de a îmbrățișa Vestul fără șovăire?!! Nu, și chiar acum, cu forțe pro-europene la timonă, impresia degajată e că, pentru decidenți, o țară e mai importantă decât o regiune a unei patrii mai mari… Privilegiile decidenților politici – despre care-am pomenit altădată în materiale despre Chișinău – s-ar pierde prin dizolvarea în Patria-Mamă.
Așadar, stați în Pace, dragii mei români din dreapta și din stânga Prutului: fiecare rămâne cu ce are în prezent ori, eventual, mai pierde ceva, ținând cont de rapacitatea vecinilor! C-ar fi fost altceva, dacă acu’ 30 de ani, am fi avut lideri luminați la București și Chișinău… lăsăm în liniște istoria contrafactuală, atât în perimetrul global, cât și în cel individual! Totuși, să nu abdicăm de la visul reîntregirii Neamului Românesc, de vreme ce miracolul supraviețuiește prin însăși existența Mântuitorului nostru Iisus Hristos!
———————
Gruia COJOCARU
Izvoare, Bucovina
8 august 2021
