ROIUL, RONDUL, RAIDUL

0
56

Emil Neşiu

„Imaginea zilelor, printre gânduri”

Editura Castrum de Thymes, 2022

Strămutarea în metafizic a simţurilor ca practică obligatorie la alcătuirea de edificii care se pot dovedi mai târziu singurele importante şi chiar reale într-o nouă definire a valorilor printre marcaje altfel permisive ori restrictive. Cum se face aceasta – prin reconsiderarea hărţilor cu schimbarea de coordonate din semne opace în respiraţii.

La distanţă de mai multe lumini în perspectiva mentală însă foarte aproape în condescentul spiritual, „Imaginea zilelor, printre gânduri” iese din ape ostile şi se manifestă plenar. Emil Neşiu este într-adevăr un îndelung gânditor, dar la parametrii care îndeobşte nu sunt făcuţi pentru uzul fizic. El se transfigurează şi se transformă după fazele dovedirii substanţei, precum cele ale lunii. 

Înţelesul îl toarce, îl frământă, îl macină, îl întărâtă fără însă a-l opri vreodată. Nostalgii şi regrete sunt transpuse în mod constructiv la baza destoiniciei universului trăit şi simţit. Până într-acolo încât, din fin observator, ajunge să se implice aproape cu vinovăţie în ecuaţia unei ordini sănătoase: „Greșelile frumos ordonate/ stau la intrare în fața muzeului/ figurilor de ceară/ albinele n-au idee/ ce fel de ceară s-a comandat/ poate ar năvăli supărate/ să schimbe figurile lor/ cu portrete celebre/ și în fiecare zi doar/ pantofii mai lucesc într-o rază/ de soare din acea dimineață” (Pantofi de lac).

Confuzia vremurilor infuzează generând reflexii de quarţ într-o dispută ce ţine de treptele de rezonanţă ale conştiinţei: „Unde te aștept acum/e prea târziu,/ încremenite puncte cardinale/ dintr-un tablou./ Cu aceeași identitate/ pe colțul de jos, dreapta,/ urmează semnătura./ Înțeleg adevărul pe dos,/ de răspunsuri eronate am parte,/ picură cu gânduri stelele/ și e o altă cacialma,/ vreun cronicar/ ar trebui, poate, să scrie/ despre această enormitate.” (Aşteptare). Da… şi, în ciutura târiului şi-n ciuda lui, cronicarul se găseşte. 

Un gram de pace cât un ţârâit de greiere intră pe difuze ultrascurte, totul e să fii aici şi să nu sune ocupat: „Când se făcu tăcere/ am luat sfeșnicul/ păcălind lumina de-a dreptul/ iar trupul tău/ spre trezire m-a luminat/ cu acea imagine despre care/ voi scrie întotdeauna cu plăcere…/ nici măcar nu respir/ în prezența ei, cade o frunză/ peste așteptările mele./ Și mă simt încă lumânare/ arzândă.” (Lumânare). 

Se produce un salt de binecuvântare, duşul rece oarecum caracteristic este înlocuit de un demers direct în diafan, însă ca să vezi, barierele şi baricadele încă neridicate la trecerea visurilor… „Mă alungă glasul tău,/ împărăteaso,/ peste șapte pietre mă alungă,/ pentru tine, undeva, pe o apă./ Ioan descântă un prunc./ Am pierdut glasul tău,/ undeva l-am pierdut,/ mai vine un autobuz,/ din gând în gând/ umbre strecurate,/ după prima citire/ plăcută delectare-i/ trupul tău, cu genunchiul/ întins spre trezire.” (Glasul tău). 

Dintre opţiunile logistice, Emil Neşiu alege şi rămâne la fuga continuă culminând cu săritura din mersul unei macarale-tren ce cară şi mută nelinişti: „Între miros de scorțișoară/ și parfumul tău alăturat/ obligat să se prostitueze/ diferența se prezintă/ prin poemul acesta./ Îmi mai aduc aminte/ doar scandalul editat/ pe prima pagină între/ redactorul de serviciu/ și conducere./ Unul considera că războiul/ dintre litere ar fi/ mai important decât finalul” (Divergenţe). 

Şi, ca o semnătură proprie, acest poem care nu va ajunge niciodată un final, fiind de prospeţimea unui oricând potenţial început: „La fereastra depărtării/ mă așteaptă EA,/ cu poemul acesta/ gâtuit de emoție./ Orizontul de cunoaștere/ e un punct prea depărtat/ descifrând aceleași date,/ puncte cardinale/ răsărite pe un drum interzis.Trecerea,/ enigmatica necunoscută/ de citit, notat și explicat” (Întregul).

Din nuanţe când cărămizii, când cenuşii, cu acest nou volum, Emil Neşiu continuă să împace realităţi şi imaginaţii convergente, în pasărea poezie-paradis. Maratonul visurilor şi tălmăcirilor acestora, merge mai departe.  

———————-

Daniel MARIAN

Revista „Acolada” Nr.10

Satu Mare, octombrie 2022