Unul dintre cele mai controversate subiecte atunci cand se vorbeste despre Romania este legat de tiganii de acolo. Mai exact despre nenorocirile care ii sunt date Romaniei sa le suporte, atat pe plan intern, cat mai ales pe planul imaginii externe, din pricina acestora. Despre situatia sociala si economica dezastroasa a tarii, care li s-ar datora in mare masura. Despre faptul ca integrarea europeana a acestui stat va fi vesnic intarziata atat timp cand situatia lor generala nu se imbunatateste.
Ce se evita insa sa se spuna este ca situatia romilor (in Romania si in multe alte tari europene) nu se datoreaza doar unui anumit tip de inadaptare civilizationala a acestui grup etnic la realitatile sociale ale zonei; situatia lor extrem de dificila se datoreaza in egala masura starii de subordonare la care au fost supusi (sclavia de pana la sfarsitul secolului al XIX-lea fiind doar cel mai evident aspect in acest sens) si refuzului guvernarilor recente de a pune capat tendintelor evidente de discriminare a acestora.
Desi este clar ca lumina zilei, un adevar simplu continua sa le intre romanilor pe o ureche si sa le iasa pe alta: acela ca integrarea romilor in societatea romaneasca nu este un bine facut doar acestora, ci un bine facut tarii in sine.
Acela ca – vrand, nevrand – membrii acestei comunitati sunt cetateni romani, cu drepturi si responsabilitati egale oricaror altor cetateni de acolo. Ca atata timp cat rasismul se va manifesta la fel de agresiv in Romania tara aceasta nu va avea prea multe sanse de a fi “membru plin” al lumii occidentale (al Uniunii Europene, de exemplu).
Imbunatatirea relatiilor etnice trebuie sa devina azi – cu atat mai pregnant decat altadata – o prioritate a Romaniei; iar (macar) o buna parte din stereotipurile aplicate romilor trebuie sa dispara pentru ca fisurile inter-etnice sa nu se transforme in adevarate prapastii.
Dragos C. Popa
