Orice specialist în economie politică va spune că una dintre principalele imperfecţiuni ale sistemului de piaţă este corupţia: o serie de indivizi sau firme pot primi beneficii la preţuri care sunt sub cele reglate de piaţa în sine. Guvernul (sau alt organism al administraţiei publice) poate pierde o parte din beneficiile distribuite, dar un individ care este angajat al Guvernului ori negociator al unei firme obţine beneficii sporite.
Cu cât economia unei ţări este mai puţin subordonată regulilor pieţei şi mai mult la dispoziţia unui aparat birocratic care controlează pas cu pas procesul de acumulare, cu atât tendinţa funcţionarilor publici de a apela la corupţie pentru a-şi spori veniturile personale este mai mare. În mod cert, această practică este mult mai frecventă în ţări în curs de dezvoltare sau ale “lumii a treia”, unde angajaţii din sistemul de administraţie publică sunt mai disperaţi în a obţine venituri suplimentare.
Corupţia plasează, aşadar, România într-o categorie de ţări puţin dorită, cu atât mai mult cu cât această ţară ar trebui să fie – dimpotrivă – un exemplu la nivel mondial, în calitatea de stat candidat la aderarea la Uniunea Europeană (UE). Faptul că nu doar oficialii UE, dar şi reprezentanţii Statelor Unite ale Americii (SUA) sunt îngrijoraţi de evoluţia puţin pozitivă a corupţiei în România este relevant pentru amploarea acestui fenomen. Într-o intervenţie recentă (15 aprilie) a Ambasadorului SUA la Bucureşti, Michael Guest, acesta sugera Guvernului României: “I strongly urge that you focus not on studies ţon corruptionŢ but on concrete projects and actions that will result in the most immediate and practical impact on the lives of the Romanian people”.
Faptul că nu doar premierul român Adrian Nastase, dar şi preşedintele Ion Iliescu şi alţi lideri politici din această ţară au sărit ca arşi la propunerile ambasadorului Guest, sugerând – în arhaicul stil de dinainte de 1989 – că ar fi o “problemă internă” a României, dovedeşte nu doar limitele imaginii lor mentale despre lumea de azi, dar şi – mai grav – mărimea intereselor de grup pe care trebuie să le apare. Fiindcă spunea Michael Guest în aceeaşi intervenţie: “The truth is that corruption is not an issue of the center-left, nor is it an issue of the center-right. It’s an issue of greed. It’s an issue of individuals who care more about themselves, their positions, and their friends than they do about fairness and justice or, in fact, about this country”.
Dragos C. Popa
