Schimbarea selecționerului a schimbat atmosfera la lot, nu și jocul din teren
Alt antrenor, aceeași tactică. Altă atmosferă, aceeași atitudine în joc. Alți jucători, aceeași incapacitate de autodepășire. Altă campanie ratată, aceeași întrebare: vom reuși să redevenim o echipă care să joace fotbal de la egal la egla cu marile forțe ale fotbalului european, fără să fie contrânsă la disperări și la diverse tertipuri pentru a scoate rezultate pozitive? Răspunsul e la Răzvan Lucescu, dar „ciornele” primelor teste importante la conducerea Naționalei nu arată prea încurajator.
300.000 de euro Şi doi bani speranŢĂ
Deși cumva precipitată, aducerea lui Răzvan Lucescu la Națională în locul încăpățânatului Victor Pițurcă nu avea nici o rațiune imediată. Gândul calificării la Mondialul sud-african fusese demult abandonat. Șansele erau atât de mici încât doar un personaj de speța lui Piți se putea agăța de ele, și nu pentru că ar fi crezut realmente în șansa lui Chivu et comp, ci pentru că matematica se dovedea în acest caz un aliat perfect în negocirea unui exit extrem de profitabil. Și astfel, speranța de doi bani a microbistului român s-a convertit în 300.000 de euro în contul fostului selecționer. Graba federalilor s-a justificat nu doar printr-un execițiu de imagine, ci și prin încercarea de a-i acorda noului tehnician posibilitatea de a pregăti cât mai bine campania pentru Europenele din 2012.
Astfel stând lucrurile, primele meciuri pe banca Naționalei ale lui Răzvan Lucescu au fost mai mult proiecții în viitor decât puneri sub lupa critică a potențialului „tricolorilor”. Victoriile din amicale, mai cu seamă reconfortantul succes de la Budapesta, au scos în evidență mai degrabă plusurile echipei naționale, față cu niște neconcordanțe în mod cert corectabile până la viitoarea campanie.
Numai că meciurile oficiale nu aveau cum să nu vină cu încărcătura specifică unor încleștări de „totul sau nimic”. Deplasarea din Franța cădea într-un moment prost pentru Lucescu jr., care se vedea nevoit să imagineze un „11″ lipsit de cei mai importanți jucători din precedenta întâlnire cu „cocoșii galici”, de la trecutele Europene. Fără Mutu, „forfait” în mandatul Lucescu jr., noul selecționer a găsit în Coman, Chivu și Raț motoarele care să facă față presiunii „hidraulice” exercitată de Franța lui Thierry Henry. O presiune incredibilă și o reacție neașteptat de pasivă a României, care s-a rezumat la o apărare adesea eroică, în nota binecunoscută deja de la precedenta participare la Europene.
Joc prost, atmosferĂ bunĂ
Practic, în afara atmosferei, mult mai deschisă către presă și, deci, mai orientată către public, nimic nu s-a schimbat esențial. Găselnițele lui Luce jr., n-au confirmat. Doar Ghioane, fiul rătăcitor al lui Pițurcă, poate revendica postul de titular cert, în vreme de Apostol, Bucur, Max Nicu, Maftei sau Mara nu au recompensat în încrederea antrenorului. Mai mult chiar, evoluțiile unora dintre „favoriții” lui Lucescu i-au atras acestuia din urmă critici vehemente din partea patronilor de cluburi din Liga 1, nemulțumiți, în mod evident, nu atât de calitatea jocului prestat de România la Paris, cât de neintroducerea în joc a fotbaliștilor pe care finanțatorii doresc cu disperare să-i vândă pe bani buni în străinătate, în vreme de criză.
Așa se face că un rezultat altfel onorabil, 1-1 cu Franța în deplasare, nu a fost nicidecum un prilej de încurajare a „tricolorilor”, ci un prilej de atacuri virulente înspre Națională. Li s-a reproșat jucătorilor că au evoluat prea defensiv, incapabili să țină jocului mai departe de poarta lui Coman ori să țintească mai ambițios spre buturile adversarilor. Lui Coman, care i-a disperat pe adversari prin paradele sale, i s-a reproșat că nu a ieșit prea bine la centrările înalte. Lui Maftei i s-a reproșat jocul defensiv șovăielnic (în fața cuplului Evra – Henry!!!), iar lui Mara inconsistența în atac, lui Apostol i s-a reproșat prudența excesivă, iar lui Rădoi lipsa de limpezime în anumite faze… Mai presus de orice, „tricolorii” au fost acuzați că s-au mulțumit cu un egal călduț în loc să forțeze o victorie, singura care ne mai putea păstra cu șanse de calificare. Numai că în condițiile în care și înainte, și după golul lui Henry singura noastră minge pe poartă a fost autogolul lui Escude, nici măcar invocarea la nesfărșit a marii ratări a lui Surdu din finalul primei reprize nu ține loc de scuze.
Nici o victorie pe teren propriu!
Eliberată nu doar de metehnele lui Pițurcă, ci și de presiunea calificării, echipa națională a debutat mai dezinvolt în meciul cu Austria de la București și a ratat în prima repriză câteva mari ocazii de a marca. A reușit să deschidă scorul imediat după pauză, prin Gigel Bucur, dar, insuficient conectată la joc, nu a putut închide meciul la timp și s-a văzut egalată cu câteva minute înainte de final.
Cu egalul de pe Ghencea în fața Austriei, echipa națională de fotbal a României a completat un parcurs dezastruos în preliminariile Campionatului Mondial din 2010, parcurs ilustrat cel mai bine de rezultatele obținute în meciurile de pe teren propriu: două egaluri și două înfrângeri.
Mai întâi a fost acel halucinant 0-3 cu Lituania de la Cluj, apoi remiza dezamăgitoare de la Constanța, când Franța ne-a egalat după ce conduseserăm cu 2-0. A urmat înfrângerea cu Serbia, tot în era Pițurcă și acest ultim 1-1 în fața Austriei.
Rezultatele proaste din această campanie sunt cât pe ce să afecteze și viitorul turneu de calificare al „tricolorilor”, care riscă să ajungă în urma a treia valorică la următoarea tragere la sorți și să dispute calicarea la Europenele din 2012 în companie unor nume grele ale fotbalului continental.Cele mai bune formaţii
Steaua București se află pe locul 45 în ierarhia celor mai bune formații ale secolului trecut, într-un clasament dominat de Real Madrid.
Clasamentul a fost întocmit de Federația Internațională de Statistică a Fotbalului (IFFHS) pe baza performanțelor pe care echipele le-au avut în competițiile internaționale: Cupa Campionilor Europeni (CCE), Liga Campionilor, Cupa Orașelor Târguri, Cupa UEFA, Cupa Cupelor, Cupa Mitropa (predecesoarea cupelor europene, între 1927-1940), Copa Latina (s-a disputat între 1949 și 1957 între câștigătoarele campionatelor din Franța, Italia, Portugalia și Spania) și Supercupa Europei.
Steaua, care are în palmares o Cupă a Campionilor (1986) și o finală jucată cu AC Milan (1989), dar și o Supercupă a Europei (1987), ocupă locul 45, cu 72,5 puncte.
Următoarea echipă din România este Dinamo, care ocupă locul 98, la egalitate cu Espanyol Barcelona. Rapid se află pe poziția 117, la egalitate cu Cagliari (Italia), Fehervar (Ungaria), Gradanski Zagreb (Croatia) și Real Sociedad (Spania).
Urmează Universitatea Craiova, pe locul 126, și Petrolul Ploiești, pe 176.
