România la ea acasă

Teatru într-o peşteră!

Un regizor, o trupă de actori şi un scenariu este de multe ori de-ajuns pentru a se naşte o piesă! Dar când intervin şi oamenii locului, cei care iubesc natura şi îşi doresc să ne-o redea spre bucuria noastră, atunci totul poate deveni împlinirea uni vis! Aşa s-a întâmplat pe Valea Jiului unde scena din sălile de teatru a fost mutată într-o peşteră, amenajată în aşa fel încât să devină un teatru unic pentru o seară: Pestera Bolii!

“Ştiam că în public se aflau oameni care au lucrat în mină, care au trăit momente grele acolo. A trebuit să mă documentez foarte bine şi să mă transform într-un miner adevărat. Emoţiile m-au făcut să uit de frigul de-acolo şi vocea nu m-a lăsat. Dumnezeu m-a ajutat. Iar finalul spectacolului a fost divin, divin! Am văzut oameni cuprinşi de lacrimi şi atunci am înţeles.” Ionuţ Ovidiu Marcu a jucat rolul principal din sceneta Când brazii înfloresc inspirată din scrierile lui I. D. Sirbu, în regia lui Silviu Oltean din trupa Passe Partout. “Am gândit spectacolul pentru acel loc. E un loc care are o încărcătura emoţională şi spirituală şi atunci şi spectacolul nostru este tot aşa, un spectacol cu o încărcătură emoţională puternică. La început mi-au propus să facem un spectacol pentru acel loc. Deja aveam în minte şi ştiam ce vreau să fac şi apoi a venit şi ideea să-l reactualizăm pe I. D. Sirbu. Şi atunci am luat din povestirile tinereţii pe care le avea el şi am folosit aceste povestiri într-un colaj pe care l-am realizat altfel decât era…. şi asta a fost tot.”

O experienţă unică pentru cei obişnuiţi cu peştera ca şi o atracţie turistică, un dar al naturii. Însă pentru actori, acest lucru devine mai mult decât un simplu rol pe care îl interpretează! Este un joc cu şi pentru natură, pentru cei care fac parte din ea, aşa cum ne spune si actorul Silviu Man:  “Asta înseamă defapt că peştera nu este aşa de importantă sau nu peştera în sine este atât de importantă ci oamenii care o populează, oamenii pentru care frigul nu e important, comfortul nu e atât de important, umezeala nu-i deranjează, oameni care au alte repere decât cele cu care ne-am obişnuit noi. Te aştepţi să te întâlneşti cu nişte oameni care îşi doresc ceea ce ai tu, standarde, condiţii şi înţelegi că defapt ei, prin aşa zisa lor înapoiere, înapoiere cu multe perechi de ghilimele, ei sunt mult mai autentici decât tine, iar felul lor de a vedea lumea, felul lor de a vedea viaţa, felul lor de a se raporta la oameni este mult mai adevărat, unul cu mult mai uman. Dacă ne gândim, până la urmă, peştera este primu loc al creştinătăţii! Nici nu mă miră defapt lucrul acesta şi nici nu mă miră faptul că am putut crea un moment de puternică încărcătură spirituală taman într-o peşteră.”

Dacă Valea Jiului ne poate spune multe despre cărbune, mine şi peşteri, iată că de data aceasta, într-o experienţă aproape unică, cei de la Asociaţia de Ecologie şi Intervenţii “Petro Aqua” s-au hotărât ca aceste locuri să ne aducă o altă imagine, cea culturală cu care au de ce se mândri! I.D. Sirbu a trăit în Petroşani şi ne-a lăsat moştenire scrierile sale care îşi au rădăcinile în viaţa de miner, specifică acelor locuri.

Compania de teatru Passe Partout a fost cea care şi-a adus aportul la acest proiect de revitalizarea a peşterilor de pe Valea Jiului şi împreună cu asociaţia mai sus menţionată, au pus pe picioare un proiect îndrăzneţ: o piesă de teatru într-o peşteră, înfruntând frigul şi toate greutăţile care intervin de la jocul unei piese de teatru într-un loc neconvenţional. Cu toţii au realizat un eveniment care poate nu are precedent, sau care poate da naştere şi la altele de acest gen!

Valea Jiului, pestera Bolii, Compania Passe Partout, piesa CÂND BRAZII ÎNFLORESC, după I.D. Sirbu.

Cu: Ana Pepine, Lelia Marcu, Veronica Stoian, Daniela Niculae, Andreea Căpraru, Paul Cimpoieru, Silviu Man, Florin Roşu, Toni Dumitrescu, Ionuţ Marcu.
Scenariul, regia şi ilustraţia muzicală: Silviu Oltean
Asistenţi regie: Ana Pepine, Paul Cimpoieru
Coregrafia: Lelia Marcu

Andrei Şerban la Festivalul Naţional de Teatru

O sală plină, lume curioasă, întrebări care şi-au aşeptat răspunsul, doritori de autografe, aşa ar putea fi descrisă în linii mari Conferinţa de la Teatrul Bulandra din Bucureşti, sala Toma Caragiu, invitat fiind regizorul Andrei Şerban.
“Ce inseamnă să joci un rol?” acesta a fost titlul conferinţei. “E util să ne întrebăm”, a spus Andrei Şerban “în special în zilele noastre, când confuzia despre cine suntem şi ce rol jucăm e în creştere. Teatrul e peste tot, pe stradă, la televizor, toţi suntem actori, dar nu ştim ce rol jucăm. Chiar când am învăţat textul, îl repetăm mecanic, pasiv, fără convingere. Ce e de făcut? În teatru ca şi în viaţă preluăm roluri diferite pe care nu le înţelegem şi pe care le jucăm vrând nevrând, cu sau fără success.”

Prezentând teatrul încă de la începuturile sale, regizorul a făcut o trecere în revistă a celor mai importante momente şi roluri din istoria teatrului, ajungând şi la teatrul românesc de azi: ” Despre starea teatrului românesc mi-e foarte greu să vorbesc pentru că nu sunt eu în măsură să dau un verdict. Locuiesc în America şi vin aici din când în când ca să lucrez spectacol,e sau să fac ateliere şi nu sunt la curent cu ce se întâmplă  în teatru. Nu văd destule spectacole ca să-mi formez o opinie, dar am impresia că în momentul actual lucrurile nu stau foarte bine. Şi nu stau bine pentru că în primul rând şcolile de teatru nu pregătesc valori adevărate, nu pregătesc pur şi simplu aşa cum ar trebui să pregătească, aşa cum am fost noi pregătiţi când am învăţat de la marii maeştrii, iar tineri actori sunt puţin debusolaţi, sunt puţin confuji, nu ştiu ce este mai important: să se concentreze pe meserie, pe tehnica actorului, sau să facă bani, să se vândă, să facă pornografie. Este un moment destul de delicat şi cred că venind în ţară, pentru mine, am o mare responsabilitate:  să fac ateliere pentru a lucra cu actorii, cu tinerii actori şi pentru a le insufla, pe cât posibil, un spirit al respectului faţă de meserie şi al devotamentului pe care orice artist, care se consideră că vrea să devină artist, ar trebuie să o aibe, pentru că fără sacrificiu, fără o viziune a ceea ce înseamnă arta, îţi pierzi timpul. Mai bine te duci si lucrezi într-o bancă.”

La finalul conferinţei, regizorul a prezentat cartea a cărei prefaţă o semnează: “Şapte tratate secrete de teatru NO” de Zeami, prefaţă scrisă cu dorinţa de a se adresa şi tinerei generaţii de artişti, ajutându-i să înţeleagă lucrurile profunde care stau la baza teatrului. “Cartea lui Zeami are o importanţă extraordinară pentru teatru. Pentru mine a fost cartea care m-a ajutat cel mai mult să înţeleg de ce lucrez în teatru. Cred că este cartea cea mai importantă care s-a scris despre teatru şi s-a scris acum peste 700 de ani de un om care a inventat teatrul NO şi care a transmis din generaţie în generaţie un mesaj secret, dar esenţial despre valoarea teatrului. O carte care ar trebui citită de absolut oricine, pentru că este vorba despre floare, despre floarea tinereţii ca simbol, ca metaforă. Floarea care trebuie să o menţii proaspătă pe tot parcursul vieţii şi care din păcate, la un moment dat, destul de devreme pentru unii, se ofileşte şi cum să menţii această floare vie? acesta este secretul pe care trebuie să-l înţelegem.”

Ana Pepina şi Paul Cimpoieru aduc acasă Marele premiu al festivalului internaţional de teatru pentru tineret de la Omsk

Paul Cimpoieru şi Ana Pepine, actori ai Companiei Passe Partout Dan Puric au revenit din inima Siberiei cu o diplomă care le încununează munca şi talentul! Marele Premiu al Festivalului Internaţional de Teatru pentru Tineret de la Omsk le-a revenit lor, acestor tineri care nu-şi găsesc liniştea decât pe scenă! Un premiu primit pentru interpretarea piesei „Doi dintre noi”.

„Siberia este cum ştie lumea” spune Paul Cimpoieru „este nesfârşită, pădurile sunt nesfârşite, câmpiile ţin până la orizont, dar cred că şi oamenii, sufletul lor este în concordanţă cu natura. Am întâlnit acolo un public cald, iubitor de teatru, educat către teatru. Iar festivalul de-acolo este un festival foarte important pentru lumea rusească, atenţie, Rusia e non Eurpa, adica partea non europeană a lumii şi acolo se întâmplă un festival foarte important. Iar trupele invitate au fost la un nivel înalt. Au fost trupe  din Finlanda,  SUA, Japonia, Ucraina şi bineâţeles Moscova si St. Petersburg.” „Iniţial, auzind de Siberia” inrevine Ana Pepine, „ne-am gândit că s-ar putea să mergem la un festival nu foarte important, sau într-un orăşel mai necunoscut, mai în pustiu. Dar ei ne-au spus de la început că Omsk este chiar un oraş foarte important pentru teatru.” „A fost o surpiză totală pentru noi” continuă Paul Cimpoieru, „să mergem aşa într un loc oarecum etichetat ca fiind siberian -no men’s land- şi să descoperim acolo un grad înalt de cultură, de artă, dar totodată cred că am fost şi noi o surpriză pentru ei, pentru că nu se aşteptau ca noi să realizăm ceva aşa de bine, dovadă că am luat şi premiu. Era un festival concurs, am luat premiul cel mare al festivalului pentru cel mai bun spectacol.” „I-am surprins!” marturiseşte Ana Pepine.” A fost al 2 lea spectacol pe care l-au văzut în viaţa lor şi care să aibe aşa o putere emoţională faţă de public, adică publicul a reacţionat, a vibrat foarte puternic şi oricum, cred ca în Siberia, chiar dacă e pustiu, acolo ei sunt foarte educaţi în sensul ăsta. Pentru ei teatrul e un lucru vital, îl iubesc.”

Un festival concurs lansat în 2002 şi care până în prezent le-a adus celor din Siberia peste 80 de teatre din 17 ţări ale lumii! Iar nouă, românilor ne-a adus o diplomă de onoare aş putea spune, pe care o datorăm unor oameni care îşi dedică viaţa menţinerii teatrului românesc la nivelul pe care îl meritâ.

„Dorim să ducem mesajul oriunde” spune in finalul interviului Paul Cimpoieru „de aceea am mers în Siberia! Şi l-am aratat si publicului de-acolo. Chiar astă vară am fost în Caraorman care este un fel de Siberie a  României şi acolo am avut parte de un public foarte special, un public care a fost poate cel mai pur pentru că nu au văzut niciodată teatru, spectacole. Până la urmă vrei să duci mesajul oriunde. Este adevărat că vrei şi ai nevoie de festivale concurs, de lucru în care eşti la un nivel ridicat. Există concursurile din Avignon, Edinburgh, America tot ce se întâmplă pe Broadway. Noi am fost invitaţi la New York însă e greu să ajungem pe cont proriu fiind o companie privată. Până acum vrând să ne împărtăşim mesajul, l-am dus cumva cu forţele noastre, noi am umblat, noi am realizat, noi am scris, noi am  trimis…..sunt locuri unde avem nevoie de puţin ajutor! O să ajungem si la New York cu sau fără ajutor, mai devreme sau mai tirziu!”

AL CINCILEA TEATRU este numele instituţiei care de câţiva ani organizează unul dintre cele mai importante festivale internaţionale de teatru pentru tineret din Rusia! Numele ii revine de la faptul că a fost al cinclea teatru înfiinţat în Omsk! Este unul din marile teatre înfiinţate in Rusia în timpul Perestroikăi, mai precis in 1990, iar cel care l-a fondat este Sergei Radzinsky.

În anii care au urmat, actori de renume ai scenei ruseşti au devenit directorii teatrului contribuind la dezoltarea sa: Alexei Yankovsky, Andro Yenukidze, Ivan Popovski, şi Anatoly Praudin. În prezent teatrul are 33 de actori şi un total de 150 de angajaţiîin alte posturi.

În fiecare an festivalul, care este în fapt un festival concurs, surprinde atât organizatorii cât şi spectatorii cu piese din ce în ce mai performante. Anul acesta România a fost reprezentată de piesa “Doi dintre noi” jucată de actorii Ana Pepine şi Paul Cimpoieru din Compania Passe Partout Dan Puric, doi tineri care nu-si gasesc linistea decit pe scenă, prin imbinarea mişcării cu  imaginea, muzica şi secvenţele expresive.

Ilie Năstase a fost decorat de către Majestatea sa Regele Mihai I al României

În luna octombrie, Bucureştiul a devenit centrul regalităţi Europene: spectacole, expoziţii, concerte, mese rotunde, piese de teatru dedicate Casei Regale a României, toate parte a Programului”Jubileu 90″ al Majestăţii Sale Regele Mihai I al României.  La palatul Elisabeta, în sala regilor, majestatea sa regală a decorat o serie de personalităţi din România, Europa şi Statele Unite ale Americii, cu ocazia zilei sale de naştere.

Printre cei onoraţi cu “Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate” s-a aflat şi Alice Burbon din Geneva, reprezentantă a casei regale a României în Elveţia.

“Este foarte emoţionant ,o zi importantă pentru mine. Este minunat, este pentru prima dată când primesc o medalie. Lucrez pentru familia regala de 14 ani şi mă ocup de partea fiscală. Asistenta familiei regale in Elveţia, Constanţa Iorga mi-a spus că am primit o medalie. La început nu mi-a venit să cred pentru că este ceva foarte special …..şi acum iată. Am primit-o.”

Aceeaşi medalie a primit-o si Camelia Csiki pentru devotamentul cu care a reprezentat curtea regală în presă.

“Mărturisesc că regele Mihai m-a cucerit din prima clipă când am stat mai mult de vorbă, când am realizat cel mai lung interviu. M-a convins: crede în valorile românesşti, în valorile tradiţionale. Sunt convinsă că iubeşte acest popor şi că a suferit că nu a putut veni în ţară. Şi m-a mai cucerit cu ceva mai personal . Vorbeşte acea limbă românească  pe care o vorbea şi bunica mea, care nu mai este printre noi şi astfel mă gândesc la ea.”

Un ambassador al sportului, tenisman-ului Ilie Năstase i s-a oferit “Decoraţia Regală Nihil Sine Deo”

Da, este un lucru foarte important ce mi se intâmplă astăzi şi apreciez foarte mult,  mai ales venind din partea regelui României. Nu se compara cu emoţiile de la un meci de tenis, dar sunt emoţii, sunt emoţii pozitive.”

La finalul celor 4 sesiuni de decorare, participanţii au putut lua parte la un scurt discurs al princeplui Radu, care a premers ceremonia de onorare a Regelui Mihai de către Primăria oraşului Techirghiol.

“Comunitatea orasului Teghirghiol reprezentată de aleşii ei şi Casa Regală reperezentată de majestatea sa, motivul principal al întâlinirii noastre de astăzi este distingerea majestăţii sale regele cu titlul de cetăţean de onoare al localităţii, ca un semn probabil al înţelegerii rosturilor fundamentale ale statului român, al  simbolurilor naţiunii noastre eterene ,neschimbate, continue, tradiţtionale pe care coroana le reprezintă.”

Înalta disctincţie oferită majestăţii sale regale Mihai I a fost prezentată de primarul oraşului Teghirghiol:

“Maje tatea voastră, alteţele dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, mulţumim pentru onoarea pe care ne-o faceţi celor de faţă pentru a ne primi în reşedinţa  mjestăţii voastre. Mulţumim pentru cinstea pe care ne-aţi făcut-o localităţii noastre pentru a primi distincţia de cetăţean de onoare. Oraşul Teghirghiol nu ar fi existat fără familia regală!”

Decoraţiile au fost acordate pentru sprijinul constant şi loialitatea faţă de interesele şi valorile perene ale familiei regale în domeniile cultural, media, politic, civic, afacerilor şi sportului.

Alături de Regele Mihai I, la eveniment au participat, din partea Casei Regale a României, alteţele lor regale principesa Margareta, principele Radu, principesa Ileana, principesa Maria, principele Nicolae si John Walker.

Mihai Firică, Camelia Csiki, Mioara Simcelescu şi Alice Bourbon au fost decoraţi cu “Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate”.

“Crucea Casei Regale a României”  a fost acordată Asociaţiei Yacht Club Regal Român, cu prilejul implinirii a 90 de ani de existenţă, tenorului Ion Piso, gazetarului Christian Mititelu şi analistei Anneli Ute Gabanyi.

Victor Ciorbea, Ilie Năstase, Mihai Sora si Guy Pochelon, membru al Consiliului Regal, consilier privat al majestăţii sale regele, au primit “Decoraţia Regală Nihil Sine Deo”.

De asemenea, majestatea sa a oferit calitatea de “Furnizor al Casei Regale” unui număr de şapte companii: SC Alcovin SRL, Rue du Pain, SC Sonimpex SRL, Boutique World Parfumeri, Akzo Nobel, Veb Imex Group SRL si Ioanei Sucu.

20 de ani de la infiinţarea Muzeului Naţional Cotroceni

Salonul Naţional de Artă Decorativă la a XII-a ediţie şi Muzeul Naţional Cotroceni la 20 de ani de existenţă!  O aniversare marcată de un eveniment intrat deja în tradiţia unui muzeu încă tânăr! Acest muzeu este singurul muzeu din ţară care organizează o asemenea manifestare, un astfel de salon  la nivel naţional, principalul obiectiv fiind acela de a promova arta contemporană românească şi toate generaţiile de artişti, care pentru aceasta ediţie a salonului provin din cadrul filialelor Uniunii Artiştilor Plastici din Bucureşti, Cluj,  Deva, Oradea, Ploieşti, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu şi Suceava.

Artiştii şi orgaaniztorii aduc lucruri noi, dif erite faţă de alte ediţii ale salonului, tocmai pentru a marca aniversarea. “Mare noutate anul acesta în cadrul salonului este faptul ca a fost o selecţie de artişti. De data aceasta artiştii au fost invitaţi de noi. Sunt doar 80 şi nu peste 100 ca în alţi ani. Tehnicile sunt aceleaşi pentru ca este cea mai mare şi mai amplă manifestare de gen din ţară. Cuprinde textile, metal, ceramică şi sticlă.” Mădălina Mirea, din partea muzeului Cotroceni s-a ocupat îndeaproape de selecţionarea si organizarea lucrărilor in expoziţie. “Am pornit de la obiecte spre concept pentru că nu am avut timp să facem invers, să dăm o tema şi artiştii să urmeze tema noastră. Însă am încercat să dăm un parcurs coerent acestui traseu, din obiectele pe care le-am avut la dispoziţie şi practic  fiecare alveolă are o temă şi se preia din urmăoarea, printr-un element de trecere. Sunt 4 teme mari în saţiul principal, in pivniţele cantacuzine: spaţiul alchimic, spiritual-religios, intimist şi spaţiul primordial.”

Deschiderea salonului, marcâd o aniversare atât de importantă, le-a dat artiştilor o mai mare bucurie la vederea lucrărilor expuse în încăperile palatului, unele fiind parcă menite să se încadreze spaţiului, precum pictura pe catifea a artistei Cristiana Călinescu Fodor. “Este o mare onoare şi o plăcere deosebită. Particip întotdeuna cu mare bucurie. Eu consider că un artist trebuie să se manifeste în multiple tehnici. Eu am făcut pictura de şevalet, dar asta nu înseamnă că nu mă pricep şi la monumentală şi la arta decorativă si grafică. Am încercat să fac de toate.”

Ar trebui un astfel de salon, mai ales că se afla într-o locaţie deosebită să fie mai vizitat? Artista Ileana Oana Marinescu ne-a răspus:  “Ar trebui să fie curioşi să vadă ce fac artiştii ţării, să ne preţuiască cât de cât, să înveţe să ne preţuiască pentru că noi muncim pentru ei defapt, nu muncim pentru noi, sau pentru puţinii oameni printre care ne învârtim, adică colegii de breaslă. Am vrea să fie sălile mult mai pline.”

Expoziţia va fi deschisă până la data de 23 ianuarie 2012, şi va putea fi vizitată de marţi până duminică, între orele 9.30 – 17.00.