Club A 42 de ani. Muzica tinereţii tale
„Club A 42 de ani. Muzica tinereţii tale”. O istorie povestită a rock-ului şi folk-ului românesc, istorie care se suprapune în multe momente cu existenţa Club A.
“Cartea o aveam gata dar era o chestie de 1500 de pagini.” ne spune autorul. “O abandonasem, nici nu mă mai duceam la edituri pentru că nu avea sens. Chiar şi în două volume tot era foarte mare şi atunci am scos din ea până am ajuns la aceste 410-420 pagini. Am scos capitolele care nu avea legătura cu clubul cum ar fi: „Sincron”, „Trupele din anii 60″, „Entuziaştii” ş.a.m.d, deoarece Cornel Chiriac în ’69 pleca la Europa Liberă când se fonda clubul. Le-am lăsat doar pe cele, de altfel foarte multe, care au avut legătură în primă fază cu Clubul arhitecturii şi aşa a iesit cartea.”
Doru Ionescu este autorul acestui volum lansat la librăria Dalles din Bucureşti în ziua în care Club A a împlinit 42 de ani. “Acum un an a fost al şaptelea festival Club A, devenit realitate, al şaptelea după 42 de ani.” continuă Doru Ionescu. ” Noi intrăm azi în al 44-lea, deci împlineşte 44 de ani. S-a dorit o carte la acel festival de anul trecut, festival care a fost la nivelul primelor patru, care sunt cele mai celebre pentru evenimentele rock, folk, jazz din istoria noastră. ’69 şi’71 sunt trecute în carte, ’79 a fost şi el unul, din ’90 n-am ieşit decât cu o gală. Anul trecut a fost o ediţie de şase zile, în care s-au reînfiinţat grupuri – „Basorelief”, „Mircea Sterian”. S-a dorit o carte despre club A. Le-am zis că eu pot publica în scurt timp o carte despre muzica din Club A. Nu e uşor. Chiar vorbeam cu unul dintre directori, cel mai important din ultimul deceniu, care spunea că au existat tone de imagini, nu doar cele două ore din care s-au făcut emisiunile la TVR care sunt citate în prima carte. Au existat mult mai multe documente dar ei nu se gândeau că la noi vor fi foarte importante, pentru că ele definesc istoria reală, nu aceea cenzurată din imaginile de la TVR sau de la radio.”
Un concert inedit: Holograf si Angela Gheorghiu
Concertul formaţiei Holograf, având-o ca invitată pe Angela Gheorghiu, a reuşit să strângă la Sala Polivalentă din Bucureşti zeci de fani de toate vârstele. S-a dansat, s-a cântat în cor, s-a aplaudat, s-a strigat iar peste cele două ore de concert au părut a fi prea scurte.
“Este o atmosferă extraordinară aici. Mi se pare surprinzătoare combinaţia asta: Angela Gheorghiu şi Dan Bitman pe care îl ştim de multă vreme. De abia asteptăm să ne distrăm până la capăt.”. “A fost foarte bun concertul. Ne-a plăcut atmosfera, ne-a plăcut şi Angela Gheorghiu în combinaţie cu Holograf adică e ceva ce nu m-aş fi gândit că se poate întâmpla.”au declarat spectatorii.
„Mie îmi pare bine să aud păreri bune despre piese diferite, nu neapărat despre o singură piesă.” spune Dan Bitman. “Unora le plac piese ca de exemplu “Nu mai e timp”, altora le place o piesă, “Cât de departe”, care este o piesă mai aşa, mai lirică, mai de suflet, altora le place un vals, “Dacă noi ne iubim “, altora, mă rog, “Când pierzi pe cineva” ş.a.m.d Înseamnă ca am reuşit să atingem din nou o zonă foarte largă de public, nu numai o singură nişă.”
De ani de zile Holograf reuşeşte să fie una dintre cele mai legate şi mai iubite formaţii din România. Dan Bitman a încercat să ne spună care ar fi secretul acestei reuşite. “Stăm luni de zile, poate ani de zile într-o sală de repetiţii şi experimentăm şi cântam şi ne vin idei şi încercăm să creăm un produs exact ca şi un sportiv. Avem exact două ore sau o oră sau un moment în viaţă după patru ani de muncă sau doi ani de muncă în care să arătam, de fapt, cine suntem şi să stăm de vorbă cu prietenii, cu oamenii care vin în sală. Exact atunci. Ai două ore într-un concert să te deschizi şi să pleci puţin “dincolo de nori”, într- o lume în care ne place nouă să stăm foarte mult. Exact aşa fac si sportivii: au secunda aia în care pot doborî un record mondial sau nu. Ei, asta facem noi şi de asta ne place meseria asta pentru că e plină de imprevizibil pentru că ne ţine şi pe noi în formă şi în viaţă de atâţia ani. Cred că ăsta e secretul.”
„Dear Romania, write our future”
„Dear Romania, write our future” este o poveste în imagini despre proiecţiile şi percepţiile noastre despre România. Printr-o serie de şedinţe foto în toată ţara, proiectul organizaţiei GRASP va da o voce tuturor celor care cred că România merită ceva mai bun.
„Sărbătorim primăvara într-un mod inedit.” ne spune Ioana Triasta din partea organizataiei GRASP, initiatorii acestui proiect in ţară. „Este prima sesiune deschisă în România şi ne-am gândit să facem de mărţişor pentru că este momentul optimismului şi al constructivismului. Ne-am gândit să transmitem cu ajutorul proiectului mesaje bune şi constructive pentru România, mesaje care ,în general, să ne ducă mai departe, să ne ajute să avem energia pozitivă ca să ne îndeplinim visurile personale sau visurile legate de cum vrem să arate ţara noastră.”
Ioana Traistă ,prin organizarea acestor sesiuni foto, duce mai departe o idee care a început din dorinţa de a face ceva diferit cu o mare încărcătură pozitivă. “Proiectul a început, de fapt, în Statele Unite după uraganul din New Orleans. Iniţiatorul proiectului s-a gândit: “Hai să transmitem un mesaj empatic şi să arătam oamenilor din New Orleans că suntem alături de ei”. Aşa a început proiectul. În România a început în iulie, anul trecut când Radu Tătucu, preşedintele GRASP, a adus ideea din State. Participase la o sesiune acolo şi s-a gândit că o să fie o metoda bună să o aducem şi în România ca să le arătăm oamenilor că sunt foarte multe gânduri pozitive legate de ţara în care trăim şi care ne unesc, nu ne despart.” Au fost zeci de participanţi la această sesiune desfăşurată la muzeul Ţăranului Român din Bucureşti.
“Ideea proiectului mi s-a părut genială de prima dată de când am văzut-o acum câteva luni. Mă uitam, aşa, fascinat de-a dreptu’ la mesajele pe care puteau să le transmită şi mi se pare că, dacă, astfel de mesaje ar fi mai prezente peste tot: în media, radio, televiziune, presă, efectiv bannere pe stradă etc. chiar cred că ar aduce un plus de pozitivism, de bine în România.”
“E interpretarea unui concept care a fost deja folosit însă aici este intr.-o formă fotografică. Este mai uşor să te conectezi cu oamenii, să transmiţi un mesaj.”
CINEACORDEON cu Emy Drăgoi
Să revină oare filmele mute la modă? Ne atrag filmele anilor 1910-1920 mai mult decât cele ale anilor 2010?
“În primul rând doresc să vă spun că această idee mi-a venit, pur şi simplu, uitându-mă la fimlele lui Charilie Chaplin de când eram mic.” spune Emy Dragoi. „Mi-am dat seama pe parcurs că tot ceea ce a făcut el, a fost cu muzică în spate şi ritm foarte mult. Mi-a venit o idee să cânt, aşa, ca să mă distrez eu şi mi-am dat seama că pot să improvizez muzical pe filmele lui mute. Aşa a început acest proiect. Având în vedere că am crescut cu aceste filme, eu întotdeauna nostalgia din copilărie mi-am menţinut-o şi am încercat să fac o fuziune între muzica mea şi copilărie.”
Clubul Ţăranului Român din Bucuresti, ne-a invitat la câteva momente celebre din filmele lui Charlie Chaplin pe muzica interpretată de Emy Drăgoi la acordeon. O seară de cine-acordeon cu un renumit interpret de muzic jazz la acest instrument.
“Suntem la a patra sau a cincea apariţie.” a continuat Emy Dragoi. “Publicul ne încurajează foarte mult deoarece la sfârşitul fiecărui spectacol am un sentiment foarte plăcut pentru că mesajul pe care îl transmit prin muzica mea este unul foarte sincer, iar filmele mute ale lui Charlie Chaplin sunt de nedescris. Dacă vorbim despre muzică, nu se mai face ca înainte, nu se mai înţelege absolut nimic deoarece se plagiază unii pe alţii. Dacă mergi într-un club, să zicem, unde se ascultă muzică pentru tineret, pentru mine toate hiturile, trucurile sunt la fel. Muzica veche şi tot ceea ce s-a întâmplat la începutul secolului, să spunem, 1910-1920, venea din interiorul omului.”
Luna Francofoniei în România
“Luna Francofoniei este în fiecare an şi cuprinde o serie de evenimente: în principiu pe 20 martie este ziua francofoniei dar noi ne-am gândit să facem o luna întreagă. Evenimentele sunt din domeniile consacrate ale francofoniei, ca sa zic aşa, mai mult educaţie, lectură, însă avem şi teatru, film. Aceasta este ideea de bază deoarece ne-am gândit că o zi nu este suficientă şi luăm toată luna şi nu numai la Bucureşti ci şi la Cluj, Timişoara, Iaşi şi în alianţele franceze din Piteşti, Braşov, Constanţa.” Karin Budruceag de la Institutul Francez din Bucureşti a făcut o trecere în revista a programelor consacrate lunii martie, lună în care pe întreg mapamondul se sărbătoreşte luna francofoniei. Cele mai importante evenimente ale acestei luni sunt festivalele de film francofon. “Festivalul filmului francofon cuprinde nu numai filme franceze, după cum îi spune şi numele, sunt şi filme egiptene, canadiene, belgiene. La Iaşi durează trei zile (15, 16, 17 martie) apoi la Cluj este în perioada 20-24 martie şi la Timisoara o singură zi – 23 martie. La Bucureşti el va fi în perioada 23-29 martie.”
De peste zece ani festivalul filmului francofon din Bucureşti atrage un public numeros, un public doritor de filme de artă, de întâlniri cu proiecţii ale unor filme premiate sau nominalizate la diferite festivale de film din lume.
“Festivalul filmului francofon de la Bucureşti anul acesta aduce nou, o retrospectivă pe consacrarea fraţilor Dardenne care au fost în Bucureşti şi care au prezentat cel mai recent film al lor „Le gamin au vé” (Băiatul cu bicicleta) care rulează şi în acest moment la Elvira Popescu. I-am consacrat 2 zile de pe 27 până pe 29 martie şi vor rula filmele lor consacrate: „L’Enfant” (Copilul), „Le silence de Lorna” (Tăcerea Lornei) şi „Rosetta” a continuat Karin Budruceag.
Filmele documentare au intrat în tradiţia acestor tipuri de festivale şi de cele mai multe ori sunt deschizătoare ale acestor evenimente. “Festivalul începe cu filmul „Cei vii”, care este un film documentar canadian. În deschidere va fi prezent şi regizorul Eduardo Lucatero care prezintă povestea iniţierii a cinci ucenici în tanatologie. Pentru copii avem Astra Film Junior, nu în cadrul Festivalului de Film Francofon şi vor fi proiecţii în perioada 2-5 aprilie. În anii trecuţi aveam şi filme pentru copii şi la festivalul filmului francez aveam de obicei măcar o proiecţie care este şi pentru copii.”
La această ediţie a festivalului de film francofon, Institutul Francez din Bucureşti îşi asteaptă publicul într-o sală renovată, adaptată cerintelor mondiale şi care va aduce multe surprize în decursul anului. “Sala de cinema Elvira Popescu” continuă Karin Budruceag, “este chiar o sală istorică pentru că s-a deschis în ’74. Era un loc de refugiu pentru mulţi cinefili printre care şi Alex Leo Şerban care a ajutat foarte mult acestă sală şi a promovat-o foarte mult. Era un loc de întâlnire pentru cinefili pentru că se vedeau filme de artă, filme franţuzeşti care mergeau foarte bine la publicul amator de filme de artă de la noi. Anul trecut am închis-o pentru renovare. Am redeschis-o de o lună pentru că ne-am dorit să avem o sală de cinema performantă, adaptată noilor cerinţe şi care să fie totuşi în centrul capitalei. Nu o să ne axăm numai pe filme de artă deşi cam asta este linia sălii Elvira Popescu. Este membră a reţelei de cinema Europa Cinema care sunt filme de artă europene. Vom avea mult din această gamă dar şi filme pentru publicul larg, ca să zic aşa. În principiu ea va funcţiona cu două filme în fiecare săptămână. Cam asta vrem să facem de acum înainte. Avem un film românesc, sau un film de artă, sau un film european pentru un public mai selectiv dar şi un film pentru marele public. Vom avea filme româneşti cu duiumul.”
Primul festival international de muzică electronică din România
Primul festival international de muzică electronică din România a fost anunţat în cadrul unei conferinţe de presă din Bucureşti. Pe 22-23 iunie 2012, cei mai răsfăţaţi DJ ai Europei îşi fac loc de joacă în grădinile princiare ale domeniului Ştirbei de la Buftea. Ideea îi aparţine lui Alexandru Aprodu, o invitaţie la o vibraţie colectivă cu sunete, culori, mişcare şi multă lume. “Este un festival creat de oameni pentru oameni din iubirea pentru a te exprima liber, find dedicat artiştilor. Orice formă de artă este tolerată, acceptată, binevenită. Ai întotdeauna ce să faci. Este interactiv. Căutăm metode foarte practice şi foarte jucăuşe. Este mai mult decât un festival. Este un sentiment colectiv pe care vreau să îl expun şi vreau să îl trăim cu toţii.”
Festivalul “SonoChrom” îi va avea ca invitaţi pe cei mai creativi DJ ai muzicii electonice din Europa. DJ Zara, ne-a mărturisit că aştepta demult un astfel de eveniment şi în România. “Mă bucur că cel puţin două zile din vara asta vor fi pline de culoare, acolo, pe domeniul Ştirbei, retraşi într-o zonă frumoasă, liniştită. Este un festival într-adevăr plin de culoare dar civilizat în acelaşi timp. Sunt sigur de lucru ăsta.”
Un moment important al festivalului va fi dat de finalizarea concursului lansat la Conferinţa de presă de institutul SAE. Mircea Kiraly, preşedintele institutului, îi invită pe toţi sculptorii erei digitale să participe la acest prim festival în domeniu. “Lansăm astăzi un concurs naţional care se numeşte “Your digital future”, prin care încurajăm tinerii să-şi dezvolte activităţile şi aptitudinile în toate domeniile multimedia. Va fi – în mare parte – realizat cu ajutorul unui soft care va fi pus pe facebook unde toţi tinerii din România sunt invitaţi să-şi prezinte lucrările. Va exista o jurizare iar premierea finală va avea loc în cadrul festivalului “SonoChrom”.
Pagină realizată de Mădălina Corina Diaconu
