Prin venele mele curge sânge de român, un sânge care a fost mult timp vărsat în lupte şi războaie. Acum acesta nu mai este fluid, nu mai dă omului acel spirit de sacrificiu patriotic, din contră l-a transformat într-unul amorf, necinstit, rău, nesimţit. Imnul nostru „Deşteaptă-te române” nu mai trezeşte pe nimeni, iar eroii sunt uşor acoperiţi de pojghiţa uitării. Am să fiu sinceră şi am să vă spun că îmi fac griji pentru viitorul meu. Toţi mai mulţi studenţi abia ieşiţi de pe băncile facultăţii părăsesc ţara pentru a-şi găsi un loc de muncă mai bun. Aici salariile sunt de mizerie şi patronii îşi bat joc de muncitori, în plus pe unii îi angajează şi la negru, fără carte de muncă. Relieful şi obiectivele turistice sunt cam singurele care pot atrage un străin să viziteze această ţară, dar nici ele nu sunt întreţinute. Avem mulţi olimpici în diverse domenii care ne ridică ţara pe un piedestral mai înalt, dar nu sunt recompensaţi şi susţinuţi aşa cum ar merita. E greu să trăieşti în România, cu un salariu minim pe economie, cu 3 guri de întreţinut, cu mâncarea şi hainele foarte scumpe. Cum să nu ajungă oamenii să-şi spună ştreangul de gât, să-şi pună capăt zilelor, când văd că nu se descurcă? Lipsa culturii este din ce în ce mai vizibilă printre noi, mai ales la noile generaţii care au un bagaj de cunoştinţe redus.
De fapt ce să învăţăm când în mass-media ni se prezintă doar zvonurile şi bârfele pe seama unor vedete apărute peste noapte? Ar trebui ca oameni ai literelor, scriitori, critici să facă emisiuni pentru a ne deştepta.
Oare de ce când un roman se duce să muncească în altă ţară este văzut cu o uşoară îndoială, teamă? Pentru că toţi suntem etichetaţi ca fiind nişte hoţi, leneşi, şi parşivi. Sunt şi romani care s-au stabilit în altă ţară cu familia şi nu mai au de gând să se întoarcă acasă. Oare de ce? Pentru că ştiu că aici nu e de trăit, nu se mai pot schimba lucrurile, oricât de optimişti am fi, nepăsarea este prea mare. Parlamentarii sunt din ce în ce mai lacomi pentru avere, bătrânii nu mai au o pensie decentă care să le ajungă măcar pentru medicamente. Spitalele vor rămâne nişte ruine goale pentru că ne pleacă medicii în străinătate, ieşim mai bolnavi decât intrăm iar în scurt timp cred că vom ajunge să mergem la vraci ca să ne vindecăm.
Familii ce stau în cămine pline de mizerie, cu o baie comună, copii ce plâng pentru că nu au ce mânca, asta e imaginea ascunsă a României. Sunt familii care în secolul XXI trăiesc într-o sărăcie lucie, fără curent, într-o casă din pământ mai ceva ca în epoca primitivă. Vă miră acest lucru? Pe noi nu! Suntem obişnuiţi să auzim numai lucruri rele! În fiecare zi se întâmplă câte ceva înfricoşător. Infracţiunile se săvârşesc oriunde, oricând, oricum şi chiar de oricine. Vom ajunge oare să ne omorâm unii pe alţii pentru mâncare? Pentru bani cei care sunt la putere omoară deja o ţară întreagă, deci avem deja un exemplu.
Libertatea în gândire, în comportament este foarte vizibilă, mai ales în rândul tinerilor. De asta s-a ajuns ca minore de 13, 14 ani să aducă pe lume copii. Educaţie, este un cuvânt asociat cu „cei şapte ani de acasă”, însă puţini mai arăta că au aşa ceva.
România văzută de pe hartă, pare un loc prielnic pentru a trăi, eşti ferit de tornade, cicloane, vulcani activi, dar eşti întâmpinat de mizerie, lene, datorii, hoţie şi multe altele. De asta mulţi români migrează în alte ţări pentru a scăpa din această „puşcărie” unde toate resursele îţi sunt limitate. Dacă mergi noaptea pe străzi nu vezi ca la Paris lumini aprinse şi oameni plimbându-se la braţ pe alei! Vezi întuneric şi oameni pe la colţuri de blocuri cu sticlă de alcool în mână, vezi tineri ce-şi baga seringi în vena, vezi haos şi deznădejde. Auzi ţipete şi injurii… E sigur un bărbat care îşi bate soţia nemulţumit de vreun lucru banal!
Nici religia nu mai este cum era odată. Mulţi nu mai cred în Dumnezeu, l-au uitat şi cred că şi El ne-a uitat pe noi. Sunt mulţi preoţi, dar unii numai cu numele, căci în realitate ei săvârşesc mai multe păcate decât un om obişnuit. Au apărut tot felul de secte care ştirbesc credinţa oamenilor, iar aceştia, creduli, merg şi dau bani crezând că li se vor rezolva problemele.
Mulţi nu mai au nici un fel de scrupule şi se folosesc de orice mijloace pentru a face bani de mâncare. Se prefac că au un handicap şi se aşează la colţuri de stradă şi cercesc, iar ei în realitate sunt perfect sănătoşi şi apţi pentru muncă.
Dar să lăsăm puţin lucrurile urâte şi să vedem şi „partea plină a paharului”! Ţara noastră îţi poate oferi spaţii verzi, păduri, unde poţi merge să faci grătare, să asculţi muzică la maxim şi să laşi o mulţime de gunoaie. Poţi spune optimist ca maşina ta e 4X4 atunci când reuşeşti să ieşi dintr-o groapă, poţi mulţumi doamnei de la ghişeul la care ai stat la rând o oră pentru că te-a ajutat să-ţi recapeţi răbdarea şi calmul cândva pierdut. Nu suntem uniţi, nu vrem să lucrăm şi să cooperăm împreună. Suntem lăudăroşi şi mergem pe principiul dacă „a murit capra mea, să moară şi a vecinului”. Avem tradiţii şi obiceiuri frumoase dar nu prea le mai respectăm. Mulţi dintre noi se duc cu urâtul doar pentru bani. E dureros, dar acesta este crudul adevăr. Avem femei frumoase, însă multe ajung dame de companie în alte ţări. De ce? Pentru că sunt plătite mai bine. Astăzi, în secolul vitezei, totul este raportat la bani şi la ce ai realizat în viaţa aceasta în care astăzi eşti şi mâine nu mai eşti. Dacă nu ai bani în buzunar eşti catalogat drept un papă lapte, un coate goale şi nu poţi să intri într-o gaşcă cu renume.
Poate vi se par poveşti, dar ţara în care trăiesc eu nu poate fi văzută decât cu ochi critici. Criticam societatea aceasta, poporul, conducătorii, toţi ne naştem cu acest dar de a da vina pe celălalt. Nimeni nu are curajul să recunoască că a greşit, atunci cum vrem să progresăm dacă toţi criticam şi ne învinuim unii pe ceilalţi? Românii sunt conservatori, prefera să importe totul din alte părţi decât să preia tehnici de a fabrica produse la noi în ţară. Economia noastră este la pământ, avem datorii şi multe alte griji ce nu ne lasă noaptea să dormin.
Tot ce am putut să fac a fost să prezint sumar situaţia în care ne aflăm noi românii, să descriu ţară din punctul meu de vedere. Nu ştiu dacă acest eseu va ajuta în vreun fel ţara mea dar dacă va fi citit… sper să stârnească acel sentiment de care este nevoie pentru a ridica ţară din mocirlă!
