România… ţara lui Traian si a lui Decebal, ţara dacilor si a romanilor, tăram dorit de zeci de popoare, ţara lui Stefan si a lui Mihai, ţara lui Alexandru Ioan Cuza, ţara lui Carol I si a regelui Mihai, ţara lui Gheorghiu Dej, ţara lui Ceausescu, ţara părinţilor mei… ţara mea! Romînia… ţară cu un trecut glorios, ţară a unei mari si zbuciumate istorii, ţară a unor legendari eroi, ţară cu glas duios si dulce, ţară cu un folclor cat o adevărata comoară! Puţine si neinsemnate cuvinte am folosit eu, o romancuţă, in incercarea de a descrie si prezenta ţara in care traiesc, Romînia!
„La trecutu-ţi mare,mare viitor!”… asa de frumos iţi vorbea Eminescu. Dar oare, acel viitor este el asa de mare precum au fost asteptările? Pentru a afla răspunsul este de ajuns să privesti intr-o parte si in cealaltă, in faţă si da, poţi intoarce capul, căci cine stie ce s-ar putea sa te astepte in spate. Realitatea din Romania secolului XXI e cruntă si cine nu o cunoaste poate fi informat si prin simpla apăsare a unui buton de pe telecomandă. Este dură, iar aspectele negative domina. Lucrurile par duse la extrem. Oamenii parca nu mai pot suporta. Greve, scandaluri, nonvalori, corupţie, mita, prostie, nesimţre… ne inconjoară si ne acoperă, ne sufocă. Ce facem? Nu mai avem puterea de a ne ridica? Neamul nostru, romanii nostri, care s-au dovedit atat de viteji in luptele si razboaie se lasă azi inecaţi de un val de fenomene negative? Poate că unii nu mai au intr-adevar puterea de a lupta, dar cu toate acestea ii avem pe tineri, noile generaţii, de ce nu incep a fi lăsaţi si ei să facă, să spună ceva?
„Să ii lăsam pe cei tineri? Si ce să facă ei? Să ne aduca intr-o situaţie si mai grea? Nu vedeţi ce fac tinerii nostri azi: beau,fumează,fură… Nu vedeţi ca părinţii lor pleacă in strainatate si muncesc, iar banii pe care ii trimit odorurilor sunt risipiţi. Isi bat joc de munca lor! Dacă ţara ramane in mainile lor se va duce de rapă!” -asta gandesc mulţi romani la momentul actual si nu se poate contesta aceasta părere.
Ce este totusi de facut? Un singur cuvant: educaţie! Educaţia, care ar trebui sa fie cea mai de pret valoare a tinerilor! Educaţia, pentru că ii desăvarseste pe oameni! Educaţia pentru că ii face pe oameni, oameni mari! „In ţara asta nu se face educaţie? Se face, domnule, dar elevii nu vor să mai inveţe. Ei au alte preocupari!” ar spune cineva, ori poate „Cu sistemul ăsta nu vom ajunge nicăieri. Uitaţi-vă si dumneavoastră in Occident cum merg lucrurile…”. Nu pot să neg nimic. Din punctul meu de vedere mulţi elevi, datorită libertăţii acordate, renunţa la a primi intreaga educaţie pe care scoala le-o poate oferi gratuit.
Oamenii educaţi sunt aceia care au idei si principii sănătoase, scopuri bine definite pe care vor sti cum sa le atingă; oamenii educaţi sunt aceia care tot timpul vor sti cum să se afirme dar si să se facă plăcuţi. Romania nu este privată de acest gen de oameni, ci dimpotrivă, are o mulţime de asemenea romani, cu care nu poate decat să se mandreasca. Dar, totusi, ce se intamplă cu majoritatea – ori poate nu sunt majoritari,dar au ajuns sa fie extrem de cunoscuţi, datorita promovării media – oameni care au ajuns ca in anumite contexte sa ne faca ţara si inclusiv neamul de ras? Lor trebuie sa începem sa le oferim educaţie.
O educaţie sanatoasa este aceea care incepe din familie, iar apoi aceasta grea sarcina o preia scoala.
Cum se ocupa scoala romanesca de un elev azi? Exista profesori pregatiţi? Au ei la dispoziţie toate materialele necesare? Informaţiile primite de elevi le sunt utile pentru viitor? Parerile sunt poate contrare, dar tind spre negativ. Cand mita si corupţia ne inconjoara devenim neincrezatori. Oricum sistemul de invaţamant actual este contestat din ce in ce mai de mai mulţi, din ce in ce mai mult si mai des. Cine sunt aceia care fac asta? Cei care au de a face cu el: profesori, elevi, studenţi s.a. De ce? Pentru ca nimic nu mai e sigur, zi de zi ai impresia ca se schimba vreun detaliu legat de lege, fie apar noi articole, fie unele sunt eliminate, e haos si un nonsens total. Elevii nu mai stiu ce fel de examene vor trebui sa dea,cand, ce sa faca in continuare, ce sa urmeze pentru a-si crea un viitor frumos in ţara lor. Au devenit generaţii de proba pentru noi metode si metodologii.
Si eu ma simt exploatata, nu stiu ce sa cred, nu stiu cum va fi, nu vreu macar sa ma gandesc la examenul bacalaureat sau la facultate, caci cine stie de cate ori nu se va mai schimba vreun articol. E adevarat ca invaţamantul trebuie sa sufere modificari, sa se dezvolte, caci ţara se modernizeaza. Dar totusi ceea ce se petrece azi este exagerat. Luam modelul scolilor din occident, dar pana acolo mai avem mult.
Mulţi elevi, carora le pasa, si-ar dori poate macar pentru o zi sa devina ministri ai educaţiei si nu pot nega ca… acest gand nu mi-a trecut si mie prin minte. Mi-as dori sa ajung acolo sus si de asa ava acea putere primul lucru pe care l-as face ar fi instaurarea autoritaţii in scoli, caci autoritatea da de cele mai multe ori roade mai bogate decat libertatea. Exista regulamente care nu se respecta si de aici scoala a ajuns sa fie pentru unii un loc in care vin pentru a se distra, pentru a avea o scuza sa nu faca altceva folositor pentru familia lor etc. Prin inspecţii regulate si prin sancţiuni pe masura lucrurile s-ar regla si scolile ar funcţiona altfel. Un al doilea lucru pe care l-as realiza in scaunul de ministru ar fi introducerea obligatorie a uniformei, pentru toate ciclurile, inclusiv cel liceal. Un adolescent de aceeasi varsta cu mine ar zice probabil ca „am trecut de vremea comunista”… Totusi consider ca masura este una benefica si il scuteste pe elev de „grija ţinutei de maine”. Desigur ca acestea vor fi alese in funcţie de opiniile si gusturilor elevilor fiecarui liceu.
Tot in cadrul liceelor dar si in scoli cu clasele V-VIII, as introduce obligatoriu sesiuni susţinute de catre oameni pregatiţi si documentaţi, cu tema „Orientarea in cariera”. Cu siguranţa acestea le-ar fi folositoare, putand astfel sa ia o decizie mai usor, dupa obţinerea unor astfel de informatii.
Da, mi-as dori sa se intample lucrurile asa in sistemul de invaţamant actual si nu pot spune ca nu ar fi interesant de sezut si in scaunele celorlalţi ministri. Cu toate acestea educaţia este aceea care ma priveste cel mai mult in acest moment.
Romania este o ţara cu un potential extraordinar, dovedit la nivel mondial: avem elevi olimpici, sportivi de performanţa, medici care salveaza vieţi, scriitori, filosofi, savanţi etc. Dar caţi dintre acestia sunt cunoscuţi? Probabil sportivii intr-o oarecare masura… În rest ceilalţi de ce sunt neglijaţi si inlocuiţi cu niste personaje care ne pateaza imaginea… false valori!
Ne mandrim cu neamul nostru, cu trecutul nostru, dar cu prezentul nu. Ne opreste cineva? Daca un strain ar intreba un roman: „Ce inseamna pentru tine Romania, ţara ta?” acesta, pentru a lasa o buna impresie, ar face cel mai probabil referire la trecut, la istorie, ori poate la munţii nostri falnici, fara sa menţioneze ca padurile dese si umbroase sunt din ce in ce mai rare… Daca prezentul Romaniei nu poate fi introdus intr-o astfel de prezentare, atunci sa-l schimbam, caci avem acesta putere. Ce trebuie de fapt sa facem e sa schimbam atitudini, sa corectam gesturi, sa invaţam comportamente, iar lucrurile acestea le putem realiza prin educaţie, resprect, devotament, munca. Fiecare roman trebuie sa fie preţios pentru ţara lui.
Am patat numele sfant al Romaniei, reintregita cu preţul sangelui… Cum o sa reusim sa reparam greseala? Nu inţeleg de ce trebuie sa avem reprezentanţi incomptenţi ai ţarii! Nu inţeleg de ce ne facem de ras, dar totusi nu ne corectam! Nu inţeleg de ce tinerii care au o reala pregatire sunt lasaţi pe margine.
Generaţie tanara, care observi acest lucru si vei ajunge sa deţii puterea, pregateste-te pentru a nu intampina aceleasi probleme pe care azi le vezi si le detesti! Sa ascultam din pildele bunicilor nostri, sa capatam valori adevarate, valorile lor, cei care au ajuns eroi ai patriei. Banii sunt doar niste hartii purtate de vant, vorbele sunt trecatoare,doar faptele raman in suflete si dainuie peste veacuri. De aceea noi nu ne-am uitat nici azi strabunii. Nimeni nu ne lasa sa nu facem si noi istorie.
Romani, sa nu lasam preţioasa carte de istorie a neamului nostru prafuita intr-un colţ, ci sa luam condeiul de aur al timpului si sa scriem si noi pe filele vechi, fapte mari, fapte eroice ale poporului nostru!
