Într-o epocă a egoismului putem avea pretenţia de a deţine ceva doar al nostru? Nu! Nu acele bunuri materiale, ci ceva spiritual, ca apartenenţa la un popor. Uităm să privim părţile bune ale ţării noastre, preferând să ne axăm doar pe aspectele negative, cele care ne fac să ne dorim să modelăm această ţară după bunul nostru plac, corectând toate greşelile. Putem însă face singuri asta? „Be the change you wanna see în the world!” Aşa ne încuraja Mahatma Ghandi. Iar conceptul este unul cât de poate de corect. Fiecare dintre noi poate deveni cineva mai bun, un model pentru sine, iar apoi pentru ceilalţi. România mea nu are nevoie de progres tehnologic atâta timp cât atitudinea şi comportamentul nu sunt la nivelul care să îi permită o evoluţie. Primul pas ar fi depăşirea deziluziei cotidiene pe care ne-o induce sărăcia, corupţia, proasta creştere sau prostul gust. Vreau o ţară cu care să mă pot mândri oriunde! O ţară ai cărei locuitori nu se tem să recunoască de unde au plecat! O ţară în care meritele sunt criteriul pe baza căruia majoritatea deciziilor sunt luate!
Putem asemăna ţara noastră cu un copac. Un măr! Noi, oamenii ce îi aparţinem, suntem asemeni fructelor. Iar codiţa este legătura pe care o avem cu acel copac. E dezamăgitor să vezi tot mai des cum această codiţă se rupe, iar mulţi din oamenii capabili ale acestei ţări aleg să-şi desfăşoare întreaga activitate pe alte meleaguri. Să fie asta o dovadă de laşitate? Luptăm împotriva curentului? Nici gând! E doar nevoia fiecăruia de a i se recunoaşte meritele, nevoia de a fi trataţi corect, cinstit.
O societate nu trebuie judecată doar după o singură persoană, un reprezentant. E un întreg ansamblu în care fiecare parte îşi are rolul ei bine determinat şi care poate schimba ciclul întregului mecanism. Din această cauză vreau să cred că fiecare din noi poate aduce o schimbare prin propria persoană şi prin comportamentul ei. Exemplele pozitive, modelele de bună practică pot schimba atitudini (şi nu e valabil doar în cazul Popii Tanda!).
Avem nevoie de o primăvară, iar cu puţină bunăvoinţă, ambiţie şi perseverenţă vom vedea îmbobocind zâmbetele şi pe feţele oamenilor din ţara noastră! Vreau o Românie zâmbitoare, plină de viaţă, o Românie în care valorile cresc odată cu noi… vreau o Românie cu parfum de liliac!
