Anul acesta SUA au devenit cea mai mare piatã de vinuri din lume si fiecare tarã producãtoare de vinuri vrea sã obtinã o cotã din ea. Una dintre cele mai recente este România. Sase dintre numeroasele vinãrii ale tãrii s-au reunit pentru a-si asigura cota de piatã din SUA si au obtinut 3,5 milioane dolari de la Uniunea Europeanã si guvernul român pentru finantarea acestui efort. O parte din efortul de intrare pe piatã este o viitoare vizitã la Napa /California/ si San Francisco, iar alta a fost invitarea recentã a unor enologi americani sã viziteze România, informeazã ziarul american Napa Valley Register. ”Ca deschizãtori de drum, noi cei care scriem despre vinuri am întâlnit niste locuri aspre, dar vizita a fost interesantã, oamenii prietenosi si vinurile bune, dacã nu chiar spectaculoase”, a afirmat semnatarul articolului, Paul Franson. Efortul nu este surprinzãtor, remarcã acesta. România, care detine aproape 500.000 de acri de podgorii, este al saptelea cel mai mare producãtor de vin din UE si printre primii zece din lume. Vinul s-a fãcut în România de milenii si se presupune cã Bacchus s-ar fi nãscut în Dacia. Din pãcate, în timpul comunismului, guvernul a obligat podgoriile colective sã planteze soiuri cu randament ridicat, dar calitate scãzutã, de multe ori în locuri gresite. Dupã revolutia din 1989, guvernul democratic a vândut viile unor companii private si persoane fizice, multi din afara tãrii. Acesti proprietari noi au investit semnificativ, adesea cu ajutorul UE, pentru a replanta vii si a moderniza instalatiile de productie a vinului. Ca urmare, viile si vinãriile vizitate de americani la mijlocul lunii august sunt în cea mai mare parte moderne, îngrijite si dotate cu echipamente performante.
Cu toate acestea, noile instalatii nu sunt suficiente pentru a depãsi vinificaþia perimatã iar majoritatea proprietarilor au angajat consultanti din Occident – australienii sunt deosebit de populari – pentru a îmbunãtãti vinificatia si a-i instrui pe români sã producã vinuri moderne. Cel putin la cele sase vinãrii vizitate, podgoriile, productia si chiar vinurile tin mai degrabã de ”Lumea Nouã” decât de ”Lumea Veche”, în limitele climei continentale. România se aflã pe latitudini similare cu Bordeaux, Piemont si alte regiuni de vinificatie renumite. Viile sale sunt cultivate în regiuni diferite, unele pe sol plat în apropierea Marii Negre, altele la poalele impresionantilor Munti Carpati, în interiorul lantului. În România, unde este cald vara si frig iarna, vita de vie primeste suficientã apã naturalã si în general nu este irigatã. Zaharurile si alcoolul sunt mai reduse decât la multe vinuri din Lumea Nouã. Istoric, marea majoritate a productiei de vin a fost albã, dar acum este aproape de 50/50. De asemenea, consumatorii români au preferat vinurile dulci, dar vinurile seci sunt tot mai populare si cele mai multe exporturi sunt de vin sec. Multe plantaþii recente sunt de soiuri populare internaþional, cum ar fi Pinot Grigio si Merlot, care par sã se comporte deosebit de bine, la fel ca Chardonnay, Cabernet si Syrah. Majoritatea cultivatorilor folosesc soiuri locale, printre care Busuioaca de Bohotin, Bãbeasca Neagrã, Feteasca Albã, Feteasca Neagrã, Feteasca Regalã, Tãmâioasa Româneascã. Una dintre cele sase vinãrii din grupul care vrea sã pãtrundã pe piata din SUA, este Murfatlar, care, cu 8.200 de acri, este cea mai mare din tarã. Niciuna dintre celelalte cinci nu se numãrã printre cele mai mari, iar unele au producãtori de vin de top femei. Vinãriile implicate în promovarea pe piata SUA includ: Carl Reh Winery-Crama Oprisor (622 de acri de vitã de vie), în proprietate germanã; Cramele Recas (1.750 acri), co-proprietatea englezului Phillip Cox si a soþiei sale românce; Domeniul Coroanei Segarcea (750 acri) detinut de un om de afaceri agricultor de succes care are, de asemenea, aproape 70.000 de hectare de porumb, soia si alte culturi; British Halewood România (780 acri); Senator (2.250 de acri). Multe dintre aceste companii au o oarecare prezentã pe piata americanã. 12% din totalul exporturilor din România de 1,7 milioane de litri de vin, în valoare de 19 milioane de dolari, au mers în SUA în 2010, în cea mai mare parte spre comunitãti românesti. Una dintre cele mai promitãtoare vinãrii este Cramele Recas, care introduce vinuri noi, printre care si cele locale, Feteasca Regalã si Feteasca Neagrã. Lucreazã cu Cameron Hughes Wines pentru a vinde Merlot si Pinot Noir în reþeaua Sam’s Club. Furnizeazã de asemenea, linia de 4 dolari Unwined pentru lantul de supermarketuri Fresh & Easy si a furnizat Pinot Evil pentru Wine Group. Exportã 40% din productia sa de 1,1 milioane de sticle si este cel mai mare exportator din tarã. Recas a investit 21 de milioane dolari în podgorii în 2001. Vinãria a angajat al doilea vinificator australian si are si unul spaniol. Phillip Cox are o filosofie simplã. “Le dãm oamenilor ceea ce doresc”, a spus el, subliniind cã a plantat multe soiuri de Pinot Grigio pentru a satisface cererea. Carl Reh Winery-Crama Oprisor a angajat recent un consultant din Australia. Produce aproximativ 1,3 milioane de litri pe an si exportã 875.000 de litri în Germania, majoritatea în vrac. Împreunã cu Domeniul Coroanei Segarcea si Vinurile Senator, Carl Reh are o prezentã redusã pe piata americanã. Toate cele trei sunt în cãutare de importatori. Segarcea are un set de instalaþii impresionante printre viticultori. Proprietarul, Mihai Anghel, si sotia sa, fost cardiolog reprofilat în vinificator, Cornelia Anghel, par a avea preþuri mai mari decât majoritatea celorlaltor companii vizitate. Halewood Romania, care exporta o mare parte din producþia sa la sediul de origine din Anglia, si Senator par sã fie de asemenea informate despre piata din SUA. Murfatlar, de departe cea mai mare vinãrie din România, cu o producþie de 2,5 milioane de sticle, are mai mulþi importatori din SUA. Dar, ca toate vinãriile românesti, doreste o distributie mai largã în America. A cheltuit 70 milioane dolari atât pentru ameliorarea podgoriei cât si a pivnitelor si are consultanþi australian si francez. Majoritatea producãtorilor considerã cã cel mai mare potential se aflã în vinurile internaþionale seci moderate ca pret, cele mai populare aici, dar spun si cã existã o piatã pentru soiurile românesti unice. Putini par interesati si de exploatarea unor piete mici, dar ”fierbinti”, cu vinuri în care exceleazã istoric – alb sec, rosu, rosé, precum si vinurile muscat.
Vinurile încercate (mai ales seci destinate exportului) au fost bune asociate cu mâncarea, altele bune singure. Pe pieþele din SUA sunt de obicei necostisitoare: între 8-15 dolari sau mai puþin.
