Se întâmplă că una dintre noţiunile care se alterează în urma deplasărilor frecvente din(spre) România să fie cea de normalitate. După purtarea acelui ID peste câteva graniţe de palmares, efectul formal pare a fi doar cel al acumulării vizelor. Efectul secundar, care poate ar trebui trecut la rubrica “reacţii adverse” e cel al coruperii termenului de normal. Vei fi pus la zid dacă se va întâmpla să caşti gura (după ce te întorci) despre ce vezi tu ca normal comparativ cu realitatea care a rămas acasă. Eşti un snob tâmpit dacă dintr-o dată crezi că nu e normal ca în trenuri să nu se agaţe cineva de uşa vagonului de dormit sperând să călătorescă gratis, dacă crezi că nu e normal ca atunci când stai în bar la taclale să intre câte un puşti să-ţi ceară în repetate rânduri o ţigară, dacă te înfurii când la cinema un ţăran venit cu gagica îşi suge dinţii zgomotos în timpul replicilor lui James Bond, dacă pari mirat când vezi că oamenii se calcă în picioare, înjură de mamă, tată şi mătuşi ca să depună un buletin la loto, dacă te surprinde că primeşti bomboane, loz în plic sau cutii de chibrituri ca rest pe motiv că nu este destul marunţiş sau dacă după ce faci o plimbare de 5 minute pe stradă îţi vine să urlii fără motiv uitându-te la masa de umblători îmbrăcaţi toţi în aceleaşi culori care curg pe lângă tine.
Am devenit un snob tâmpit.
Emil Iuga
