Aflat la New York, la începutul lunii mai, cu ocazia reuniunii la vârf a delegațiilor din peste 180 de țări participante la summitul ONU, privind nonproliferarea armelor nucleare, ministrul de externe român, Teodor Baconschi, a dorit să salute, pentru prima dată în această calitate de înalt oficial al statului român, comunitatea româno-americană de la New York.
Astfel, în seara zilei de 3 mai, dl Teodor Baconschi a avut o întâlnire cu reprezentații presei locale de limbă română și cu membrii ai comunității româno-americane de la New York. Întâlnirea a avut loc la Consulatul General al României din Manhattan, unde într-un cadru protocolar foarte bine organizat, ministrul de externe al României a fost salutat de Adrian Vieriță, ambasadorul României la Washinghton, Simona-Mirela Miculescu, ambasadorul României pe lângă ONU, Pietro Lucian Pavoni, consul general al României la New York, reprezentanți ai Institutului Cultural Român din New York și de alte persoane oficiale. În alocuțiunea sa, concepută în cei mai simpli termeni diplomatici, cu o naturalețe care a destins atmosfera serii, ministrul de externe a mărturist, de la bun început, că a cunoscut pe propria-i piele pshihologia exilatului, la începutul anilor 90, la Paris: „Eu însumi am avut o dilemă de înfruntat, spunea acesta, aceea de a rămâne în Occident după ce mi-am încheiat studiile, sau de a mă întoarce în țară. Am ales opțiunea de a mă întoarce în țară, deoarece am fost în decembrie 1989 în stradă… nu mă chemase nimeni acolo, doar simțul egzasperat al demnității ultragiate de vechiul regim… Eram de vreo doi ani cu actele depuse să plec de tot, pentru că nu vedeam nici o șansă de viitor pentru mine în România comunismului terminal… așa încât am o serie de elemente biografice care mă leagă de comunitățile noastre din afara țării, care mă ajută astfel să le înțeleg și programul și așteptările și calitatea și dramele prin care acestea au fost nevoite să treacă, departe de țară…” Ministrul de externe a continuat, pe același ton simplu dar convingător, că România și românii au nevoie de a-și reface simțul național și cel comunitar, precum și plăcerea de a lucra pentru binele comun. La finalul alocuțiunii sale, diplomatul român a ținut să precizeze tuturor celor prezenți, că momentul acesta este extrem de important și că speră să revină la New York, în această calitate sau într-alta. „Mă voi bucura întotdeauna să fim împreună, a adăugat acesta, să discutăm liber, ca niște oameni liberi, despre viitorul liber al României și despre proiectele noastre comune… Vreau să vă asigur că veți găsi în mine și în colaboratorii mei apropiați, niște interlocutori deschiși și la minte și la suflet. Nu are rost să reiau buna intenție demagogică – dacă îmi acceptați acest paradox – a mai multor guverne post comuniste, care au măgulit în fel și chip comunitățile noastre din afara țării, dar care nu au reușit să facă o punte solidă între cei de-acasă și românii din alte țări. Vreau să mă angajez politic și să astfel să fiu util țării mele într-o formă mult mai directă și mai productivă…”
Discuțiile s-au prelungit după terminarea alocuțiunii ministrului de externe, prin întrebările adresate de către unii reprezentați ai presei, precum și de către membrii comunității. La un moment dat, înaltul diplomatul a comentat: „Trebuie să înoim clasa politică din România. Ne-am și plictisit de câte ori s-a spus acest lucru, dar cine s-o facă? Trebuie să existe o nouă generație fără schelete în dulap, care să își asume, împreună cu toate elitele, soarta României! Și am de gând ca să adresez acest mesaj tuturor românilor din toate țările lumii, că ei sunt parte din destinul național și că în anii care vor veni, vor fi mai aproape ca oricând de țara lor prin vot, prin opțiuniuni clare și prin aderarea la un proiect de societate, pe care eu și generația mea sper îl putem explica și comunica si astfel să aducem împreună țara noastră, acolo unde trebuie.”
Au mai luat cuvântul dl Ștefan Minovici (organizatorul principal al Festivalului anual „România” de pe Broadway), dl Grigore Culian (directorul ziarului „New York Magazin” și purtătorul de cuvânt al „Asociației de Presă Române din America de Nord”, NARPA) care a transmis ministrului de externe un mesaj foarte clar: „noi suntem hotărâți să ajutăm România, dar în același timp, suntem la fel de hotărâți să semnalăm cazurile în care sunt abuzuri, sau cazurile cetățenilor români din American de Nord care necesită asistență și ajutor…” A intervenit și d-na Lia Lungu (jurnalistă și interpretă a cântecului popular), la o discuție pe marginea problematicii ridicate de populațiile de țigani din România. După aceea, tematica discuției a alunecat pe panta polemicii ridicate în jurul activității ICR din New York, moment în care scriitoarea Mirela Roznoveanu, intervenind pe neaștepate la discuție, a exclamat: „sunt scriitor, profesor universitar și fost jurnalist român, sunt aici de 20 de ani… Ceea ce se întâmplă la acest ICR, domnule ministru, este de neconceput. Suntem câțiva scriitori români, care suntem consacrați, oameni care scot cărți în limba engleză și în limba română. Noi suntem deja scriitori româno-americani, dar în această instituție noi nu ne putem lansa cărțile… de 5 ani eu nu am mai fost aici, am venit în seara aceasta pentru dvst…”
Poziția de arbitru incomod, care părea a se cristaliza în jurul ministrului de externe a fost însă dejucată abil, într-o formulă pacifistă, la finalul căreia s-au făcut promisiuni în ideea că nu vor mai fi generate frustrări din partea acestei instituții, în detrimentul elitei intelectualității locale.
