Invitat al I. C. R. din Manhattan, la cea de a IV-a ediție a Festivalului de Film Românesc de la New York (4-6 decembrie, 2009), actorul Horațiu Mălăele, foarte popular în România, a devenit, pentru câteva zile, vedeta iubitorilor de film românesc, din metropola de pe Hudson. Festivalul de Film Românesc al anului 2009 a adus pe marele ecran, la Tribeca Cinemas, o serie de pelicule semnate de regizori români aflați în plină afirmare profesională. S-a vehiculat intens intens ideea, printre comentatorii fimului românesc, apariției „Noului Val” în cinematografia românească, reprodusă probabil și din paginile volumului cu același nume al scriitorului Mihai Fulger (editura Art, coll. Forum, Bucuresti, 2006). Vorbim, bineînțeles, despre prima linie a noii cinematografii românești, formată din Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Nae Caranfil, Thomas Ciulei, Radu Muntean, Alexandru Solomon, Cătălin Mitulescu, Hanno Höfer, Tudor Giurgiu, Florin Iepan și Constantin Popescu.
Într-un astfel de context național, care odată cu decernarea premiilor și recunoașterea acestor producții românești la nivel internațional (în anul 2006), a devenit punctul forte de referință pentru cinematografia de la București, actorul Horațiu Mălăele a făcut mai multe comentarii, răspunzând la diferite întrebări. Astfel, criticul de film, Leo Șerban, prezent la acest moment al cinefililor, de la New York, l-a întrebat: „Cum se acomodează Horațiu Mălăele la filmele Noului Val? Dacă le-a văzut? Dacă i-au plăcut? De ce crede că nu a fost în nici unele dintre ele? A fost solicitat de Mungiu, Puiu, Porumboiu, Munteanu… să joace? Ar vrea să joace la unul dintre ei?
Actorul, după o glumă scurtă, zisă din vârful buzelor, își adună puțin gândurile, după care a răspuns: „O parte din ele mi-au plăcut foarte tare, o parte nu mi-au plăcut de loc. Dacă aș începe cu acest film al lui Mungiu, care a stârnit o dihonie, dacă pot să spun așa, în lumea cinematografică românească… după ce a trecut prin Europa și a fost premiat la Cannes. Mi-a mi-a plăcut enorm acest film, pentru că a fost jucat impecabil și pentru că lansa o nouă stilistică! Mi-au plăcut de asemenea, să spun așa, filmele prozeliților lui Mungiu, până la un moment dat… pentru că am avut impresia că piața a fost confiscată pentru această stilistică, dimpreună cu lumea critică… Lumea critică, care a refuzat celelalte filme și astfel, a rămas cantonată în zona acestui titlu… de a face film. Eu cred că piața trebuie să fie pliocromă și că indiferent că face parte din Noul Val, sau din următorul val, va face parte integral din partea care a născut aceste valuri, pentru că trebuie să vă spun că cinematografia românească nu s-a născut acum, alaltăieri, ci s-a născut acum cincizeci de ani, ori acum șaizeci de ani, cu filme foarte bune, cu filme care au fost vizionate la festivaluri internaționale, cu oameni pe care i-am regăsit și în această sală. Sunt absolut interesat de evoluția acestor filme, dar nu neaparat și interesat de a juca, nici nu știu cât de mult au fost ei preocupați de mine, să joc în filme… poate că nu sunt actorul lor preferat. Eu însă am avut am avut ce face în tot acest timp… Dar să știți că ce e val, ca valul trece… deci cred, că la un moment dat, ar trebui să ne uităm la viitorul val. Adică să avem în vedere viitorul val! Doream să vă mai spun ceva, dar așa m-am enervat că… am uitat!”
La insistențele publicului, adunat în sala de conferință a I.C.R. actorul a acceptat să susțină un recital improvizat, de glume și replici de scenă. Înainte de descătușa umorul din vorbele sale de duh, Horațiu Mălăele, într-o anamneză nostalgică, mărturisea: „Îmi aduc aminte, când am intrat eu în Teatru, în anul 1975, primul rol pe care l-am jucat la Teatrul Nottara, era cu un poem dintr-o piesă a lui Shakespeare și în cronica acelui personaj, semnată de un mare critic de teatru, Radu Popescu, acesta spunea că Horațiu Mălăele «a lipsit din spectacol, spre liniștea organizatorilor»… Prima cronică, pe care mi-a făcut-o mama, când am cântat la Casandra și am avut un spectacol, la care am invitat-o pentru prima dată pe mama. Atunci, pentru a mă justifica, pentru că îmi dăduse bani patru ani de zile, întreținându-mă atât de bine până la o vârstă, am făcut tot ceea ce am putut eu mai bine, ca s-o impresionez. După aceea m-am dus la mama, după spectacol, și am întrebat-o: Mamă, cum ți s-a părut? Iar mama îmi zice… Valentin, ar trebui să-ți pui dintele ală din față!!
În aplauzele admiratorilor, actorul a continuat: „Acum am să vă spun un monolog… pe care vi-l spun în românește, deși sunt în America! După cum bine știți, doamnelor și domnilor, am venit din România electorală (decembrie, 2009, n. a.) și vin cu ultimele amănunte… eu chiar am văzut lumina de la capătul tunelului, era a… trenului care se apropia! •Dacă muncești ca un cal, dacă ai o sănătate de bivol și vii acasă obosit ca un câine, trebuie neaparat să consulți un veterinar, pentru că ai toate șansele să fii un bou! Așa e viața! •Viața este o boală, o boală grea, o boală mortală cu transmitere sexuală. •În lume, la fiecare șase secunde o femeie naște. Trebuie s-o găsim pe acea femeie și s-o oprim imediat… •În ciuda aparențelor, cu căciula asta în cap, și pe mine m-a născut o femeie. •Eu m-am născut în România. De ce? Explicația e simplă: am vrut să fiu cât mai aproape de mama! •Când mi-am început viața sexuală, cineva mi-a spus: bărbatul deasupra femeia dedesupt… Cu prima soție, trei ani am dormit în paturi suprapuse! •Am avut ghinion cu ambele soții. Prima m-a părăsit, a doua nu! Completez: prima m-a părăsit când a aflat că mă culcam cu ea… •Ultima oară când am ieșit cu nevasta mea din casă, a fost când ne-a explodat apartamentul. •Mi-e îmi plac foarte mult copii mici, mai ales când plâng, pentru că vine cineva și îi i-a de-acolo! •Eu și nevasta mea, am ajut la o vârstă când nu mai folosim anticoncepționale… Cel mai bine este să las lumina aprinsă! •Ultima oară când am avut relație cu o femeie a fost în America, atunci când am intrat în Statuia Libertății. •Anul trecut am fost la doctor și acesta mi-a spus că mai am doar trei ani de viață. Când a văzut că nu am cu să plătesc, mi-a mai dat trei. •Un amic de-al meu s-a dus la doctor plângându-i-se: Doctore am SIDA. Doctorul i-a zis: du-te și fă împachetări cu nămol. Pacientul l-a întrebat: Și scap? Nu, răspunde doctorul, dar te obișnuiești cu pământul! •Dacă vrei să fii sănătos trebuie să faci sport. Bunicul meu a început să facă jogging la 60 de ani, cînd alerga doi kilometri pe zi. Azi, are 90 de ani și habar n-are pe unde e. •Doctore am început să uit. De când? zice doctorul. De când, ce? •Întâi uiți chipuri, apoi uiți nume, după aceea uiți să te închei la șliț și mai grav, apoi uiți să te deschei la șliț! •Oricum să știți că seriozitatea este refugiul omului cu inteligență mediocră! •Dacă mai este cineva în această sală, pe care nu l-am jignit, îl rog să mă ierte! Bună seara!”
