Ma grabeam azi sa ajung din Lizeanu pana la A.S.E. (pe str. Viitorului, apoi Bulevardul Dacia). Cursa costa – in principiu – pana la 5 lei. La intersectia de la Lizeanu erau trei taximetre. Primul taximetrist a refuzat cursa (fiindca era prea aproape). Al doilea taximetrist a refuzat cursa (din acelasi motiv). Eram disperat fiindca la ora 12 eram programat sa ajung la TVR (si vroiam sa fac niste copii Xerox in Romana, inainte de a lua un 131, 331 sau 301 pana la Televiziune).
M-am urcat in al treilea taxi si i-am spus soferului scurt “In Romana.”
“Ceilalti de ce nu v-au luat? Ca era cursa prea scurta?”
Nu am spus nimic, eram scufundat in gandurile mele si ma grabeam nespus. Vazand ca eu nu zic nimic, taximetristul a inceput sa vorbeasca mai departe (luandu-ma pe mina ca presupus interlocutor). “E firesc, a spus el, dar daca le spuneati 10 lei pana la Romana va luau. Intelegeti? 10 lei…Ca si noi avem plan!”
Vazand ca insista si ca “bate saua ca sa priceapa…clientul”, la un stop am spus: “Va dau 7 lei sa ma duceti pana la intersectia de la A.S.E. !”. “Aha, a zis soferul, de aia nu va luau ceilalti fiindca nu dadeati 10 lei !” Vazand ca “oferta mea de 7 lei” (pentru o cursa care costa pana in 5 lei) a fost refuzata, am deschis portiera si am iesit. In urma mea s-au auzit bombanelile soferului si injuratura sa romaneasca.
Eram un jurnalist grabit (in plus stiam de atatea nemultumiri ale taximetristilor ca pretul benzinei se scumpise mereu, iar tariful lor ramasese pe lor; ca cei din Ilfov veneau in Bucuresti si “le furau clientii” taximetristilor bucuresteni; ca…).
Puteam sa scot pixul si sa-mi notez numarul masinii. Sa scriu un articol sa fac publicitate negativa firmei de taximetre etc. etc. Dar eu eram mai preocupat sa ajung in Romana, sa imi fac copiile Xerox si sa ajung la timp la TVR. Deci l-am
“iertat” pe soferul nemultumit ca nu am achiesat la propunerea lui de 10 lei (pentru a “contribui” si eu la realizarea planului sau de incasari !), dar ma gandeam cu groaza ca soferul acela nu are de unde sa stie cat de firava este pensia mea (sau salariul). Asa ca, dragi guvernanti, ori mariti pensile si salariile cu un indice corespunzator care sa poata sa “sprijine” realizarea planului de incasari la taximetristi…ori faceti sa “migreze” pretul la taximetre (si, in mod corespunzator, puterea de cumparare a romanilor)…ori desfiintati “firmele de taxiuri cu pret fix” si introduceti maxitaxi cu bilet…ori avizati populatia sa nu mai apeleze la taximetre decat in masura in care poseda…”bani potriviti pentru planul taximetristilor” !
P.S. In general sunt un om pasnic…Dar anumite nedreptati “comise” de soferii de taxiuri ma determina sa scot – pe viitor – pixul si sa le notez numerele. Nu este posibil ca taximetristii din zona Televiziunii Romane sa te intrebe pe un ton apatic “Unde mergeti?”, iar daca nu spui “Aeroportul Otopeni !” nu iti iau cursa.
Nu este posibil ca un taximetrist sa iti pretinda, noaptea, ca o cursa de la Universitate la Obor sa te coste…30 de lei. Cand vom avea si noi salarii “ca in Vest” atunci taximetristi sa pretinda “preturi ca in Vest”! In rest, atentie! Nu mai sunt dispus sa ma fac ca nu observ numerele de inmatriculare ale unor taxiuri care devin ”soimi financiari” pentru umilul nostru “buget iepuras”…