Ieri, în mai multe spații cu respirație românească, mai exact spus în numeroae lăcașuri de cult din țară și din întreaga lume, s-a desfășurat, într-o simultaneitate pe care numai Divinitatea o putea orândui, slujba de Pomenire a lui Doru Dinu Glăvan. Despre cine a fost și dâra de fascinant lăsată de Doru Dinu Glăvan în perimetrul jurnalisticii nu are rost să mai vorbesc, este pe deplin grăitoare această simultaneitate luminoasă, întâmplată ilustrativ pe atâtea meridiane ale lumii, prea multe spre a le putea enumera fără riscul vreunei netrebuitoare și nedorite omisiuni. Relatez doar că am participat, împreună cu mai mulți colegi din Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, la oficierea amintitei slujbe, la biserica Zlătari din București, ctitorie a ortodoxiei noastre ce străbate vremurile din începutul secolului al XVIII-lea, lăcaș căutat de credincioși nu doar din capitală, unul dintre motive fiind și faptul că aici se află moaștele Sfântului Mucenic Ciprian din Antiohia. Părintele paroh Nicolae Dascălu, consilier patriarhal și director al publicațiilor LUMINA ale Patriarhiei Române, a vorbit, în finalul oficierii, despre semnificațiile profunde ale acestui serviciu religios și despre personalitatea lui Doru Dinu Glăvan, precum și a altor doi iluștri jurnaliști pomeniți cu acest prilej, Ioan Ion Diaconu și Ion Marin, ambii deschizători de drumuri pe terenul publicistic românesc de anvergură. Au mai elogiat personalitatea marelui dispărut Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR, actrița Claudia Motea, director artistic al Teatrului NOSTRUM al UZPR, subsemnatul și, nu în ultimul rând, vicepreședintele UZPR Miron Manega, care a făcut o largă incursiune în harul de ziditor spiritual și unificator de frumos al celui mai eficient președinte al Asociației noastre, din întreaga-i existență seculară a acesteia. Cred, cu convingere, că semnificațiile largi ale acestei slujbe aparte trec dincolo de puterea de oglindire a cuvintelor. Ele ne arată, inhibând orice tentativă de a presupune altceva, cât de mult a fost iubit Doru Dinu Glăvan de confrați, de publicul larg și, extrem de îmbucurător, de Dumnezeu Însuși. Asta, indiferent de ce ar crede și spune oricine dintre noi, oricât de inocentă ar părea legitima lui trimitere la dreptul liberei exprimări. Și ne arată, mai presus de toate, calea de urmat. Prin iubire față de ceilalți și față de nobila noastră profesie, prin smerenie și credință, prin bune intenții, prin pace, înțelegere și armonie, prin ostoirea orgoliilor exagerate, suntem obligați să-i respectăm moștenirea, consolidând-o și adăugându-i noi coordonate de prestigiu. Firiță Carp
foto Madalina C. Diaconu
