Este arhicunoscută sintagma: Somnul raţiunii naşte monştri! Sunt atât de multe cazurile ce confirmă cu supra de măsură adevărul, dureros, al acesteia. Iar noi românii o ştim mult mai bine decât alţii! Cu toate acestea, din păcate, mai sunt mulţi care o neglijează şi, sub forme varii, o aplică în continuare, chiar dacă ar trebui să ţină cont de răul pe care-l fac ţării şi interesului naţional.
Un recent exemplu de acest fel sunt declaraţiile făcute de un politician binecunoscut pentru obiceiul de a-şi da cu părerea, cu seninătate, despre orice, indiferent dacă are sau nu legătură cu politica sau cu pregătirea sa. Este vorba de dr. economist Gheorghe Funar, pensionar, dar încă secretar general al PRM. Rămas „fără coledzi”, cum ar zice nenea Iancu, singura preocupare actuală a lui Gheorghe Funar pare să o reprezinte organizarea, săptămânal, de aşa zise conferinţe de presă spre a-şi face cunoscute opiniile despre te miri ce. Cu rost şi fără rost. Ziariştii locali, obişnuiţi cu declaraţiile lui şoc de pe vremea când însemna cu adevărat ceva în viaţa politică şi administraţia locală, îi fac un mare deserviciu preluând şi popularizând unele din declaraţiile lui, în marea lor majoritate atacuri la adresa adversarilor politici.
Din păcate, prin declaraţiile sale, dr. Gh. Funar aduce grave prejudicii multora din colegii lui de partid, în numele cărora pretinde a vorbi, fără a fi fost, însă, mandatat de aceştia în mod punctual să o facă. Trebuie să se ştie de către toată lumea, inclusiv de către presă, că, în realitate, opiniile exprimate de Gh. Funar ilustrează doar opiniile personale ale acestuia. Nicidecum afirmaţiile lui nu trebuie identificate cu punctul de vedere al, măcar, membrilor filialei clujene a acestui partid. Tind să cred că el nu îl consultă nici măcar pe preşedintele PRM în legătură cu declaraţiile pe care le face. De aceea, multe dintre afirmaţiile lui Gheorghe Funar sunt toxice chiar şi pentru interesele propriei sale formaţiuni politice. (Mă felicit că, în prezent, nu mai fac parte din acest partid, pentru că, personal, m-aş considera jignit de unele din afirmaţiile lui fanteziste, lipsite de o minimă susţinere documentară etc.).
Una din isprăvile relativ recente ale dr. Gh. Funar o constituie afirmaţiile lui legate de moartea marelui nostru Poet Naţional Mihai Eminescu[1]. Declaraţiile lui Gh. Funar, preluate cu grăbire, dar şi cu totală inconştienţă, de presă, a declanşat, însă, în scurtă vreme, nu doar critici dure pe plan extern, ci şi măsuri care aduc atingere gravă intereselor noastre naţionale. Din publicaţia on line „Reţeaua literară” aflăm că un cetăţean israelian, originar din România, a adresat o scrisoare preşedintelui România[2].
Reacţia cetăţeanului israelian a fost adusă şi la cunoştinţa Administraţiei nord americane, precum şi a altor cancelarii occidentale. Este foarte posibil ca, pornind de la nefericitele afirmaţii ale lui Gh. Funar, să reînceapă în cercurile de peste hotare o virulentă campanie de denigrare a României prin formularea, nedreaptă şi nejustificată, a acuzaţiei de „antisemitism” la adresa poporului român în întregul lui. Oare aşa ceva a urmărit pensionarul Gh. Funar?
Din aceeaşi sursă, mai aflăm şi o parte din reacţiile[3], toate nefavorabile, la adresa datului cu părerea al lui Gh. Funar într-un domeniu pentru care nu are cunoştinţele adecvate.
Gheorghe Funar şi mulţi dintre cei ce îi stau alături, politic, susţin vehement că ei – şi numai ei – sunt apărătorii cauzei naţionale. Dacă acest lucru ar fi adevărat, mă întreb şi întreb: aşa înţeleg ei să slujească interesele noastre naţionale, mai ales acum când, datorită haosului creat de actuala putere, România este izolată şi marginalizată. Oare este dr. Gh. Funar, măcar acum, conştient de răul pe care l-a făcut, prin implicarea lui într-un domeniu unde pregătirea lui este complet inadecvată?
Poate că acest nefericit incident va fi şi pentru alţi indivizi din sfera politică gata să se pronunţe oricând despre orice să se gândeascxă de două ori înainte de a spune ceva. Pentru că, altfel, după cum vedem din reacţiile reproduse mai sus, nu fac decât să mai dea o palmă peste obrazul ţării. Deşi nu ţara este vinovată, ci ei personal.
A fi politician, pensionar, în cazul lui Gh. Funar, nu îţi dă dreptul să îţi dai cu părerea cu seninătate despre lucruri profunde, care fac mai mult rău decât bine[4].
Ar fi de dorit, totodată, ca liderii politici să nu atragă oprobiul asupra unor mari personalităţi ale culturii şi literaturii române, pe care, din liupsă de inspiraţie – chiar şi de cultură, uneori, unii îi folosesc în scopuri propagandistice, de partid, neînţelegând cum se cuvine nici viaţa, nici opera lor, mesajul lor generos.
În acelaşi timp, ar fi de dorit şi ca persoanele, care reacţionează faţă de astfel de declaraţii, să nu facă greşeala de a confunda un politician sau pensionar sau altul cu întregul p
[1] Fără a avea un minim de pregătire de specialitate sau lecturi substanţiale pe această temă, dr. Gh. Funar, după ce, probabil, s-o fi gândit că a oferit cele mai adecvate soluţii economice şi politice la problemele grave cu care se confruntă azi români, s-a simţit îndreptăţit să se pronunţe într-o chestriune spinoasă, doar pentru că, probabil, îi oferea false argumente de manifestare a unei intolerabile atitudini extremist xenofobe. Este regretabil că Gh. Funar, care deţine un doctorat în economie, nu a reuşit să înţeleagă că nu e nici corect nici util să te bagi unde nu îţi fierbe oala.
[2] Iată conţinutul acesteia:
Onorate Domnule Presedinte,
Cutremurat de declaratiile facute intr-o conferinta de presa de catre secretarul general PMR Funar, ma adresez Domniei Voastre cu rugamintea de a dispune anchetarea personajului in cauza, in conformitate cu legea romaneasca, care conndamna atitarea rasioanala.
Nascut pe aceleasi meleagurri cu marele poet roman si cunoascand de la maerrtori ai timpului despre marele poet, ma intreb ce stie Funar dspre Eminescu.
Marele poet a fost un vizitator permanent al bodegei lui I. M. Wechsler, considerat cel mai destept evreu din Botosani. Relatiile dintre Wechsler si Eminescu nu s-au redus la gratarul si sfertul de vin, sau paharul cu bere , cu care poetul a fost servit “on the house”, dar mai ales la cina solemna de vineri seara (Sabat), ca invitat al lui Wechsler, unde la lumina opaitului, cei doi discutau teme biblice, in care Wechsler era versat..
Nimeni nu poate tagadui ca Eminescu a fost un xenofob, dar cati stiu de pilda ca intre cele opt versiuni ale vestitei sale ”Doine”, numai in una din versiuni se afla o referinta la Evrei.
Eminescu ca ziairist la “Timpul”, ziar antisemit prin excelenta de la Iasi, a scris articole impotriva Evreilor.. Academia Romaniei a adunat aceste articole in Vol. IX al scrierilor lui Eminescu, din pacate fara critica ce se cuvenea.
Dar acelasi Eminescu a scris o scrisoare de recomandare pentru un copil evreu talentat la vioara.. Am prezentat originalul scrisorii D-lui Profesor Ion Scurtu, pe cand era Directorul g-ral al Arhivelor Statului Roman si scrisoarea poate fi vazuta acolo.
Ce stie Funar despre traducerile a multor poezii de ale lui Eminescu in limba ebraica, facute de mai multi poeti din Israel?
A purcede la “Calomnie de sange” in Anno Domini 2010 este cel putin pentru noi si vreau sa cred si pentru lumea civilizat ceva infiorator si nu poate fi trecut cu vederea.
Cu tot respectul,
Dr. Slomo Leibovici Lais,
Presedinte
N – B – Imi permit sa ma prezint. Semnatarul acestor randuri este unul si acelasi cu semnatarul capitolulu despre Evrei in Raport al Comisii Tismaneanu.
[3] Felicitari domnului doctor Slomo Leibovici-Lais, istoric de prestigiu, pe care am onoarea de a-l cunoaste personal. Adaug si eu cateva cuvinte. Eminescu a fost primul critic (bineinteles favorabil) al teatrului idis din Iasi, in anul 1876. Mai mult, deoarece stia limba germana la perfectie, el intelegea si limba idis. Probabil ca intelegea aceasta limba (idisul) si datorita faptului ca, in copilarie, la tatal sau, caminarul Gheorghe Eminovici, veneau mereu evrei cu care acesta era in legatura. Precum si datorita prieteniei cu carciumarul Wchsler din Botosani. Nu numai atat: el a proiectat sa scrie o piesa de teatru sub influenta lui Avrum Goldfaden, in limba romana cu unele expresii in idis. Din pacate, nu a perseverat si nu a scris aceasta piesa, pe care o proiectase. De asemenea trebuie sa mentionam cativa prieteni intelectuali evrei ai lui Eminescu. Unul dintre ei era Haymann (ulterior, prin convertire la crestinism, Hariton) Tiktin, pe care Eminescu l-a influentat sa se indrepte spre studii universitare de filologie. Alt prieten (in Bucuresti) era Moses Gaster, mare savant atat in domeniul studiilor iudaice (a fost si Sef-Rabin al evreilor sefarzi din Commonwealthul britanic dupa expulzarea sa din Romania, in anul 1885), cat si in domeniul studiilor romanesti. In privinta articolelor antievreiesti ale lui Eminescu din ziarul “Curierul de Iasi”, sa ne amintim ca ele nu cereau excluderea evreilor, ci asimilarea lor lingvistica.
Multumiri istoricului doctor Slomo Leibovici-Lais pentru interesanta scrisoare de clarificare a lucrurilor. Cu aceeasi ocazie imi permit sa recomand cititorilor lucrarea domniei sale intitulata “Evreimea botosaneana”, o excelenta monografie locala a unei obstii evreiesti din Romania. Cartea a aparut la Tel Aviv in limba romana acum cativa ani si poate fi procurata de la autorul ei.
Cred ca afirmatiile domnului Funaru asupra lui Eminescu nu fac decat sa profaneze memoria Luceafarului poeziei romanesti, iar domnul doctor Leibovici-Lais apara onoarea marelui poet. Dintre traducerile poeziilor lui Eminescu in limba ebraica citez pe cele ale lui Solomon Segal, Iehoshua Tan-Pai si recent, acum circa doi ani, traducerea “Luceafarului” de catre Tom Siegler, publicata la Haifa de Denise Idel. Iar in limba idis citez traducerile facute de Meir Haratz, de asemenea publicate in Israel.
In privinta afirmatiilor domnului Funaru, trebuie sa mentionez ca a scrie istorie dupa ureche, fara o baza documentara, ci pe baza de afirmatii nedocumentate, reluate din surse secundare si zvonuri, este o greseala. In acest caz nu mai este istorie, ci…istorii si istorioare povestite in necunostinta de cauza sau cu un scop politic evident, in acest caz antisemit. Aviz si cititorilor: istoria este o stiinta si trebuie lasata in mana profesionistilor, istorici oameni de stiinta. Ea nu este domeniul politicienilor.
Cu deosebit respect,
Dr. Lucian-Zeev Herscovici
O scrisoare cuviinciosă adresată preşedintelui românilor pentru a face lumină în privinţa unor politiceni ultranaţionalişti de azi care-şi fac campaniie continuă folosind trecutul luceafărului literaturii româneşti ale cărui nedisimulate accente naţionale sînt de notorietate Scrisoarea are observaţii de bun simţ şi ea întregeşte portretul marelui Eminescu cu întîmplări mai puţin mediatizate cum ar fi : “Marele poet a fost un vizitator permanent al bodegei lui I. M. Wechsler, considerat cel mai destept evreu din Botosani. Relatiile dintre Wechsler si Eminescu nu s-au redus la gratarul si sfertul de vin, sau paharul cu bere , cu care poetul a fost servit “on the house”, dar mai ales la cina solemna de vineri seara (Sabat), ca invitat al lui Wechsler, unde la lumina opaitului, cei doi discutau teme biblice, in care Wechsler era versat..”
sau
“Eminescu ca ziairist la “Timpul”, ziar antisemit prin excelenta de la Iasi, a scris articole impotriva Evreilor.. Academia Romaniei a adunat aceste articole in Vol. IX al scrierilor lui Eminescu, din pacate fara critica ce se cuvenea.
Dar acelasi Eminescu a scris o scrisoare de recomandare pentru un copil evreu talentat la vioara.. Am prezentat originalul scrisorii D-lui Profesor Ion Scurtu, pe cand era Directorul g-ral al Arhivelor Statului Roman si scrisoarea poate fi vazuta acolo.“
Mulţumim domnului Dr. Slomo Leibovici Lais, pentru poziţiţia domniei sale atît de echilibrată într-o speţă atît de delicată care demonstrază încă odată că domnulEminescu a fost un naţionalist român în condiţţiile “atmosferei “istorice respective (poporul român fiind un popor tolerant prin definiţie) dar nu un xenofob şi un antisemit în accepţia post – holocaust
Adevarat, stimate domnule Mircea Drăgănescu, ”toți avem păcatele noastre”, dar să acuzi un popor întreg pentru ceva, fără dovezi, nu e corect, ca sa ma exprim cu finete. Citez din http://www.libertatea.ro:
“Afirmaţia fostului senator Gheorghe Funar este una antisemită, iar liderul PRM nu aduce nici un argument şi nici o dovadă în sprijinul celor susţinute. Mai mult, învinovăţeşte, într-o frazare tipică mesajului antisemit, un întreg popor”, a ripostat Alexandru Florian, directorul executiv al Institutului Ellie Wiesel pentru Studierea Holocaustului din România.
A murit din cauza unei lovituri la cap
Unul dintre cei mai cunoscuţi eminescologi, profesorul universitar Nicolae Georgescu, autorul lucrării “Boala şi moartea lui Eminescu”, infirmă vehement afirmaţiile lui Gheorghe Funar.
“Funar a citit cartea mea, dar nu a înţeles nimic. Medicul Isack Francisc, care era evreu polonez, prieten cu tatăl poetului şi cu sora sa, l-a scăpat de starea de stres pe Eminescu prin frecţii cu mercur şi prin băi de detoxificare cu pucioasă! După un an de îngrijire, Eminescu era complet sănătos, dar trebuia să continue tratamentul. Numai că el a fugit de la Botoşani la Bucureşti, unde nu a mai avut parte de medicul curant. Să fie foarte clar, marele poet a murit din cauză că a fost lovit în cap cu o piatră de un pacient, în curtea Spitalului Caritatea din Capitală, unde se afla la tratament. Autopsia creierului său, făcută de cei mai mari medici ai momentului, a arătat clar cauza morţii lui Eminescu”, ne-a spus eminescologul.
” Copil fiind…..” vedeam în jurul meu doar oameni fără să-mi pun problema rasei, naționalității, etc. … Toți avem păcatele noastre, de ce să vedem doar paiul din ochii altora? E o discuție care doar înveninează și care nu va aduce niciodată ….pace sub măslini. Să avem puterea și seninătatea de a ne vedea de treburile noastre, că sunt multe și importante….Pace vouă!
[4] Cred că se impune ca dr. Gh. Funar ar trebui să ceară scuze membrilor PRM, în numele cărora, fără mandatul acestora, face astfel de declaraţii extrem de nocive. Mi-aş dori, ca simplu cetăţean român, fără angajament politic, ca nici un politician sau pensionar să nu îmi aducă, nici mie, nici poporului român, etichete cu totul nemeritate, ca urmare a unor declaraţii iresponsabile sau aberante. Poate că nu ar strica, pe viitor, ca preşedintele sau alt membru al conducerii acestui partid să se desolidarizeze de astfel de declaraţii care nu servesc, ci dimpotrivă, nici interesele de nici un fel ale acestei formaţiuni politice. În plus, să-i atragă atenţia pensionarului clujean să se pronunţe în nume propriu în chestiuni pentru care nu are nici pregătirea, nici cultura necesară. Poate chiar să-i reamintească faptul că un doctorat în economie nu îţi dă dreptul la abordarea unor chestiuni de ordin istorico-literar.
