Florian Wells Stone (1949 – 2010)
Cu durere în suflet am participat la slujba de înmormântare a celui care a fost Florian Wells Stone. Pentru românii din Colorado dar și pentru toti cititorii ziarului nostru Gândacul de Colorado, Florian Stone era cunoscut drept autorul romanului The Sword and the Shield of the Realm. Prietenii, cei care i-au fost mai apropiați și fiica lui, sosită tocmai de la Boston, ne-am luat la revedere de la el, vineri 12 noiembrie, după slujba ținută în tradiția ortodoxă de preotul Cristian Lutaș.
Florian Ioan Cosmescu s-a născut la poalele Munților Carpați, cu șaizeci de ani în urmă. Locurile natale îndrăgite în copilărie, le va descrie mai târziu în romanul său, de inspirație istorică. La mijlocul anilor ’70, părăsește totuși România, în căutarea unei vieți mai bune. După o perioadă de timp petrecută în Germania, ajunge pe contientul nord-american. Acum decide să-și schimbe numele în Wells Stone. Petrece un timp pe coasta de vest, după care optează pentru Colorado. Este atras de munții acestor locuri. Rocky Mountains, dar nu numai, vor fi străbătuți de Florian cu rucsacul în spate, frânghia pe umăr și pioleții în mâini. Pentru că pasiunea cea mare a lui Florian a fost alpinismul. Singur sau însoțit de prieteni, a urcat zeci de vârfuri muntoase, a coborât în crevașe și a respirat aerul înălțimilor de unde doar vulturii își aruncau privirile spre zări depărtate.
În ultima decadă a vieții se dedica exclusiv scrisului. Imaginează o suită de șapte volume, a căror acțiune pornește din Evul Mediu și continuă până în zilele noastre, bazată pe acțiunea forțelor oculte care guvernează lumea. În anul 2008 publică primul volum: The Sword and the Shield of the Realm. “The year is 1448…”, așa își începe Florian romanul. Este anul în care estul Europei cunoaște marea primejdie a invaziei musulmane, ce va schimba raportul de forțe pe continentul european pentru următorii cinci sute de ani. Cartea se citește într-un ritmn alert. Bine scrisă, este întâmpinată cu interes de cititori și beneficiază de multe recenzii elogioase. Florian lucrează la următorul volum când nemiloasa boală îl lovește pe neașteptate. Urmează un an de luptă. Îngrijit de prietena devotată Lynda și vizitat de cei doritori să petreacă cât mai mult timp alături de el, nu înțelege să se lase doborât. Florian, așa cum bine a menționat cineva în fata catafalcului său, a fost un luptător. Dar lupta era inegală. La 6 noiembrie, cu doar treisprezece zile înainte de a împlini vârstă de 61 de ani, este răpit din mijlocul prietenilor și a celor care l-au iubit, pentru totdeauna. Reușise totusi să încheie al doilea volum și lucra deja la al treilea. Rămâne în sarcina prietenei Lynda, care i-a fost alături în ultimele clipe și a prietenilor, de a se ocupa de tipărirea acestora. Îl vom păstra pe Florian în amintirea noastră, așa cum l-am cunoscut. Vesel, bun dansator la petrecerile românești, pregătit să discute despre orice subiect sau gata oricând de plecare spre un vârf muntos. Prezența lui ne va lipsi de acum înainte.
La revedere, Florian !
Gabriel Stănescu (1951 – 2010)
La închiderea ediției, am primit trista veste a încetării din viață a celui care a fost Gabriel Stănescu, în locuința sa din București. Cu siguranță se va scrie mult în viitorul apropiat despre Gabriel. În aceste rânduri ale noastre vrem doar să-i aducem un ultim omagiu celui care a fost poetul, ziaristul, omul de cultură Gabriel Stănescu.
S-a născut la 9 septembrie 1951, la București. Este absolvent al Facultății de Filosofie din București unde mai târziu și-a trecut și doctoratul. A debutat în 1969 în revista Cronica din Iași. Adevărata “aventură culturală” se va petrece însă în America, unde emigrează în ultimii ani dictaturii ceaușiste. Pune bazele Asociației Internaționale a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români Liter Art – XXI, publicând revista Origini – Romanian Roots, Almanahul Origini și Caiete Internaționale de Poezie.
Om de cultură, dublat de un publicist redutabil, Gabriel Stănescu a reușit, de-a lungul anilor, să facă din revista Origini cea mai bună revistă a exilului românesc, ocupând în felul acesta golul lăsat prin dispariția permanentă sau temporară a vechilor reviste culturale Destin, Revista Scriitorilor Români sau Apoziția.
A publicat enorm. Volume de poezii, de eseuri, antologii, atât în limba română cât și în engleză. Spațiul nu este suficient pentru a enumera toate tilurile și totuși, câteva trebuie amintite: Țara și exilul, Memorie clandestină / Illicit Memory, An Essay about the Romanian Being, Jurnalul în căutarea poeziei, Ultimele dialoguri cu Petre Țuțea, Unde am fugit de acasă, Mircea Eliade. Odiseea omului modern în drum spre Itaca, Aventura culturii românești în America, Românii din Lumea Nouă, sunt doar câteva din cărțile scrise de Gabriel. Nu trebuie uitate, de asemenea, antologiile realizate din scriitorii români interbelici sau cărțile de interviuri cu diferite personalități. În plus, a întins întotdeauna o mână de ajutor scriitorilor români din exil, deschizându-le paginile revistelor sau publicându-i în editura proprie, Criterion Publishing. Din păcate, de multe ori, a fost ținta unor atacuri din partea intelighenției așa-zisă politically correct, de fapt o stângă get-beget, supărată pe Gabriel pentru efortul depus în recuperarea scriitorilor români interbelici de dreapta, ocultați în perioada comunista. Gabriel a fost însă un admirator necondiționat al culturii române interbelice, dovadă numele ales pentru editura proprie, în cinstea mișcării criterioniste din deceniul patru al secolului trecut.
În urmă cu câțiva ani în urmă, a ales să petreacă mai mult timp în România, un fel de întoarcere la origini, acceptând să predea cursuri de ziaristică la Facultatea Spiru Haret din București, împărtășind tinerilor studenți din experienta sa.
Prin cărțile scrise, prin revistele pe care le-a condus, prin tot ceea ce a realizat, Gabriel Stănescu și-a câștigat un loc de seamă în istoria exilului românesc și în cultura română. Plecarea lui dintre noi lasă un gol care cu greu poate fi umplut.
Gabriel, sunt sigur că ai ajuns în acel colț de rai imaginat de Borges, o bibliotecă uriașă, unde, sper să ne revedem cu toții, cândva….
