Introducere
La prima vedere conflictul din estul Ucrainei este teritorial. La o analiză mai atentă conflictul antrenează interesele regionale ale Rusiei şi obiectivele globaliste ale Americii. În adâncime şi în întreaga lui amploare conflictul atrage şi China şi devine global. Asistăm la o nouă fază a jocului geopolitic mondial. Cine şi cum va domina lumea în viitor?
Încleştarea din Ucraina
Ucraina este o naţiune tânără căreia Moscova i-a blocat timp de sute de ani orice manifestare de naţionalism. Acum, după ce a gustat timp de aproape o generaţie din fructul independenţei, Ucraina doreşte să-şi dezvolte tot potenţialul naţional. Şi tentaţiile unui naţionalism tânăr, neîmplinit şi neîmblânzit, pot lua forme extreme. Rusia la rândul ei este o naţiune veche, bine structurata şi care se manifestează calm, dar categoric; ca la jocul de şah. Dacă identitatea istorică a celor două naţiuni pare bine conturată, identitatea lor geografică nu e tocmai clară iar delimitarea teritorială dintre ele este confuză.
Ambele naţiuni sunt Slave, aparţin în majoritate aceleiaşi religii, au multe tradiţii comune, vorbesc limbi foarte apropiate şi au evoluat în mare măsură împreună. În decursul istoriei Moscova a avut însă o atitudine aroganta şi abuziva faţă de Ucraineni ceace a dus la nemulţumirea acestora şi la dorinţa de separare.
Pentru Ucraina conflictul actual din regiunea Donbas este teritorial. Pentru Rusia conflictul este geopolitic. Ucraina doreşte să-şi controleze tot teritoriul moştenit de la fosta Uniune Sovietică. Rusia vrea să domine însă întreaga Ucraina şi vizează şi alte teritorii est Europene care i-au aparţinut. În acest context, de la un conflict local între Rusia şi Ucraina se ajunge la un conflict internaţional între Rusia şi Occident; între Moscova şi Washington.
Harta actuală a Ucrainei a fost stabilită în mod arbitrar de Moscova în urma instaurării regimului Sovietic în 1918, a pactului Ribbentrop-Molotov din 1940, şi a victoriei sovietice în cel de al doilea război mondial. Ea a fost definitivată apoi în 1954 când Hruşciov a decis să treacă peninsula Crimea sub administraţia Kievului.
Ucraina postbelică cuprinde astfel teritorii pe care nu le-a deţinut în trecut. Menţionez Bucovina de nord, ţinutul Herţa, Bugeacul sau judeţele româneşti de la gurile Dunării, şi insula Şerpilor. Dacă România nu a avut puterea şi demnitatea să-şi exprime nemulţumirea faţă de dictatele istoriei, Rusia a recuperat prin forţa Crimeea în 2014 şi a incitat la revoltă regiunile Lugansk şi Donetsk. Se va opri Rusia la regiunea Dombas?
În condiţiile prezente Moscova refuza să negocieze cu Kievul. Ea se vrea pe picior de egalitate cu America şi se adresează direct Washingtonului. Ea cere garanţii ca occidentul nu va coopta Ucraina în Uniunea Europeană şi în special în Alianţă Nord Atlantica. Nimeni nu poate oferi însă asemenea garanţii şi de aici conflictul de obiective dintre Rusia şi America. Moscova a înţeles jocul geopolitic occidental şi a pus piciorul în prag. S-a ajuns astfel la un punct extrem de riscant. Aici a marea miza. Şi pentru că Rusia nu se mai poate opune singura Americii şi alianţei NATO ea face mari eforturi să antreneze de partea ei şi alţi actori internaţionali. Cine va domina lumea de mâine şi cum va guverna?
Modele şi Sisteme de Guvernare
A doua parte a secolului 20 a fost dominată de modelul capitalist American şi de cel comunist sovietic. America se baza pe proprietate privată, pe posibilităţi şi şanse economice, pe libertate personală, şi pe libertate religioasă şi de conştiinţă. Era cumva un sistem cu frică de Dumnezeu. Sistemul sovietic se baza pe drepturi colective şi pe o economie centralizată şi dirijată. Comunismul era ateu, arbitrar, abuziv şi dictatorial. Moscova considera marxismul o formă superioară de guvernare, dar în realitate comunismul a însemnat mizerie pentru toţi, inclusiv pentru liderii politici neconformişti. În final, sistemul capitalist a învins, dar victoria a fost pirica şi America a intrat în derută. Drept rezultat, la 30 de ani de la prăbuşirea Uniunii Sovietice, occidentul îşi tot caută o nouă identitate şi un nou echilibru. Cu ce sisteme politice şi modele de guvernare se confruntă lumea de azi?
America
Vechiul capitalism competitiv American s-a transformat într-o cursă a marilor corporaţii spre dominare globală. S-a ajuns la un sistem economic şi politic în care naţiunile îşi pierd semnificaţia iar guvernele îşi pierd importanţa. La rândul ei, libertatea care caracteriza occidentul în trecut, a căpătat forme haotice şi a dus la degenerare morală şi decadentă socială. Profitul şi banii au ajuns regi iar Mamona a devenit noul dumnezeul noii orânduiri. Occidentul a ajuns el însuşi o lume fără Dumnezeu.
Noul sistem internaţionalist occidental oferă bunuri materiale, dar distruge valorile spirituale şi îndatorează atât ţările nedezvoltate cât şi cetăţenii de rând ai ţărilor avansate. Pentru a achiziţiona bunurile dorite, oamenii se împrumuta şi devin datori instituţiilor financiare. Cu cât oamenii împrumută mai mult, cu atât mai mult şi devin sclavi ai băncilor. Între timp, cei de la vârf devin şi mai bogaţi, clasa mijlocie se subţiază şi omul de rând se înglobează în datorii. Este o sclavie modernă, nouă şi cu lanţuri invizibile… cu lanţuri la purtător. Winston Churchill afirma cândva că sistemul socio-politic occidental este rău, dar e cel mai bun din tot ce a încercat vreodată omenirea. În general, sistemul încă mai satisface lumea capitalistă, dar polarizează societatea şi riscă să o ducă la prăbuşire. Ce se va întâmpla în viitor? Există oare alternative?
Rusia
Să luăm Federaţia Rusă de azi ca un alt exemplu. După prăbuşirea comunismului Rusia s-a întors la vechile ei rădăcini ţariste şi ortodoxe. Ruşii de rând s-au întors la religie. Fără o economie şi tehnologie adecvată, Moscova nu poate oferi însă ruşilor decât mândrie naţională şi siguranţă prin expansiune. Şi aici e nodul gordian al conflictului dintre Rusia şi Ukraina şi dintre Moscova şi Washington. Occidentul globalist vrea să absoarbă Ucraina fără să rişte un război care le-ar putea zădărnici planurile. Şi totuşi, globalizarea trebuie să continue pentru că altfel îşi pierde sensul şi obiectivul. Cei care au conceput procesul de globalizare au avut în vedere să atragă şi Rusia, dar Rusia e prea mândră să accepte un rol secundar şi nu e deloc sigură că dacă va accepta îşi va putea păstra teritoriul. În consecinţă, Moscova trebuie să-şi continue expansiunea pentru că dacă se opreşte risca să se întoarcă înapoi la principatul Muscovit. Ea înţelege totodată că are nevoie de aliaţi şi în special de China.
China
China este în prezent o putere mondială şi adversarul global al Americii. După ce a traversat un secol de iad şi de mizerie, China a ajuns la un grad avansat de dezvoltare economică pe care l-a transformat în model de guvernare şi acum îl oferă omenirii. Noul model chinezesc este materialist, ateist şi totalitar. Modelul oferă oamenilor siguranţă socială şi un nivel de trai material acceptabil. Întreaga populaţie este supravegheată însă în mod strict şi răsplătită pentru purtare bună ori pedepsită pentru abateri şi greşeli. Oamenii muncitori şi întreprinzători pot aspira să ajungă milionari şi mulţi dintre ei reuşesc. Fărădelegile sunt pedepsite totuşi sever şi condamnarea la moarte e comună. E lesne de înţeles că libertatea individuală este îngrădită, iar democraţia, dacă se poate vorbi de aşa ceva, se rezumă la egalitate între lideri politici şi între plebei.
Există oare şi alte modele de guvernare? Există, dar în general sunt sub-sisteme locale. De exemplu, Europa occidentală încearcă să combine eficacitatea capitalistă cu o ordine socială socialistă. Rezultatul e că se apropie de haos. Arabii musulmani încearcă să se întoarcă la legile Sharia. India continua să trăiască la umbra vechilor caste sociale. Noi romanii am avut pe timpuri legea omeniei, dar omenia a fost dată uitării. Fiecare naţiune îşi are tradiţiile ei, dar la baza lumii de azi rămân cele trei modele descrise mai sus. În timp ce modelul American şi cel Chinezesc sunt în plină ascensiune, modelul Rusesc se zbate între un trecut pierdut şi un viitor incert. Nimeni nu ştie ce ne rezervă viitorul, dar un lucru pare sigur. Conflictul dintre Rusia şi Ucraina implica mari riscuri globale.
—————————–
Prof. Dr. Nicholas DIMA
Geograf şi fost analist la Vocea Americii
Tucson, Arizona, SUA
6 februarie 2022
