România este o ţară a crizelor. Criza financiară, numită recesiune a plecat anunţată cu surle şi trâmbiţe de Traian Băsescu şi Emil Boc, dar s-a întors odată cu noua jumătate de guvern, condusă de Mihai Răzvan Ungureanu. Acea creştere economică în două trimestre consecutiv, de 2%, se pare că nu mai este creştere. Asta şi pentru că românii plecaţi la muncă pe alte meridiane s-au cam strâns la puşculiţa şi au trimis rudelor rămase-n ţară tot mai puţini bani. Economia românească pierde mai toate competiţiile, este pur şi simplu sufocată de “angajamentele cu FMI”, de dobânzile mari practicate de bănci, de micşorarea consumului de către populaţie, de şomaj şi de… lipsa de perspectivă.
Îngheţarea pensiilor şi salariilor bugetarilor s-a vrut un mijloc de stopare a inflaţiei şi de păstrare a nivelului de trai, dar preţurile, nici pe departe nu pot fi ” îngheţate”, ci dimpotriva cresc de la o zi la alta. Cu TVA de 24%, a doua ca mărime în Europa Unită, românul practic după ce a plătit şi 16% impozit pe salariu, şi 5.5% pentru sănătate, plus celelalte utilităţi, constată că nu-i mai râmân bani de hrană şi medicamente, că sărăceşte de la o lună la alta.
41,6% dintre conaţionalii noştri traiesc însă în sărăcie. Investiţiile statului în activitatea economică, în sănătate, educaţie şi cultură sunt mici şi înjumătăţite cu acei “Băieţi deştepţi”, din camarila portocalie. Se apreciază de către economişti că evaziunea fiscala a depăşeşte 4,5 miliarde de euro anual, bani pe care statul incompetent îi împrumută la dobânzi mari de pe pieţele libere de capital, pentru a sigura salariile şi pensiile, asta în timp ce firmele preferate de asfaltatori ale PDL-iştilor prosperă. Niciodată nu aş fi crezut că în România capitalistă, “băieţii deştepţi” sau mai bine zis “hoţii deştepti”, pot ajunge aşa repede… miliardari în euro. În faţa unei asemenea viteze de căpătuire, capitalistul american paleşte de invidie, dar nici nu se grăbeşte să investească într-o asemenea economie dominată de corupţie şi protecţionism politic la cel mai înalt nivel. Astfel criza, numită recesiune, este numai în buzunarele simplilor cetăţeni, criză care generează boală, foamete şi mizerie.
Ca şi cum nu ar fi fost atâtea nenorociri, peste ţară a năvălit furia naturii, zăpada şi viscolul a blocat tot. Ce a făcut guvernul României? Nimic. Preşedintele a refuzat să înstituie starea de urgentă, motivând mincinos că “armata ar prelua controlul şi ar conduce prin ordonanţe”, asta ca să nu se elibereze fondurile de urgenţă, necesare dezăpezirilor şi ajutorării miilor de sinistraţi.
În urmă cu 42 de zile, în Piaţa Universităţii din Bucureşti, după ce Traian Băsescu, spusese doctorului Raed Arafat o ghicitoare, românii adevăraţi au răbufnit în manifestaţii nepolitice. Strada cere demisia preşedintelui, a guvernului şi alegeri anticipate. Mitocăniile celui care ocupă vremelnic funcţia de preşedinte au dezonorat un însemn naţional, funcţia de preşedinte al Romaniei şi, au umplut paharul răbdării românilor.
Cu o popularitate de 8%, Traian Băsescu, este acuzat de poliţie politică împotriva adversarilor din opoziţie, de faptul că şi-a subordonat puterile statului şi îi controleză instituţiile democratice. Mai este acuzat că încalcă prevederile Constituţiei, că face lobby făţiş afacerii Roşia Montană, pentru înstrăinarea aurului României, că a fraudat alegerile şi că scopul său este acela de a le frauda şi pe cele din acest an. Că a sporit nemeritat bugetele serviciilor secrete în aceste condiţii grele de criză şi că a comandat… medalii de un milion, pentru a atrage primarii altor partide la viitoarele alegeri.
Traian Băsescu spune că “preşedinţii nu demisionează pe timp de criză”, ceea ce se dovedeşte o minciună. Cei care nu demisionează sunt dictatorii, lucru tot mai des spus de cetăţeanul român prezent în pieţe la manifestaţii.
Opoziţia parlamentară unită în Uniunea Social Liberală a început un protest parlamentar, boicotând lucrările parlamentului, pentru a forţa alegerile anticipate. Oricum ar da, preşedintele Băsescu este într-o mare încurcătură. Guvernul Ungureanu este în fapt o listă cu preferinţele lui Băsescu şi nu va putea rezolva problemele cu care se confruntă ţara, iar Parlamentul României nu mai funcţionează şi nu va funcţiona până ce Traian Băsescu nu-şi prezintă demisia, singurul mod de a nu se distruge această ţară milenară.
Dacă nu o va face cât mai repede, va produce pagube incomensurabile naţiunii
