Ce, nu e bine acasă?
Adică să stai dimineața în pat fără să plătești nimic chiar dacă e Sîmbătă sau Duminică.
În plus, alături să doarmă aia care a început să semene îngrozitor cu mama TA soacră de nu-ți poți crede ochilor chiar dacă te freci neîncrezător la ei în regim expres.
Tot acolo rămîne, cu vînturi, sforăieli și tot soiul de drăcovenii de parcă ar fi fost LUATE definitiv de la circ. Femeia cu barbă ȘI ȚIGARA APRINSĂ .
Și începe să funcționeze ca o primărie care nu mai termină cu enumerarea îndatoririlor mele de soț ÎNCEPĂTOR .
Doar ale mele, clar să fie pentru toată lumea .
Mai ales că imediat după Primărie drăguța de soțioară nouă m-a luat deoparte și mi-a zis cu o voce car ar fi convins chiar și bolovanii către Suru că trebuia ca de atunci încolo, ÎN viaȚa noastră comună, ea să ia hotărîrile mai puțin ARZĂTOARE iar eu pe cele importante.
Atîta încredere din partea ei avea să mă miște cu tot cu pantofi .
Și au trecut douăzeci de ani de căsnicie.
Și încă nu am avut parte de nici o hotărîre importantă.
Draga de ea, dormea încă așa că am început un exercițiu binefăcător de respirație din tehnicile yoga pe care le citeam de obicei noaptea sub plapumă, că ăia de la radio își bat joc toată ziua de ele .
Dacă nevasta m-ar fi văzut cum mă umflam ar fi început să îmi zică iară PEPSI și că acu, acu aveam să pocnesc de rotund ce eram .
Adică eu și șampania de Revelion .
Mă uitam la dînsa da încă se află într-un vis în care cumpără rochii și pantofi la nesfîrșit fără să plictisească vînzătoarele care seamănău TOATE cu Lili care mă părăsise chiar înainte de sărbătoarea în care a trebuit să car un aparat de radio în pătură prin jumătate de oraș .
Și cînd să zic UF, îmi trase un cot exact între coaste de am simțit că mă vărs în Dunăre .
Dar atinsesem podeaua cu piciorul stîng.
Semn rău maică , zicea bunica mea cu păstura în cap și voce măsurată de parcă nu s-ar fi uitat după băieți niciodată .
M-am dus apoi iute la taletă pînă nu aveau să se umple primele zece locuri cu alte nume.
Am rezolvat problema mulțumitor, fără să umezesc marginile așa cum o făcea Gigi lu madam Popovici.
Am coborît și am deschis larg ușa de la intrare ca să trag o gură de aer proaspăt.
Aiurea.
Am inspirat o gură rotundă de iz de mortăciune.
Doamna de alături gătea pește decedat cu noaptea în cap. Ar fi putut să poarte un batic .
Era singurică, adică fără soț și chestia asta reducea simțitor din distanță .
Nu mai intuiam nimic deosebit în plus.
De cîteva zile reușisem să fac rost de numărul ei de telefon care îmi atîrna în buzunar .
Dar cînd să mă bucur mai tare de chestia asta, o voce mă trimise din spate să mă duc să aduc lada de gunoi pe care o goliseră între timp cei de la primărie.
Parcă știau că aveam să ies afară.
Oare să fi fost și primarul în echipă ?
Cu nasturii de jos ai pantalonilor de pijama descheiați, am reușit să aduc obiectul împricinat înapoi exact în momentul în care ea verifica poșta și mă văzu, firar să fie de potriveală .
Izbucni un sfert de oră de ședință de organizație referitor la felul dezmățat în care ieșeam afară, motiv pentru care aveam să port haine onorabile în fiecare dimineață.
Aveam să primesc o felie foarte subțire de pîine unsă cu un vîrf de cuțit de margarină sintetică.
Și ce dacă era sintetică, și stomacul meu era considerat de consoartă tot sintetic.
După ce am terminat felia, mi-a pus în brațe mașina de tăiat iarba și sfătuit să nu uit cumva de zona din fața casei că de la o vreme AI INCEPUT SA UITI CA O MAIMUTA . Personal aș fi preferat o mașină de tăiat frunză pentru cîini .
Și oare cum uitau maimuțele?
LASA INTREBĂRILE IDIOATE SI TRECI LA TREABA. AI DORMIT DESTUL TOATA DIMINEATA .
Trecusem de șapte și jumătate și nu cred că mai avea timp suficient pentru folosirea bigudiurilor în mod echitabil .
Eu tăiam iarba și mă gîndeam cît de frumoasă avea să fie mai tîrziu fața casei și poate că și a nevestei .
Dar acuma începuse o discuție lungă la telefon cu cumnata care sigur avea să țină pînă către amiază.
După iarbă mi-a pus aspiratorul alături spunîndu-mi să fac curățenie cu toată răspunderea fiindcă urma să avem oaspeți în seara respectivă.
Ea mai avea cîteva telefoane de dat și unghiile de transformat în aur sau p aproape .
La ele trebuia să fie atentă, să nu îi trmure degetele așa că nu putea să dea ea cu aspiratorul sau măcar să mă urmărească .
Si DE FAPT CHESTIA ASTA POT să O FACA și BARBATII, NU?
La naiba cu bărbații.
Unde ești arhanghele?
Cel care avea să îl ia la cer pe prințul indian care mai trebui să mai facă o vizită în iad, la cererea lui expresă .
La un moment dat aveau să ajungă la o baltă în care un individ era chinuit îngrozitor.
I se despica craniul în două și prin crăpătură i se turna metal încins.
-Dar ce păcate a comis respectivul, întrebă prințul pe arhanghel.
-Ooo, îngrozitoare…răspunse cel întrebat.
-Și ar putea să scape vreodată?
-Doar în cazul în care cineva are să îi ia locul.
Prințul îl mai privi o clipă pe bietul om după care începu să coboare în baltă.
-Îi iau eu locul.
În clipa următoare iadul avea să se transforme în țăndări.
Sau să se mute pe pămînt, exact acolo unde eu îi dădeam cu instrumentul.
Aveam să termin totuși cu praful așa că mă pusesem pe un fotoliu larg care tăcea și mă rugam să fie binecuvîntat pentru odihnă.
Dar apăru ea cu unghiile prin aer și îmi ceru să tai lemne potrivite pentru focul pe care aveam să îl aprindem în sufragerie că să îi impresionăm pe cumnați , cei care aveau să vină în vizită și să ne-o plătească povestindu-ne cum făcuseră ei snorkling toată vara în Hawaii , s-aude?
Ce naiba e amețeala aia de snorkling?
Aveam să îi servim cu țuică grecească dar ei ne spuseră că mai serviseră așa ceva de 53 de ori în anul respectiv. Și încă nu era nici măcar pe terminate .
Băutura pe care o scoseserăm pe masă devenise o banalitate lipsită de gust .
