Urmăresc, cu aten]ie, evolu]ia scenei politice după evenimentele din 1989. Aceasta pentru că am sperat, sincer, că sacrificiile de atunci nu au fost zadarnice Şi că, în sfârŞit, România va intra în rândul ]ărilor democratice, că institu]iile statului de drept vor putea func]iona corespunzător. Desigur, privind retrospectiv, m-am înŞelat zadarnic. şi asta pentru că în România nu s-a produs o revolu]ie autentică, în pofida marilor pierderi de vie]i omeneŞti, ci doar aducerea în prim planul vie]ii politice a eŞaloanelor doi Şi trei ale vechiului regim comunist. Spun toate aceste lucruri ca unul care a cunoscut din interior situa]ia de dinainte de 1989. Nu mă refer doar la persoane, ci mai ales la practici Şi mentalită]i. Cei care s-au instalat la Putere, furând Revolu]ia cea adevărată, sunt cei mai înverŞuna]i duŞmani ai democra]iei, ai reformării României în sensul valorilor democra]iei Şi statului de drept. Din acest punct de vedere, din păcate pentru poporul român, cele întâmplate în decembrie 1989 nu s-au vrut o schimbare autentică, renun]area definitivă la dictatură, abuz, încălcarea drepturilor omului etc. Dimpotrivă, prin men]inerea vreme de 11 ani ca Şef al statului a uneia Şi aceleiaŞi persoane – legată profund de regimul comunist Şi de practicile acestuia -, avem dovada incontestabilă că nu s-a dorit ca poporul român să scape, după aproape 60 de ani, de dictatura comunistă.
Aparent, cele spuse de mine pot fi contestate. Doar aparent. Căci via]a politică a anului 2003 este, în linii mari, dominată de aceleaŞi figuri, cu legături strânse cu perioada de dinainte de 1989. Prim ministru al României este ginerele unui important aghiotant al lui CeauŞescu, iar preŞedintele ]ării este eternul secretar general al UTC-ului. Năpârlirea lor, politic vorbind, nu le va putea cură]a suficient biografiile cu preten]ii europeniste. În structura Guvernului, Parlamentului, Înaltei Cur]i de Casa]ie, a tuturor institu]iilor semnificative ale statului se găsesc inadmisibil de mul]i indivizi lega]i de trecut Şi de racilele lui.
Atât până în 1996, PDSR, cât Şi după 2000, PSD, a luptat pentru subminarea democra]iei Şi a institu]iilor statului de drept. În acest sens, este de eviden]iat ofensiva împotriva Parlamentului României. Astăzi, cetă]eanul de rând consideră că Parlamentul – institu]ia care garantează func]ionarea statului de drept, deci asigurarea drepturilor democratice – este o institu]ie total inutilă, consumatoare doar de fonduri uriaŞe. Gra]ie concursului obedientei mass media – mai ales a televiziunii – deputatul sau senatorul român este un dobitoc, un somnoros, un incompetent.
Despre parlamentarul român cetă]eanul român Ştie doar că acesta e un om corupt, incompetent, leneŞ.
Dacă ar fi să insistăm, poate ar trebui să mai arătăm că Puterea nu a urmărit doar compromiterea Parlamentului Şi a componen]ilor lui, ci Şi a activită]ii sale. La fel au procedat toate regimurile dictatoriale. În viziunea acestora, parlamentarismul e o inutilitate costisitoare. De aici Şi sutele de ordonan]e Şi ordonan]e de urgen]ă emise, an de an, de Guvern, devenit, peste noapte Consiliul de Stat de altă dată. Culmea cinismului, Guvernul îŞi justifică aceste ordonan]e invocând incompeten]a Şi lenea Parlamentului.
Nimeni, însă, n-a avut curiozitatea să compare parlamentarismul, sub aspectul costurilor, cu executivul. Îndrăznim noi să vă aducem în aten]ie acest aspect. Parlamentarul român, dispre]uit Şi ridiculizat, se deplasează, în interesul mandatului său, în maŞinile Dacia. Dacă are sim]ul datoriei, trebuie să străbată, la sfârŞitul fiecărei săptămâni, zeci Şi chiar sute de kilometri pentru ca oamenii să mai aibă cui semnala via]a grea pe care o au. şi, totuŞi, în viziunea guvernan]ilor, parlamentarul român este demn de dispre]. Pentru că, în compara]ie cu un deputat sau senator, oricare reprezentant al executivului din teritoriu se deplasează doar cu maŞini străine. Parlamentarul este privit cu dispre], la comanda actualei Puteri, Şi pentru că are ca mijloc de transport dispre]uita Dacie. Membrii Guvernului, Prefecturilor sau Consiliilor jude]ene mai folosesc Dacii doar pentru transport de mărfuri. Orice subprefect sau vicepreŞedinte de Consiliu jude]ean, din acest punct de vedere, este mult superior oricărui parlamentar.
Dar când e vorba de necazurile unui jude], responsabili nu mai sunt prefectul, suprefectul, preŞedintele sau vicepreŞedin]ii Consiliului jude]ean, ci deputa]ii Şi senatorii jude]ului respectiv. Asta pentru că, în mod concret, Puterea trebuie să convingă că, în concep]ia sa, capitalismul multilateral dezvoltat se poate realiza Şi în lipsa Parlamentului.
AŞ vrea să cred că, în marea lor majoritate, parlamentarii români sunt asemenea semenilor lor. Când se deplasează în interesul mandatului său, acesta nu este înso]it de alaiuri, iar pe traseul pe care îl parcurge nu se întrerupe circula]ia fiind boca]i în trafic zeci de automobiliŞti. Dar dacă, cumva, vreun membru al actualului Guvern catadicseŞte să se deplaseze în teritoriu, asistăm, ca înainte de 1989, la o amplă desfăŞurare de for]e. Zeci de poli]iŞti apar pe traseu, automobiliŞtii sunt Şicana]i, obstruc]iona]i etc. Că doar trece un ministru.
Recent s-a ajuns Şi la alte situa]ii ridicole. Duminică, 9 noiembrie a.c., a catadicsit să se deplaseze cu trenul la BucureŞti ministrul Ioan Rus. Gara din Cluj-Napoca s-a transformat într-o adevărată cazemată. ÎnsuŞi comandantul Poli]iei jude]ului Cluj perturba activitatea liniŞtită a gării. Pentru ca nu cumva să se obosească ministrul Rus să se deplaseze până la peronul liniei a treia, a fost adus trenul la linia întâia. Câtă slugărnicie!
Am asistat cândva la ieŞirea de la locuin]a sa de pe Downing Street nr. 10 a unui prim ministru britanic. Spre surprinderea mea, înaltul demnitar era înso]it în maŞină, fără girofar sau antemergător, doar de un Şofer Şi un bodyguard. Atât. Pentru că primul ministru al Marii Britanii nu îl avea ca model pe Nicolae CeauŞescu, pe care demnitarii români de azi se dau peste cap să îl imite. Sau pentru că el nu s-o fi temând, ca miniŞtrii români, de cei pe care îi guvernează!
