SPRE TĂRÂMURI-MINUNI
voi călători – fără grabă – curând – spre TĂRÂMURI-MINUNI
voi conversa – doar în treacăt – cu VOIEVOZI și STRĂBUNI…
mă voi extazia – cuviincios – în fața MARILOR REALIZĂRI
din aceste-ALTE LUMI : PROASPĂT ZUGRĂVITE – lipsite de-Agasantele Zări !
Îi voi da ”BUNĂ ZIUA” – chiar și NOAPTEA ! – cu real respect – Lui DUMNEZEU…
…asta – până când voi ”prinde cheag” și voi fi ”la căutare” – și eu :
apoi – voi rămâne – STRICT ! – LA NIVEL DIPLOMATIC – cu-orice DIVINITATE :
nu de alta : să nu-și bage NASUL – după ce-oi isprăvi de DURAT – pe-ndelete – ”NEDEEA CETATE” !
CAVALER și TRUVER – înarmat – până-n dinți – pentru-orice SURPRIZĂ
voi lua CERURILE-OSTENITE – ”ANGRO” ! – în ANTREPRIZĂ :
NOU MANOLE – voi construi – tot mai multe TĂRÂMURI – DE NOAPTE și ZI :
să aibă – -orice BIET DUH CĂLĂTOR – unde dormi peste noapte – ori – chiar – LOCUI !
voi înmulți – astfel – șansele de-a părăsi LUMEA TRECUTĂ – fără regrete
oricine-a simțit-o ca pe-o ”TEMNIȚĂ” – ori ”CA PE-UN PERETE” !
voi achiziționa ZÂNE – INOROGI – SALAMANDRE – SIRENE
ca s-aibă – BIET DUH EMIGRAT ! – LA CE SE-NCĂLZI – DE CINE SE-NDRĂGOSTI… – …CU VISURI MIRENE…!
…cumpărați – din timp – LOC DE VECI – BORDELURI – TĂRÂMURI și SCENE
pe care să vă jucați – fără-ntrerupere ! – MEREU ! – ACELAȘI ”TEATRU-INSTRUCTIVO-NEINVENTIV” ! – …VENIT DE PRETUTINDENI ! – …voi…”ACTORI CU MIGRENE” !
…să nu cumva să vă pierdeți NĂRAVUL – ORICUM și de-ORIUNDE ADUS !
altfel – veți trece – pe veci ”INGRAT-VINOVAȚI” ! – …DIN APUS ÎN APUS…
***
ALAIUL MISTIC
ne cheamă Noi Tărâmuri – spre-OPALUL-DUMNEZEU
și vom răzbi spre Ele – oricât ne-o fi de greu !
noi – CAVALERI-TRUVERII – chiar născocim TĂRÂMURI
din VISE-alcătuite – și-ULUITOARE DRUMURI !
ALAIUL nostru tace – înverșunat în GHEȚURI
se-ntinde și se strânge – CÂMPII iscând PODEȚURI !
ALAIUL nostru MISTIC a auzit FÂNTÂNA
cum cheamă – pe-AXĂ – MUNȚII : și-alcătuiesc STUPINA !
…e-un MUNTE cari ne cheamă – un MUNTE DE LUMINĂ
la care-ajung doar CRINII – și CÂNTURI-FĂRĂ-VINĂ !
…ALAIUL nostru crește – tot descifrând TĂRÂMURI :
nu sunt doar SLOVE-ȚĂRMURI – sunt GALAXII și SCRUMURI
sunt ERE – EVI și ZÂNE – CAI năvălind în SPUME
CORĂBII-HIEROGLIFE – ce ne preschimbă-n STRUNE :
SUNETUL-PARASHABDĂ întemeiază LUME
LUMEA iar se desface – în MAGI și în TĂCIUNE
spre SOARE-”MIEZ-DE-NOAPTE” – BUFNIȚA-FĂRĂ-NUME
spre-NCHIPUIRI de-OCEANE – spre-INCENDIILE-ANUME
din cari TOȚI n-iscarăm – ALAI topindu-și SUME !
…din TOȚI ce îndrăznirăm – spre MUNTELE UIMIRII
am rămas numai UNUL : PĂRINTE-al FERICIRII !
LĂUTĂ-GALAXIA – ARMONII-TRANDAFIRII
se răstignesc pe DUHU-mi : ÎMBRĂȚIȘAREA FIRII !
*
…nu mai pândiți la STREȘINI : ALAIUL trece IARĂȘI
de câte ori va bate – UN CEAS – ORA CEA ”UNUL” :
să-i fiți SFINȚI UCENICII – precum și SFINȚI TOVARĂȘI !
…ORBI : CRIST e-n voi : COPIL IUBIRII voastre – precum SORȚII – STRĂBUNUL !
***
CERBER DE PE DRUM
am cules – de pe
drum – un mic – părăsit
CERBER – și l-am luat acasă la
mine – cu gând să-l
îngrijesc : TREI CAPETE – nu-i ajungeau să-și
exprime DISPREȚUL – față de
Gestul meu – de
Generozitate
Mizericordioasă !
***
OGLINDA-OM
vreau să-L ajut pe ”BUNUL DUMNEZEU” s-oprească POTOPUL :
niciodată nu m-am gândit că a-și stinge SĂMÂNȚA – I-e SCOPUL !
…APA-a pătruns – înșelătoare – în Case – -n Bordei : peste TOT !
nu scapi de-NECARE – nici de ești RABIN – SAVANT – POLIGLOT !
…le strig oamenilor – câtorva – VÂNJOȘI – care – încă – ÎNOATĂ
să nu se lase : ”-A TRĂI – A TRĂI ! – TREBUIE SĂ SE POATĂ !
nu vă lăsați intimidați de POTOP ! – cățărați-vă-n CERURI !”
DUMNEZEU îmi râde în NAS : ”nu-i tot CHINUÌ – cu NĂDEJDI și MISTERURI !
prin EVI urmăritu-v-am – căci OGLIDĂ-MI erați : am învățat A PRIVI !
oricum – oricât te STRĂDUIEȘTI – URLI ȘI INVENTEZI – tot îi voi NIMICI :
ASTA mi-e SOARTA ! – ORICINE-mi seamănă – ACUM – la CHP și DUH – VA MURI !
tu-i scapi de-APĂ : îi voi învălui în – TORENTE ! – FOCUL ABSURDELOR CERURI !
vor fi mult mai teribile – ARZĂTOARELE – NOILE FELURI
de-a se chirci în MOARTE – -nchizându-le VIEȚII – orice TUNELURI !
…de la voi AM ÎNVĂȚAT SĂ NU MĂ LAS – până când nu nimicesc TOTUL :
voi – OAMENI – sunteți PROFESORII mei – în ARTA DE-A HĂITUI …MORTUL !”
*
…m-am oprit și mi-am pus MÂINILE-N SÂNURI : AȘA-I – și treb’e să TAC… :
da – și eu – OM : devenit-am NE-OM – și-am înflorit – HÂD : CRIMĂ și DRAC…
…vine și vremea când tre’ să PLĂTEASCĂ-ASASINII – în toate ce FAC !
DUMNEZEU este – CUM SE VEDE ÎN OMUL-OGLINDĂ : nu-i nici RĂU și nici BUN !
ne-a ”FĂCUT” – FAPTA-ȘI ghidând – după GESTUL STAFÌEI – din OGLINDA-I DE SCRUM :
OM : IUBITOR – MILOSTIV – sau – în urmă : SINUCIGAȘ – BARBAR și NEBUN !
***
TĂRÂMURI – CÂND AM RĂMAS SINGUR
…am rămas în urma
tuturor…în urma
tuturor… – …până când m-am trezit
SINGUR – DESĂVÂRȘIT
SINGUR !
…abia atunci – Lucrurile Lumii – aparent șterse
nesemnificative – cu totul
banale – din jurul meu – au îndrăznit să-și
azvârle MĂȘTILE
TRANSPIRATE – au început să-și desfacă PROASPETELE
PETALE – precum niște
MISTICE FLORI – dezvăluind Adevăratele
TĂRÂMURI ALE
MINUNII !
nu le era teamă de mine – nici vorbă să se sfiască de mine : NICI NU SE SINCHISEAU – DE
MINE !
pentru ele – ACUM – eu nu eram (așa
SINGUR !) – decât un
oarecare morocănos
GNOM – sau un oarecare frivol
TRITON – ori o oarecare – auster-pedantă
SALAMANDRĂ – ori un destrăbălat
FAUN – ori un eteric
ELF AL VĂZDUHULUI…
VÂNTULUI…CU
VÂNTULUI…
își arătau – fără nicio falsă
Pudoare – PERFECT DEZINVOLTE ! – Aripile
Văzduhurile – Zeii și
Zânele – Feți-Frumoșii – SOLARI
TELEGARII – și
Zborurile… – …CÂNTECELE…
RĂNILE…
…și-abia ATUNCI m-am deșteptat – dintr-un
SOMN – belaliu – al
BEZNELOR : m-am deșteptat în această
MAREE DIVINĂ – SFÂNTĂ MAREE – a Noilor
FORME – a Noilor
CULORI – a Noilor
NOIME !
…TĂRÂMURI… – …MISTICE
TĂRÂMURI – care conviețuiau cu noi – CLIPĂ DE CLIPĂ ! (până la SFÂRȘITUL TUTUROR
CLIPELOR !) – …iar noi – ORBIȚI de SUFLETELE noastre
BANALE – azvârleam peste
ele – propria noastră
CENUȘĂ – MUCEGĂITĂ DE BANALITATE – ignorând – CUMPLIT ! – ca niște
CĂȚEI ORBI AI PĂMÂNTULUI – inimaginabilele
TERIBILELE FORȚE ale
ARMONIEI – ale
FRUMUSEȚII – ale
IUBIRII – ale
CREAȚIEI CUTREMURĂTOARE – de-a dreptul
AIURITOARE
VIRGINALE – NEÎNDUPLECAT
ONESTE…
***
FOAIE VERDE ȘI-UN SCAIETE (doină)
Foaie verde și-un Scaiete
m-am lovit de un Perete !
dar Perete nu era :
era numai Lumea mea…
haide – caută BORTĂ-n Ceruri
scutură-te – scurt ! – de Geruri
și strecoară-te-n Cămara
cu Minuni – din TOATĂ VARA !
cântă – GREIERE – -n VECIE !
Lumea asta nu mai fie :
Ambrozie și Porfir
ne vedem REGI DE ZEFIR !
nu-n Pământuri – nu-n Văzduh
nu-n de Păpădie Puf
ci-n Lacul fără de Stuh
al Zânelor și-al Lui Crist
răsfirând Strune-n CUVÂNT
și în Nuferi de-AMETIST –
în Gând schimbând NOIMELE
cântând Florii – NUMELE !
***
MOARTEA DIN OGRADA MEA
trop – trop – trop – trop…
Călărețul vine-agale
părăsindu-și Dreapta-i Cale…
…de Sudoare – niciun Strop !
nu arată-a om – ci-a Dop
scos de la Sticla cu Viață
și căzut la mine-n Brață…
mă resemnai – și privii
Călărețul-Ce-Nu-l-Scrii…
ursit e să se oprească
Viață când tre’ să răpească…
…trop – trop – trop – trop…
…la mine-n Ogradă – intră în Galop !
Călărețul Gălbejit
Clanța Ușii a găsit
și – cum e descălecat
nu mai stă la întrebat
vrea să urc pe-a lui Mârțoagă !
dau un Chiot – să-nțeleagă
că sunt pregătit – și vin
fără vreun Bai – ori Suspin…
dar – pe când eu chioteam
Calu-i bagă-și Cap – pe Geam…
și când văzu ce văzu…
NEVĂZUT EL SE FĂCU !
Călărețul – ce să facă ?
a fugit după Mârțoagă
(…e drum lung – din Rai – la Doagă !)
…rămăsei eu pregătit
dar amânat – părăsit !
…și de ce s-a-nfuriat
Mârțoaga – și a plecat ?
a văzut – pe STRUNI-LĂUTĂ
cum Sunetul se CUVÂNTĂ
din CUVÂNT ieșea Lumină
din Lumini – scăpăra FOC
iar din FOC – măre ! – -nvia
CRIST – cu OCHI DE PERUZEA !
***
PRIMEJDIE
hai – CAVALER – tot înainte !
DRUMU-i – pe-aici – tot mai FIERBINTE !
TRUVERU-ți stă în coastă – înarmat
cu SUNETUL – prin care COSMU-A FOST CREAT !
hai – CAVALERE ! – nu zăbovi !
CÂNTECE zbor’ – disperat – spre CASTEL : te-or vesti !
TRUVERU-i PAJURĂ REGALĂ !
nu te lăsa – iar – pe tânjală !
CASTELUL – dacă nu te vede
PIATRĂ cu PIATRĂ : NU MAI CREDE !
se prăvălește – se răstoană !
…unde-i afla SĂLAȘ – în IARNĂ ?
***
LUMEA SE MIȘCĂ ÎNTRE-APUS – ȘI…APUS !
Lumea se mișcă între-APUS – și…APUS !
nimic n-a rămas – să mai merite SPUS !
tot ce-a fost CÂNTEC – acuma e SLUTĂ :
CĂDEREA n-ascultă – CĂDEREA e MUTĂ !
se mai strecor’ ȘOBOLANII : EI cred în SCĂPARE !
MATROZII își sabordează – CORĂBII – pe MARE !
…CORBII – ORIBILII CORBI ! – s-au depărtat – cu DEZGUST :
până și ei învățat-au – ACUM : ce-i ”JUST” – și ”INJUST”!
***
ORBI ȘI FOȘTI ORBI
ORBUL – în BEZNĂ – se mișcă PRECIS :
rămas-a-n ALAI – dar e SINGUR DECIS !
toți Pelerinii încetară să creadă :
”IERUSALIMUL …deh ! – …e numai o NADĂ
o FATA MORGANA : motivul – FUNEST – pentru SFADĂ !”
LUMINI se revarsă în BEZNELE ORBULUI :
s-a lepădat de MATROZI – dar și de PENELE CORBULUI !
…NEVĂZUTELE se preschimă în ”EPOPEEA VEDERII” :
LUCRAREA Lui CRIST este – mereu – pe SCHELELE VERII !
…nu mai sunt PELERINI – nici ALAI :
doar un SĂRMAN CERȘETOR – la POALA DE RAI…
…nu mai sunt PELERINI – nici ALAI – nici PUSTIE :
se-nalță – cu MEȘTERI-FOȘTI ORBI – o NOUĂ CETATE – în MIJLOC DE VIE !
***
TOATĂ EXISTENȚA NOASTRĂ E STÂRNIRE DE VÂNTURI
toată existența noastră e STÂRNIRE DE VÂNTURI :
deșertice – -amare – sunt – prin LABIRINTICE ULIȚI – FOSTELE CÂNTURI !
unde-s TRUVERI-CAVALERII – de ALTĂDATĂ ?
unde-s AGAPELE-SCRIERI ? – ce-i mântuie și pe cei de sub ZLOATĂ !
unde-s LĂUTELE – unde li-s STRUNELE CELE VRĂJITE-N CUVÂNT ?
ați ucis totul – CU DRAG ! – SINUCIGAȘI CRIMINALI : RÂND DUPĂ RÂND !
ce vă veți face – când CRIST v-a chema – cu SCRIPCI și CAVALE ?
și cum veți răspunde – CU CE ? – când TOTUL s-a scurs – ULEIOS – spre MLAȘTINA-VALE ?
…CUVÂNT ZDRENȚĂROS – reîncepe – în COSM – GIGANTICĂ – TRUDA :
plămădi-vei iar PROȘTI și NEBUNI – sau doar…PAPARUDA ?
…căci în SFÂNTĂ LUCRARE – s-or dura NOI TĂRÂMURI :
CRIST de vă cheamă – lăsați – lângă UȘĂ – NĂRAV și TACÂMURI !
la SFÂNTA AGAPĂ – TAINĂ A NOIMELOR TOATE
CRIST a-nvățat : pe MESEAN – ÎL PUNE SĂ SAPE !
*
…haideți să re-învățăm să CÂNTĂM – sub SFÂNTĂ STEA : ARMONIA !
nu aveți altă ȘANSĂ – nici să v-ascundeți ! – căci CRIST v-a ”furluat”…PĂLĂRIA !
…NOTĂ cu NOTĂ – LUCRU cu LUCRU – în CRONICA-AKASHA să-l SCRIEȚI (PERGAMENT ori HÂRTIE !) :
ACOLO se judecă totul – ACOLO-i VEȘNICUL JURĂMÂNT DE-ARMONIE- FRĂȚIE !
***
LOUVRE
se trambalau – cândva – prin Louvre – REGII…
ACUM – își etalează – -n Louvre – PICTORI – NEGII !
cândva – și TRUBADURII se fardau
să pară că-s CURTENI : NU REUȘEAU !
…ACUM – e-o-nghesuială – RÂNCEDĂ – de ȚAȚE :
în fața-unui TABLOU – măcăie – DANTELATE ! – RAȚE…
…că s-au ascuns – sub GHILOTINĂ – REGII
și-i lasă pe LĂPTARI – să fie EI – STRATÈGII
pe nimeni nu mai miră – în GLOBALISTUL CLOSET – REPUBLICAN
în cari SE TAIE ! – SCURT ! – MOȚUL de BALEGĂ ce-ajunge la TAVAN…
…dar ARTA – ARTA ! – PECETLUITĂ-N VECI – cu SFINTE PRIVILEGII
de ce-și uită – prin FORMĂ și CULOARE – CELESTELE ARPEGII ?
***
NU-NTREB PE NIMENI – DACĂ-S MARE – MIC
nu-ntreb pe NIMENI – dacă-s Mare – Mic :
în mine-s eu – cu Dumnezeu – și alt – NIMIC !
dac-aș greși – dacă m-aș lăuda
din mine – Conștiința m-ar mustra !
muncesc – că-s Scrib Lui Dumnezeu – și Pace !
iar altceva nu știu SPORI – nici FACE !
mi s-a dat HAR – nu ca să vă întreb
ci SĂ VESTESC ! – VOCE-A LUI DUMNEZEU – pe MUNTELE HOREB !
***
CÂND VOI PORNI SPRE SFINTELE TĂRÂMURI
când voi porni spre SFINTELE TĂRÂMURI – voi tăcea :
lăsa-voi Pașii să mi-o ia-nainte – spre VÂLCEA !
mă voi hrăni – într-una – numai cu MINUNI !
mă voi sui în CÂRCA MUNȚILOR ! – …Giganții Buni…
…îi voi striga – domol – pe ÎMPĂRAȚI-STRĂBUNI
ei vor veni – în jur de FOC – pe Frunte-având CUNUNI !
CRIST ne-a lăsat – spre STĂPÂNIRE BLÂNDĂ
TĂRÂMUL LEBEDEI – CEA FĂRĂ DE OSÂNDĂ
ci arcuită NUMAI SPRE ETERNITATE :
Gâtu-i de ȘARPE – Nțelepțit SENINĂTATE !
…nu mă chemați – nu voi veni-napoi :
sunt REGE – stăpânind – cu STRUNE MOI
POPOARELE de PĂSĂRI și de ÎNGERI !
…DREGĂTORIA-i ca să sângeri
pentru cei ce se-nchină ție și LUMINII
luând asupră-și SPUMEGAREA VINII !
TĂRÂMUL un’ mă aflu – nu știe de TRĂDARE :
doar de EROI – pliviți în CUGET : GRIJĂ MARE !
nu vom avea MARTIRI – pentru că-AICI nu-i IUDA :
oricare CEAS – nu bate MOARTEA : TRUDA
dusă – cu PLUGUL – alături de HRISTOS
până se vede STEAUA – cu nume : ALBATROS !
da – noi suntem MATROZI – ca și TRUVERI
și-aducem – ”cu SĂGEATA” : ETERNE PRIMĂVERI !
***
ADĂST – ÎN DUHUL CU RĂBDARE
adăst – în Duhul cu Răbdare
să vină CRIST – la Stâna noastră Mare
unde NU-S FRÂNGHII ÎNTRE LUMI
unde se isc’ – la STRUNGĂ – doar MINUNI !
strânși în FRĂȚIE – noi și DUMNEZEU
ajungem – toți – trecând prin VADUL GREU
și – sprijinind Pereții Vocii noastre
dăm CHIOT – s-audă Gospodarii Cei din ASTRE !
…AICI s-or preschima PĂSĂRI MĂIASTRE
în BLÂNDE ZĂNE – ale APELOR ALBASTRE !
***
NU PUNE – ÎNCĂ – MÂNA PE CORN
nu pune – încă – mâna pe CORN
auzìi – prin TĂRÂM – un SACRU LICORN !
nu mai torc ZĂNELE – numai șoptesc :
presimt CAVALERI : LUPTĂTORII IUBESC !
nu pune mâna pe CORN – vin WALKIRII
slavă să dea – EROILOR-MIRII !
TĂRÂM se cutremură – din VOCE – în FAPTĂ
deci OAMENI – cu toții – URCARĂM O TREAPTĂ !
stârpind – în CUVÂNT – Târâtorul VENIN
învățarăm ca – -n fine – SĂ TRĂIM și SĂ FIM !
SĂRBĂTOAREA ROSTIRII pătruns-a în SÂN :
cu SÂRG – fiece OM învață să fie ROMÂN !
…Duhul se bucură – cum de AGHEASMĂ
RAIUL e-n noi – cu SFÂNTĂ MIREASMĂ !
dar suntem pregătiți – pentru CRIST și GOLGOTA
să ne răstignim – pentru FLORI – pentru FLOTA
MATROZILOR DOMNULUI – NĂIERII DE FOC !
DEMIURGI noi suntem : deocamdată – NU-I JOC !
va fi JOC – când pieptăna-se-vor MIRII
RÂNDUIND atât CHIP – cât și TOIUL IUBIRII !
…nu pune mâna pe CORN DE VESTIRE
până când – ZEII TOȚI – căpăta-vor de ȘTIRE
și – în ALAI – vor sui în POIENE
Călăuze fiindu-le MII SÂNZIENE !
TĂRÂMURI de NUNTĂ – TĂRÂM FĂR’ DE MOARTE
Eu – biet TRUVERUL – CÂNTA-VOI O CARTE !
va fi EPOPEEA TĂRÂMULUI -VESTE
sfințit – între STRUNE – de-o BLÂNDĂ POVESTE !
***
AM DISPĂRUT ÎN COROLA-UNUI CRIN (rubaiyat)
am dispărut în COROLA-unui CRIN :
ce TĂRÂM mai minunat ? – ce alt ALIN ?
ascundeți-vă-n FLORI-FĂR’-DE-SUSPIN :
acolo – doar – uita-veți GLOATA-SPIN-VENIN !
***
SUNT CATASTROFE (rubaiyat)
sunt Catastrofe – în Războaie – cu MORȚI JALNICI
dar sunt și Catastrofe – prin LIMBRICI SCÂRBAVNICI…
nu te uita la ”stofa” Catastrofei :
dă ghes ARÌPII – către CERUL STROFEI !
***
NU CĂUTA IZVOR – LA NENOROC (rubaiyat)
nu căuta Izvor – la NENOROC :
poate fi în STELE – ori ești DOBITOC !
ca orice DOBITOC – să tragi în JUG !
nu bagi în seamă NENOROC ? – …Stele – -napoi – îl sug…
***
CURG – ÎNTR-O VIAȚĂ URGISITĂ – DEZAMĂGIRI-PUHOI (rubaiyat)
curg – într-o VIAȚĂ URGISITĂ – DEZAMĂGIRI-PUHOI :
să nu le lași a-ți face – din INIMĂ – un SLOI !
trudește – MEȘTER MARE ! – la RAZELE DE SOARE :
vei învăța că-n Lume – pân’ și LUMINA – doare !
***
AU TRECUT STELELE TALE – TURME LUMINATE (rubaiyat)
au trecut Stelele tale – TURME LUMINATE :
vin – acum – spre tine – -n goană – APE TULBURATE !
nu fi DEZERTOR – DURERII : trage-o în FÂNTÂNĂ !
s-o-alege-acolo – -n TAINĂ : DATOR DUMNEZEIRII – cine o să rămână…
***
SUNET COSMICIZAT (rubaiyat)
o BROASCĂ se-azvârli – frivol – în APĂ
și ”BĂLDÂBÂCUL” ei devine ”SON” de-AGAPĂ !
TOATE se-aruncă-n urmă-i : caută SUNET PLIN
LEAC pentru RĂNI MISTICE – DESCHISE prin DESTIN !
***
-”ORICE TRUVER E DEMIURG!” (rubaiyat)
”orice TRUVER e DEMIURG!” – striga un ORB – în VECHIUL BURG :
peste CETATE – PARASHABDA – tot fulgerând – declină-AMURG…
dar STRUNELE tot nu se lasă : stârnesc INCENDII – -apoi SUSPINĂ !
acum – ALAIUL de LĂUTE – e pregătit de LEAC și VINĂ !
***
APRIL (rubaiyat)
-”iar a nins ? – și în APRIL ?”
-”nu : sunt FLORI – ce nasc sub TRIL !”
-”dar e frig ! – nu-i PRIMĂVARĂ !”
-”fieștecărui – după Suflet – CRIST i-a dat POVARĂ…”
***
RECIPROCITATE (rubaiyat)
am vrut să fiu Curat la Suflet : nici Falși Prieteni – nici Păduchi…
când merg în Munți – Crist și cu mine – ne așezăm pe-Același Trunchi :
e-atâta Liniște-în-Floare – atâtea Păsări ne vorbesc !
…Crist și cu mine – unul altui’ – ne-arătăm Rănile – FIRESC !
***
AMĂRĂCIUNE DE TRUVER (rubaiyat)
mi-am sprijinit LĂUTA de Genunchi – și-aștept pe FRAȚII CAVALERI :
îmi amintesc CÂNTEC – CASTELE… – …și – TOT… îmi pare c-a fost IERI !
…dar în POIANA-NDOLIATĂ – Văzduhu-a-nchis PORȚI după PORȚI :
CÂNTEC – CASTELE – CAVALERII… : sunt stinși în VISE…ba : SUNT MORȚI !
***
ÎN CELULA AUTOCONDAMNATULUI (rubaiyat)
pășit-am în Celula-ți – la un NEVINOVAT
decât de Rătăcire – și mult prea Disperat !
spune ”DA” Vieții : ACEASTA – că-i AICI – e PREȚIOASĂ !
…nu știi ce-i peste NEGURI – de E ceva : Discuție Spinoasă…
***
CÂNTECUL – SINGURUL ARGUMENT FĂR’ DE-AVOCAȚI (rubaiyat)
văzut-am BĂTĂLII – VOIEVOZI VITEJI – a Luptelor DREPTATE…
dar mi-aș dori – -INFINIT MAI MULT ! – TRUVERII – în CETATE :
un CÂNTEC este – prin sine însuși – ARGUMENT LUMINII :
un CÂNT îl CÂNȚI – făr’ de-AVOCAȚI AI VINII !
***
FRUMUSEȚEA INTEGRALĂ A CREAȚIEI (rubaiyat)
și un PĂIANJEN e frumos – când te gândești la PÂNZA lui CELESTĂ :
ROUA străluce pe URZEALA ei – cum STELELE pe BOLTA EVERESTĂ…
…iar VIERMII – îndârjiți și vizionari – vântură GALAXIA TINEI
cum AVENTURIERI-COQUISTADORI – în Burta Junglei FĂRĂ DE HODINEI !
***
PE-UN DEAL – CÂNTĂ-UN ÎNSINGURAT (rubaiyat)
pe-un Deal – cântă-un ÎNSINGURAT : nici UMBRA nu și-o lasă la vedere
iar CÂNTECUL plutește – ÎMPĂRAT – hipnotizând Fiorii de TĂCERE…
…cu acest CÂNTEC poți porni ORIUNDE – pe orice DRUM din GALAXII
cum cu un PAJ – ce CAVALERI precede – vestindu-i în CETATEA CELOR VII !
***
BĂTUT-A CEAS ȘI PENTRU-ACEST PĂMÂNT (rubaiyat)
s-a făcut FRIG – și VIA va păli – -nghețând – în STRUGURI – SEVELE SOLARE…
bătut-a CEAS și pentru-ACEST PĂMÂNT – să intre-n VÈCII UMBRELOR AMARE…
…s-a stârnit VISCOL – în NOROCUL lui : tot cade câte-o PIATRĂ la HOTARE…
prea-am încărcat MĂGARUL-CU-NĂDEJDI – și CRIME-MUNȚI am lopătat spre SOARE…
***
PRITOCIREA DIN TĂRÂMURI (rubaiyat)
de unde vin ? – din Munți și dintre Ape
de-acol’ de unde Omul poate – -oricând – să scape
spre alte – mereu ALTELE TĂRÂMURI
unde se pritocesc – într-una – Zânele și VINUL !
***
SUNT LOCURI UNDE – A-NTREBA – NU-ȘI ARE ROSTUL (rubaiyat)
sunt Locuri unde – a-NTREBA – nu-și are rostul :
privești – te miri de NOU – și poți SĂ TACI – ca prostul…
dar nimeni nu te-a lua de PROST : acolo TU ești REGE :
sosit-ai PRIMUL – în TĂRÂM : deci – tu-i dai LEGE !
***
NEMULȚUMITULUI (rubaiyat)
mereu tu uneltești SCHIMBARE : nimic nu-ți place – totul ”îți miroase”…
gândești la cel din LUMEA-PUȘCĂRIE : n-are de-ales – și nici… ”foloase” …
tu – -AICI – poți RÂDE – poți TĂCEA : nimeni nu-ți e Stăpân – nici Zoritor :
gândește-te câți n-apucară-a face – a vedea – CEVA… – …și – DEJA – mor…
***
E-UN TIMP CÂND STAI CU BARBA-N PALME – ȘI TE JUDECI (rubaiyat)
e-un timp când stai cu barba-n palme – și te judeci :
e TIMPUL BĂTRÂNEȚII – când peste toate-aluneci…
nu mai oprești – zâmbind – la vre o Poartă – -ANUME :
în schimb – deschisu-s-a o POARTĂ – UNA ! – …scrisă cu AL TĂU NUME !
***
PAHARUL-CUVÂNT (rubaiyat)
văzuși cât a răbdat (și-a tot răbdat !) – PAHARU’ ? – -aproape-o GLAJĂ !
la BUZA-i licărește – însă – -AMENINȚAREA – ca o VRAJĂ…
și de-i mai torni o PICĂTURĂ ! – SLOVĂ – făr’ noimă – în CUVÂNT
ai piedut TOT : CUVÂNTUL SĂ RĂMÂNĂ (PRIN DREPT-MĂSURA-I !) – ÎN VECI – SFÂNT !
***
MAESTRUL ȘI UCENICUL (prozopoem)
Doi pictori AI ZILELOR NOASTRE – unul bătrân, iar celălalt foarte tânăr… – discută aprins, în atelierul celui dintâi.
Maestrul în vârstă, comentând schițele tânărului, înșirate pe masa, dintr-o latură a atelierului (supraîncărcat cu pânze !) :
-Dragul meu confrate mai tânăr și vrednic ucenic – desenul tău, acum, e prost doar pe jumătate. Dar, dacă te vei strădui, DIN RĂSPUTERI, vei reuși să-l faci DESĂVÂRȘIT DE PROST !
Tânărul pictor-ucenic oftă, din rărunchi, cu ochii aproape în lacrimi :
-O, cât de greu e să devii UN PROST DESĂVÂRȘIT !
Maestrul cel cu părul alb EXULTĂ, arătând, cu degetul, propriile-i picturi (ORIBILE !), expuse pe pereții atelierului, sau vrăfuite, pe podele :
-Mie îmi spui ?!
Tânărul oftă…DUBLU !
***
-”JURISPRUDENȚA PIROȘTII” (prozopoem)
În timpul ultimului RĂZBOI ÎNTRE OAMENI (care-o fi fiind ăla, oare… ?) – într-una dintre armatele combatante, s-au dovedit TREI DEZERTORI.
Firește, urma pedepsirea lor, prin SPÂNZURARE.
Dar, în tradiția condamnării la moarte, există o cutumă : ”ULTIMA ȚIGARĂ” !
…Așa că, fiecare dintre condamnați primi, să fumeze, câte o țigară…Cu filtru, de data asta.
ULTIMA.
…Numai că niciunul dintre ei nu știa precum că respectivele țigări ”de adio” trecuseră, anterior ”utilizării” lor funeste, pe la Statul Major al Armatei. Așa că, bieții condamnați (de pe-acum, Cadavre Ambulante !), nu știau că, chiar la baza filtrului țigării, ofițerul de la Statul Major, însărcinat cu execuțiile, pusese câte o MINI-GRENADĂ…
Așa că, Primul Condamnat, care trăsese mai cu sete, din țigară, de cum ajunse cu fumatul la filtru…SĂRI ÎN AER !
Mă rog, ca spectacol (dacă ”guști” așa o delicatese, pentru plebei : ”moartea unui camarad”…) era ”nemaipomenit”…dar, și din punct de vedere juridic, tot NEMAIPOMENIT era : păi, dacă s-a ordonat SĂ SE SPÂNZURE (la diateza activo-pasivă : ”SĂ FIE SPÂNZURAT” !) cutare VINOVAT….ATUNCI, SĂ SE SPÂNZURE ! – …TUNE, FULGERE, TRĂSNEASCĂ !!!
Iar NU SĂ SE-MPRĂȘTIE PRIN AER, CA UN PESTICID…
…Mă rog : de-ale Armatei, unde ofițerii de Stat Major sunt Suverano-Dumnezei…
…Al Doilea Condamnat apucase (în focul disputelor, cu privire la respectarea Legislației Morții…) – …zic, apucase, și el, să ajungă la filtru…așa că SPÂNZURĂTOAREA se dovedi, și pentru el, ”O FALSĂ ȚINTĂ”…
…Al Treilea Condamnat, deși văzuse ce se întâmplase cu camarazii săi de dezertare, fumă, și el, în disperare, sau, mai curând, spre a-și sfida DESTINUL…!!!
…Și, chiar că și-l sfidă : când ajunse cu fumatul la filtru, ȚIGARA EXPLODĂ ÎNTR-UN MIC FOC DE ARTIFICII…urmat de azvârlirea, în văzduh, a …UNEI PIROȘTE !
O PIROȘCĂ MINUSCULĂ, dar…CU O MICRO-PRUNĂ, ÎN MIJLOCUL EI !
…Ce se întâmplase ?
Nevasta dezertorului numărul trei (o FEMEIE TÂNĂRĂ, NURLIE…ce mai : o FEMEIE ”PE CINSTE” !) lucra la POPOTA OFIȚEREASCĂ ! – …așa că află, LA TIMP, despre escrocheria Statului Major, cu…”ULTIMA ȚIGARĂ A CONDAMNATULUI” – …așa că, nu-i fu greu DELOC să-l ademenească, pe DOMNUL GENERAL, să facă, și el, pe placul ei, așa cum și ea, la rându-i, făcuse pe placul lui…și asta, NU O DATĂ !
A ”plantat” femeia, în filtrul țigării (ANUME destinate soțului ei !), câteva fire de praf de pușcă…ȘI O MICRO-PIROȘCĂ ”PRUNATĂ”…(…era în ”MENIUL ZILEI”, LA POPOTA OFIȚEREASCĂ, CHIAR ÎN ACEA ZI ”DE SPÂNZURARE”) – …O
MICRO-PIROȘCĂ, ABSOLUT INOFENSIVĂ !
…Așa că…așa că, până și în ziua de astăzi, ofițerii de la Statul Major al Armatei se ceartă, ”furcă”, pe seama…”JURISPRUDENȚEI PIROȘTII” !
…Numai că DOMNUL GENERAL are, în fața TUTUROR CELOR DIN STATUL MAJOR – un ARGUMENT IREFUTABIL :
-Dar ce ? Voi, coloneii de la Statul Major, când ați pus DOI CONDAMNAȚI SĂ SARĂ ÎN AER…ÎN LOC SĂ FIE SPÂNZURAȚI, CONFORM CU SENTINȚA DATĂ, AICI, ÎN ACEST ”TEMPLU AL DREPTĂȚII”… – …AȚI FOST CORECȚI ? AȚI RESPECTAT VREO JURISPRUDENȚĂ ? HA? AUD ?
…Mda…
Astfel, când se-ncalcă, flagrant, un aspect MAJOR al JURISPRUDENȚEI – se iscă (al naibii !) …”PRECEDENTUL” !
…Care ”precedent” îl ține în viață, și astăzi, pe cel de-al Treilea Condamnat la…”SPÂNZURĂTOARE”.
…Până or termina ofițerii ”cei mari” să se certe, el, ”PIFANUL” (…cel cu nevasta nurlie și ÎNȘELĂTOARE…dar atât de FOLOSITOARE – …lui… !) – s-a făcut PESCAR…adică, pescuiește…
PESCUIEȘTE ÎN APE TULBURI…CÂT MAI TULBURI…DIN CE ÎN CE MAI TULBURI…
*
…Să îndrăzniți a mai zice că, atunci când DOMNUL-DUMNEZEU a creat, pentru NAIVUL ADAM – ”A GREȘIT” ! Oare, dacă n-ar fi FEMEIA, nu cumva, noi, BĂRBAȚII, am muri, ”GRĂMADĂ”, ca…PROȘTII…”NON-PIROȘTII” ???!!!
*
…Și să mă mai lăsați, naibii, în pace, cu…”TEMPLELE DREPTĂȚII” voastre…!
***
VIZITA DE AFACERI ȘI…”MUSAFIRII PESTE NUMĂR”
Eram vizitat (”vizită de afaceri”) de-un bun amic (eu…cam uitasem de vizită…!). Mă surprinsese, acasă, singur și cu șorț de bucătărie, la brâu…
-Ce-ți fierbe-acolo, pe-aragaz ? – mă întrebă, într-o doară, amicul.
Eram cam încurcat, de modul cum mă surprinsese…”gătit vestimentar” :
-Păi…eu am pus să fiarbă un Borș de Fasole, deci…
-Aaa, borș de fasole…”stas”! Cea mai râvnită mâncare, în post, nu ?
-…Deci – continuai eu, ignorându-i comentariul… – în mod normal, ASTA ar trebui să scot din oală…BORȘ DE FASOLE ! Dar…
Impacientat, amicul :
-Ce ”dar”…de unde ”dar” ? Mâncăm borșul tău de fasole…și gata !
Era cam fâstâcit vizitatorul meu…și zău dac-avea vreun motiv !
-…Dar (urmai netulburat !), dacă ce-am pus în oală se încăpățânează, și vrea să iasă ALTCEVA – SE POATE ȘI ASTA ! – îmi sfârșii eu fraza…lăsându-l cam dezorientat pe amic…: oi fi vorbind serios, ori ”în dodii” (oi fi luat-o razna…că tot aveam o mătușă, ce sfârșise la…BALAMUC !))…ori îmi bat joc de el ?
–Măi…nu mă lua așa ! – zise el. BORȘ DE FASOLE faci, BORȘ DE FASOLE IESE…BORȘ DE FASOLE MÂNCĂM !
Dădui din cap, cam…lateral. Amicul nu mă luă în seamă :
-Păi, cât fierb fasolele, avem vreme, berechet, să ne rezolvăm planul de afaceri. À propos… cât ar mai avea de fiert…fasolele, vreau să zic ? – preciză el, ABSOLUT INUTIL !
…Mă uitai în oală, încercai fasolele, cu furculița… :
-Eu zic că vreo jum’ate de ceas…până să torn, peste fasole, borșul…
-Bun – făcu amicul. Hai la treabă !
Ne duserăm alături de bucătărie, în sufragerie – …și ne încinserăm la discuție, legat de afaceri (…amicul meu voia să pună pe roate o afacere, dacă…dacă-i dădeam, și eu, cel puțin jum’ate din banii de care avea nevoie, ”la deschidere”…).
..Ei, și ne-am încins noi așa de bine (…mai ceva decât fasolele de pe foc…!) – că nici n-am băgat de seamă cum trecuse O ORĂ ȘI MAI BINE ! – …mult peste jum’atea de oră, pe care o ”prorocisem” eu… – pentru fiertul fasolelor…
…Dar, ciudat : deși, în mod sigur, APA se evaporase, fierbinte, DE MULT…NICIUN MIROS DE FUM ȘI DE ARSURĂ DE OALĂ NU VENEA, DINSPRE BUCĂTĂRIE…!
Mă repezii (…amicul, după mine … că-i era, și lui, foame !), să dau la o parte oala de pe foc… – …și-apoi ridic capacul…
Ce credeți ?
În loc de previzibilele DUHNELI DE ARSURĂ…se răspândiră, în tot apartamentul, așa niște MIRESME, de CRINI și de TRANDAFIRI – …că amuțirăm amândoi…”jupânii” !
Și, din Mijlocul Miresmelor – se înălțară, MLĂDIOS, DOUĂ CAPETE FANTASTICE – precum cele ”două turnuri din New York”…) : un CAP DE INOROG (Delicat și Virginal !) – și unul de SALAMANDRĂ ÎNFOCATĂ (…stând DREPT PE COADĂ, firește !).
…Eu înmărmurii…Apoi, făcând haz de necaz…și stând, stingherit și ”spăimânat”, sub ”tirul continuu”, al privirilor intense, ce veneau dinspre cele DOUĂ REZULTANTE FABULOASE, ale…BORȘULUI [meu !] DE FASOLE… Eu începui să glăsuiesc, cam gâtuit…ca și cum aș fi fost singur în casă…dar, pe dată, îmi amintii de amicul meu, bietul… :
-Ei – ce-ți spuneam ? – ”…dacă ce-am pus în oală se încăpățânează, și vrea să iasă ALTCEVA – SE POATE ȘI ASTA !” – …așa-i, sau nu-i așa ?! Eu nu te mint NICIODATĂ !
Amicul meu, atins de Privirile de Văpaie, ale SALAMANDREI…leșinase.
Eu, îndrăgostit de Privirile Catifelate, ”ca un Cer de Vară, cu Stele”, ale INOROGULUI – îmi ridicai prietenul, de pe mozaicul din bucătărie, și-l întinsei, cu grijă, pe canapeaua din sufragerie…
…Problema era, ACUM, cu ce-i hrănesc eu, pe CEI DOI MUSAFIRI…”veniți peste număr” : INOROGUL și SALAMANDRA…dar și pe …”amicul”, când s-o trezi din leșin…???!!!
…Dar aceștia DOI, ”veniți peste număr” (INOROGUL și SALAMANDRA), SĂRIRĂ, SPRINȚARI ȘI VESELI, DIN OALĂ…ȘI ÎNCEPURĂ SĂ JOACE LEAPȘA, PRIN TOT APARTAMENTUL MEU… – …apartament situat la ULTIMUL ETAJ : EXACT SUB CER !
*
…Câte lucruri ciudate nu sunt pe lume, ASCUNSE, CU INFINITĂ GRIJĂ, SUB CELE MAI BANALE ȘI UMILE CHIPURI…?!
…”FASOLE”…?1
”NIL ADMIRARI !”
***
NECUNOAȘTERE…
…La Sfântul Botez al unui Copil, Preotul îi întrebă, pe Nași :
-Vă lepădați de SATANA ?
Nașul (complet înafara oricărei religii !), care trăsese un chef anticipativ, în raport cu Sfântul Botez., din acea zi… – …mahmur, mohorât, iritat ”la subsuori” și teribil de pus pe harță…întrebă, cu glas ca din Fundul Butoiului – adresându-se, agresiv, Preotului :
-Cine-i, BĂĂĂ…, ĂLA ? – …de-i zici matale…CUM ZICI CĂ-I ZICI…HĂ…?! Arată-mi-l…BĂ-HĂ…, și să…daaa, numai să…să vezi cum îi ”lepăd” EU una lui…DREPT ÎN MUIAN……eu pe el…BĂ-HĂĂĂ…NU EL PE MINE ! – …HĂ…HĂĂĂ… – (apoi, cu glasul, deodată, puternic, pus pe ucidere, cumplită, de…”ĂLA”!) : …altfel, dacă nu…BĂ-HĂĂĂ…SĂ-MI ZICEȚI…SĂ-MI ZICEȚI MIE…hă…HÂC !
-Cum să-ți zicem – noi, ție ? – întrebă, malițios, ludic și frivol, Tatăl Copilului…
După o scurtă pauză, de ”relativă limpezire articulat-lingvistică” :
-…CUȚU ! – urlă apocaliptic, dar tardiv și teribil de ostenit, Nașul… – …de se dezechilibră Câtămai Biserica și zăngăniră, cu înțeles, Vitraliile.
…În acel moment, Copilul (încă nebotezat !) începu…SĂ LATRE FURIOS ! – …scoțându-se, singur, din scutece, CU TOT CU PĂRU-I DE PE SPINARE !
***
JELUITORUL
Crezând că vorbește (și se plânge, cam dezmățat…) fără ”auditoriu”, un Biet Om se jeluia, cu Voce Tare și Mare, de-o parte a unui Copac Sacru (STEJARUL), din Lunca Văratică :
-Nu-s eu, Doamne, cel mai păcătos din Lume ! – …de ce mă năpăstuiești ? Zilnic mă năpăstuiești… – …în fel și chip ! Sunt Curat și Nevinovat, în Fața Ta, Doamne ! De ce să fiu numai eu ales, dintre toți oamenii – pentru Obidă, Suferință, Umilire… ? Mai cu cale ar fi să mă iei în Lumina Ta – cât mai degrabă, o, Doamne ! ACUM ! – ..căci sunt atât de singur…mă simt atât de singur, pe lumea asta…Doamne…
Din partea cealaltă a Copacului, se ivi Capul unui alt Biet Om…care, și el, crezând că-și va afla câteva clipe de Liniște și de Răgaz, își alesese aceeași Luncă și același Copac, spre alinare a Sufletului său Sfios. Și acest Năpăstuit Discret – grăi așa, către ”GURĂ-BOGATĂ”, cel din partea opusă a Copacului Sacru :
-Măcar și pentru că, prin Jelania ta cu Voce Mare, n-ai fost în stare să lași, altui om, Șansa de a-și alina Sufletul, în Tăcere…și tot ești Vinovat, în Fața Lui Dumnezeu ! Dar mai e ceva : tu îndrăznești să-I forțezi Sfânta-I Mână, Stăpânului Vieții și Morții…într-un mod Dezgustător, Ipocrit, Sfidător : tu chiar crezi ”A MERITA LUMINA” ?! Tu, care strici, cu ”CLĂMPĂNEALA” ta Dogită, Însăși ARMONIA COPACULUI SACRU ?!
…Nătângul Jeluitor cu Voce Mare își încetă, pe dată, ”DISCURSUL” către Cel-de-Sus…și, pe loc, învăță să-și înghită Lacrimile, ÎN TĂCERE : ACUM știa că Dumnezeu nu greșește…NICI MĂCAR ÎN CE-L PRIVEȘTE !
…“Savoir souffrir sans se plaindre, ça c‘est la seule chose pratique, c‘est la grande science, la leçon à apprendre, la solution du problème de la vie”.
***
”DEFECȚIUNILE TEHNICE” ALE TUTUROR TĂRÂMURILOR (prozopoem)
…CERBER (bodyguardul și răsfățatul lui HADES !) are TREI CAPETE ! – și tot nu-i ajung, ca să-i latre, amenințător, pe toți Derbedeii, care se tot strămută, dintr-o Lume – în Alta…și, într-una, le TRI-STRIGĂ, amarnic : ”ACUȘI VĂ TRI-MUȘC DE FUND…NUMAI SĂ VĂD CĂ VĂ FACEȚI DE CAP, ȘI N-ASCULTAȚI DE LEGILE LOCULUI !”
Dar…fatalitate ! Azi dimineață, CERBER și-a luxat unul dintre Capete…și rău-rău, de i s-a-ntors Capul Luxat – la SPATE !
CUMPLIT ! Căci acum, Derbedeii nu mai pot înțelege, NICICUM, Noima Ordinelor…”CĂȚELEȘTI”…de fapt, a celor TREI LUMI-TĂRÂMURI – care-i furnizează…”CLIENȚII” !
Când DOUĂ CAPETE strigă : ”ACUȘI VĂ TRI-MUȘC DE FUND…” – cel de-AL TREILEA CAP strigă, cumva, ”pe dos” : ”ACUȘI VĂ TRIPUP ÎN FUND…”
Când DOUĂ CAPETE strigă, avan : ”NUMAI SĂ VĂD CĂ VĂ FACEȚI DE CAP…” – …AL TREILEA CAP o ia razna : ”ABIA AȘTEPT SĂ VĂD CĂ VĂ FACEȚI DE CAP…CA SĂ-MI FAC, ȘI EU, MENDRELE MELE !”
Când DOUĂCAPETE strigă : ”ȘI N-ASCULTAȚI DE LEGILE LOCULUI !” – …AL TREILEA își sabotează foștii ”GEMENI-SIAMEZI”, în cel mai parșiv (și agresiv !) mod : ”SĂ N-ASCULTAȚI DE LEGILE LOCULUI – CĂ-S TOATE, FĂRĂ VREO EXCEPȚIE – NIȘTE AMĂRÂTE DE TÂMPENII ! ”
…Așa că…da-da… e necesar un Comunicat URGENT : ”<<CONDUCEREA CÂMPIILOR ELIZEE>>>” vă roagă, insistent și energic, pe toți câți vă pregătirăți de moarte… : <<SĂ VĂ MAI ȚINEȚI…STRÂNGEȚI DIN DINȚI… – …ȘI MAI AMÂNAȚI-VĂ SLOBOZIREA, SPRE NOI… – …PÂNĂ CÂND ÎȘI DREGE, NĂROADA ASTA DE JAVRĂ, CAPUL AL TEILEA…ȘI, APOI, LE PUNE ÎN STARE DE ARMONIE LINGVISTICĂ, PE TOATE TREI !>>”
…Deh…după cum vedeți și voi singuri, nu doar pe TĂRÂMUL NOSTRU se petrec…ce se petrec… : ”DEFECȚIUNI TEHNICE”… – …nu-nu : PE TOATE TĂRÂMURILE – ȘI ÎN TOATE LUMILE ! – ȘARPELE SATANIC …TOT GĂSEȘTE AL VREO METODĂ (…PTIU ! – JAVRA-”VRAJA” TĂLPII IADULUI !), SĂ SE STRECOARE… – …ÎNAPOI…”UNDE-I ERA CALD ȘI BINE…” !
***
12-BALUL SCHELETELOR DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ”
…Părinții băiețașului (de nici patru ani) plecaseră la film, în oraș – și-l lăsaseră SINGUR !
Era noapte afară. BEZNĂ PERFECTĂ. Deci, n-avea de ce să se uite pe geam…să-și aștepte părinții, cocoțat pe pervazul ferestrei. În casă, camera de dormit era luminată, din înaltul amețitor, al tavanului, de un bec. Dar, afară de ”camera de dormit” (…plus bucătăria, baia…) – locuința mai avea o cameră…
O foarte CIUDATĂ CAMERĂ (cel puțin, așa gândea micuțul băiat…).
În acea cameră, NU SE INTRA NICIODATĂ, de către cei ai casei…decât când venea preotul, cu agheasma și busuiocul, de trei ori pe an : de Crăciun, de Bobotează și de Paște !
…În rest, CAMERA CIUDATĂ era încuiată cu CHEIA ! – tot anul…
Băiatul, întins pe patul dublu, din ”dormitor”, visă cât visă…dar până și visele îi erau tulburate de…EXISTENȚA CAMEREI CIUDATE !
…”Oare o fi, cu adevărat, ÎNCUIATĂ ?” – …precum CAMERELE CIUDATE, din poveștile, pe care i le citea mama, când somnul îi ocolea ochișorii.
…”Dar ce-o fi în CAMERA CIUDATĂ ? Se ascund, acolo, niscaiva spiriduși ?… – …sau, acolo, dansează Morții ?” – …și întrebările se îndesau, se ”călăreau”, unele pe altele…încât, în cele din urmă, începu să-l doară capul, pe bietul…”însetat de aventură” ilicită… clandestină…gata de o nevinovată faptă de ”contrabandist” (…cuvânt tot din vocabularul unor cărți, citite de mama sa, cu voce tare, când nu-l prindea somnul…).
…În sfârșit, nu mai putu răbda…și se smulse din căldura parșivă a patului… : explodă, DREPT ÎN PICIOARE !
Întâi, gândul de ”a călca LEGEA CASEI” îl ameți. Ușor…dar ÎL AMEȚI ! Apoi, simți că…”pierde un timp prețios”, căci părinții se vor întoarce, ”uite-acuș” din oraș, de la film, și…”FÂS-S-S-SSS AVENTURA”!
…Cu pași mai mari decât el, se îndreptă DIRECT spre clanța ușii CAMEREI CIUDATE. Șovăi câteva clipe…apoi, apăsă pe CLANȚĂ !
ÎNGHEȚĂ !
Ușa NU ERA ÎNCUIATĂ !
…Abia acum îl cuprinseră șovăiala și un soi…un anume soi de frică…un soi care te zvârle DREPT ÎN TOIUL ”AVENTURII”!
…Împinse, cu degetele mâinii stângi, CANATUL UȘII, încet și fără niciun zgomot…
Înăuntru…BEZNĂ ABSOLUTĂ ! Intră, cu acel curaj al aristocratului, condamnat la moarte, dar…”BURDUȘIT DE FIORII ÎNDÂRJIȚI AI ONOAREI STRĂMOȘEȘTI” !
…Însă, deodată, îl scuturară, din nou, FIORII…alții : simți cum, în urma sa… – …UȘA SE ÎNCHISE SINGURĂ !
Și, dintr-odată, CAMERA CIUDATĂ nu mai fu ”îmbeznată” : prin aer, pe lângă trupușorul lui îndesat, pe lângă umerii săi…începură să plutească, fâșâind ușor-ușor, ca niște umbre de BUFNIȚE…niște SCHELETE DE LUMINĂ… – URIAȘE…dar întrerupte…SEMI-ZBURÂND ÎN VĂZDUHUL ÎMBEZNAT, ca niște PAIETE STRĂLUCITOARE ! – …iar lumina ”paietistică”… LUMINA – TROSNEA, ÎN MICI SCURT-CIRCUITE ELECTRICE (…ca la prizele, pe care le tot repara tatăl său…sau ca lumina POMULUI DE CRĂCIUN…în acea primă noapte, când AVEA VOIE SĂ PĂRUNDĂ ÎN NECUNOSCUT…) !
Erau…erau ca niște FOCURI DE ARTIFICII…ratate și, apoi, DIN NOU – RELUATE ! – …conturând, VAG – NIȘTE ARĂTĂRI, NIȘTE CONTURURI DE OAMENI DE LUMINĂ…”ÎNTRERUPȚI ȘI FOȘNITORI”…într-un VĂZDUH TREMURÂND, PARCĂ, ȘI EL, DE EMOȚIA EVENIMENTULUI… !
…Acum, SCHELETE DE OAMENI DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ”, se înghesuiau în jurul lui…îi mângâiau umerii…îi mângâiau, cu ”LUMINI TROSNITOARE”, fața…îl mângâiau, cu o blândețe serafică…îl mângâiau, cum nu-l mângâiaseră părinții săi…NICIODATĂ !
…Și SCHELETE DE OAMENI DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ” îi și șopteau, acum… : ”Vino cu noi, ÎN ACEASTĂ NOAPTE…e O NOAPTE CU TOTUL SPECIALĂ, când TOTUL, în Lume, e în BEZNĂ – ȘI NUMAI NOI DANSĂM !…DANSĂN NEBUNEȘTE !- …pe dealuri, în poiene, pe munți, în vâzduh…n-aprindem nimic, dar facem să valseze, cu luminile noastre, tainice și jucăușe – ÎNTREG UNIVERSUL !” … ”Nu-ți fie frică de noi…noi TE IUBIM…TE IUBIM…TE IUBIM…TE-AM IUBIT, DINTOTDEAUNA…ÎNCĂ DINAINTE DE-A TE NAȘTE TU…”!
Și, în JOACA AERIANĂ A SCHELETELOR DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ”…băiețelul zâmbi…și se lăsă dus…nici el nu va ști, vreodată, UNDE ! … – …și-și pierdu conștiența…
…Pentru cât timp și-o pierdu…n-ar fi știut să răspundă, vreodată…
Atâta doar că, amețit de JOACA SCHELETELOR DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ” – …simți, la un moment dat, o mână de LUMNĂ, mângâindu-l pe cap…și șoptindu-i, cu glasul a mii și mii de ecouri ale celorlate SCHELETE DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ” : ”De-acum, hai, băiețelul nostru iubit, înapoi la UȘĂ…!”
Și UȘA se deschise (TOT SINGURĂ !)…și UȘA, apoi, se închise, în urma băiețașului (TOT SINGURĂ !) – și copilul se trezi, deodată, ”DINCOLO”….adică (din nou și teribil de banal !), în LUMEA DORMITORULUI și a BECULUI CHIOR, din înaltul, amețitor, al tavanului camerei de culcare…
…Era tot în picioare. Furișându-și mâna stângă, prin spate, încercă, ”pe pipăitelea”, dacă UȘA MAI ERA DESCUIATĂ… : NU ! – NU MAI ERA DESCUIATĂ !
BALUL SCHELETELOR DE LUMINĂ, ”FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ” luase sfârșit !
*
…Peste o vreme (…copilul nu putea aprecia timpul…era, încă, ÎN TRANSĂ…TRANSPUS ÎN PROASPĂTUL TĂRÂM DESCOPERIT, ÎN …”CAMERA CIUDATĂ” !) – auzi, în broasca ușii de la intrare, CHEIA învârtindu-se…BANAL !
…Părinții îl văzură în picioare, cam palid…dar își urmară, ÎNTRE EI, pălăvrăgeala despre filmul, văzut în oraș… – …fără să-și facă probleme, precum că al lor băiețel TOCMAI SE ÎNTORSESE…”DINTR-O AVENTURĂ”…că băiețelul lor fusese, CU BUCURIE SECRETĂ ! – …CHIAR ÎN TOIUL ”BALULUI SCHELETELOR DE LUMINĂ, <<FOȘNITOARE ȘI SCURT-CIRCUITATĂ>>”…
***
NEÎNȚELEGERI LINGVISTICE
Plouă. Mărunt, dar teribil de îndesat.
Doi cetățeni, zgribuliți – se grăbesc, pe stradă… – …s-ajungă, probabil, acasă…
-Tare mai PICURĂ… – …spune cel mai friguros și ”sensibilos”, dintre ei.
-…și LICURĂ…! – vru să glumească, rimat, celălalt.
Primul (”sensibilosul”…cam ”tare de ureche” !) se-nfurie, amarnic :
-Ce LINGURĂ, dobitocule ? Poate POLONIC, ori CAZAN…că-s murat tot !
…Celălalt se-nvățase, deja, să tacă…”pentru că-i mai sănătos”…
***
CIORI
-…O CIOARĂ…două CIORI…trei CIORI…patru… – număra, meticulos, un gură-cască.
-Ce le tot numeri, prostule ? Nu vezi că am rămas, bieții de noi, NUMAI CU CIORILE ? – îi replică un vecin, sictirit de Lumea noastră.
***
CIOARA, PRIVIGHETOAREA, VÂNĂTORUL
…Cioara, către Privighetoarea, care cânta, pe un ram, în pădure :
-Mai taci, tu !
Ofensată și inspirată, Privightoarea :
-Ba, taci tu, Cioaro !
…Un Vânător, imbecil și setos de crimă, LE ÎMPUȘCĂ PE AMÂNDOUĂ ! -…aducându-le…”LA ACELAȘI NUMITOR” !
…COMUNISM GLOBALIST, ÎN PĂDUREA UCISĂ, – A LUI CRIST !
*
…Când, în oricare SOCIETATE, se cocoață ”SCROAFA ÎN COPAC” – și-i obligă, pe cei ”mici” (…privindu-i de la-nălțimea…CRĂCILOR !), prin VIOLENȚA AGRESIVĂ a PUȘTII, prin ABUZURI NERUȘINATE – s-o considere ”ZEU ȘI VÂNĂTOR ATOTNIMERITOR”… ! – …eh, ”micilor”: lăsați, de-o parte, discordiile (redundante și inutile !) – și faceți, și voi (de URGENȚĂ !), rost de PUȘCĂ! Dar de cea ”CU LUNETĂ” ! – ca să vă vedeți clar și să vă lichidați, rapid și cu precizie – ”ZEII DE MUCAVA”!
***
-”PE NEVĂZUTELEA”
Am stabilit, cu un amic, să mă-ntâlnesc, într-un anume loc.
Când ajung acolo… – …din cer – O BOMBĂ ! M-aruncai, fulgerător, pe burtă, într-un tufiș, de lângă un zid părăsit. Schijele își făceau treaba funestă, jur-împrejur…
…Auzii, lângă mine, vocea amicului (ascuns în același tufiș, dar mai la dreapta mea…) :
-Azi, numai așa te poți întâlni cu amicii : PE NEVĂZUTELEA…!
***
AUDIENȚĂ SPULBERATĂ
-E un om la poartă, domnule conte…și vrea să vorbească, ceva, cu Excelența Voastră… – …îndrăzni lacheul să intre în ”bedroom” – și să anunțe.
-Mai fă o POARTĂ…fă câte PORȚI poți ! Eu n-am de-aface NIMIC cu nespălații…cu glotașii ăștia..cu…! – spumegă, turbat, Excelența Sa – …domnul conte.
-Dar el spune că e…Poet… – susură, cvasi-speriat, lacheul.
-Atunci, UCIDE-L, PE LOC ! LAPIDEAZĂ-L !
-…Cum vă este voia…Excelența voastră… – …se îndoi de șale ”musiu lacheul” – …tare bucuros de ordinul primit…
…Cu o săptămână în urmă, încercase, și el, LACHEUL, să-i scrie, IUBITEI SALE, niște stihuri…și fusese ”hutuchit” de…”respectiva” – …”de nu se mai văzuse” !
…Cum să-l facă el, acuma, VĂZUT (și, încă, Excelenței Sale, domnul CONTE !), pe un…CONCURENT, ÎNTRU ALE STIHULUI ? !
***
DIALOG, LA NIVEL ÎNALT
Sfântul Petru, către Dumnezeu :
-Doamne Sfinte, te rog, lămurește-mă : ce ai de gând să faci, cu gloata asta, de așa-ziși ”Poeți”, curcănați și TARE CRĂCĂNAȚI, de câtă impresie bună au despre ei înșiși ? Trebuie să rămână, oare, veșnic, niște PARAZIȚI SCÂRBOȘI ?
-Măi Petre, nu credeam că ai o așa de proastă părere, despre Mine ! Păi, pe ăștia, pe GLOTAȘII ĂȘTIA SCÂRBOȘI – i-am și înhămat la CARUL MEU TRIUMFAL, DIURN – pe post de BOI SACRI !
Sfântul Petru dădu din cap, c-a priceput…dar nu se lăsă :
-Dar cu Poetul ăla ARS DE STIHURI, care stă, ascuns, într-un colț de Biserică…în clarobscur…pretinzând că asta este ”culoarea Omenirii și Lumii Actuale”…cu ăsta, ce faci ?
Dumnezeu zăbovi cu răspunsul, oleacă mohorât… – dar, în cele din urmă, rosti :
-Ăsta așa va rămâne, până la Judecata de Apoi…și DUPĂ Judecata de Apoi…când, în sfârșit, mă voi putea înțelege cu el, să-și reia LĂUTA, într-o LUME NOUĂ…și, deci, ”să m-ajute în muncă” : ce, tu crezi că-i ușor să durezi o Lume Nouă, dacă n-o populezi, MĂCAR DINTRU-NCEPUT, cu oameni de încredere ?
Curios, Sfântul Petru :
-Și el e ”om de încredere”? De unde știi ?
Dumnezeu zâmbi, îngăduitor :
-În primul rând, Eu sunt Dumnezeu, și CAM LE ȘTIU ! În al doilea rând, ăsta nu mi-a cerut NIMIC, PENTRU EL ! – …ci, NUMAI ȘI NUMAI – pentru ARMONIA STIHULUI-PARASHABDĂ, CEL CREATOR DE LUME…de LUMI ! Și EXACT DE AȘA CEVA AM NEVOIE, în Lucrarea Mea cea NOUĂ…
…Sfântul Petru tăcu…depărtându-se și prefăcându-se a avea treabă, prin alte părți ale Raiului : căci era conștient că, el însuși, nu se prea avea bine nici cu CARTEA, dar (…de când scosese SABIA, în GRĂDINA GHETSEMANI …și fusese mustrat și ”pus la punct”, de către HRISTOS-DUMNEZEU !) – nici cu ARMONIA…
***
-”ZEUL” ȘI POETUL
…Urale, din mii și milioane de piepturi…scandări ale numelui…încercări, ale unor entuziaști prea aprinși, DE A-ȘI SPINTECA PIEPTUL, de a-și dărui, astfel, OFRANDA SUPREMĂ…pentru a-și arăta adorația, față de…
…Față de cine…de ce ?
Evident, față de câștigătorul, AN de AN ! – de MII DE ANI ! – al tuturor Premiilor Poetico-Artistice, din Lumea Asta !
Ce importanță are că ”ÎNDIVIDUL ZEIESC” scria teribil de prost…sensibilitate de Grădiniță, minte de Cioară…nici cu Ortografia nu se împăca de minune…
Nu contează ! PRIN LEGE NESCRISĂ, se luase, cu mii de ani în urmă, DECIZIA CA, TOT CE-I DE PREMIAT, SĂ FIE AZVÂRLIT ÎN COCOAȘA LUI HÂDĂ !
ACUM, era depusă, pe fruntea Lui, ”A CINCI MILIOANA COROANĂ” : nu chiar Regală…dar, orișicât : de, pentru, contra… (”unor”…nu știu care !) Merite Artistice !
…Poetul-Truver, de jos, din TINĂ ridicat, niciodată pe umeri și-n Inimi purtat… – …după ce hărmălaia și bâlciul festiv se mai potoliră, cumva…de se putea, ACUM, auzi, ”om cu persoană”…se apropie, suind, sfios, MUNTELE GLORIEI (STRĂINE LUI, CU DESĂVÂRȘIRE !) – …se apropie, cu răsuflarea aproape tăiată… – …de El, de Zeul Artelor, de Stăpânul Artistic al Mileniilor…
Poetul-Truver al Tinei tuși, anemico-virginal, de emoție, dar și ca să-și dreagă vocea lui pirpirie…și cuteză, în sfârșit, a-l întreba pe Zeu :
-O, Zeule al Plebei Milenare, o, Supra-Zeule al Artelor, Extra-Zeule al tuturor Materialelor de făcut CORONIȚE, din toată Lumea ! – …te rog, te implor, ÎN GENUNCHI (…numai că afirmația asta se dovedi doar o figură de stil, căci Poetul-Truver, călător veșnic, prin Arșițe Cumplite și Nămeți Inimaginabil de înalți – CĂPĂTASE O ARTROZĂ STRAȘNICĂ, de ..”anișori buni”…!) – …TE IMPLOR, să-mi dezvălui, care ANUME sunt Meritele tale, de urlă toți Gură-Cască și stau gata să se spintece…? – …că, din cât am văzut eu și citit, scrierile tale sunt bune, cel mult, de împachetat PEȘTE…ori BRÂNZĂ…
Zeul Artelor Terestre se uită, de sus, la PĂDUCHELE de la Poalele Sale…și catadicsi, în sfârșit, să deschidă sacrosanctele-i buze :
-Meritele mele Artistice, Plebeule ? Hmmm…(căzu pe gânduri, fără să vrea acest lucru…dar stârnit fiind de cuvântul Plebeului…). Mda, e o întrebare bună…Da. Cred că…pentru că…îmi vărs tot SÂNGELE, în Creațiile Mele…Tu poți să-ți verși…TOT SÂNGELE…în Creațiile tale (își reveni, cu piept de CURCAN !) – LIMBRICULE PRĂPĂDIT ?!
Poetul-Truver, care călcase în Castele Cavalerești, Princiare…REGALE ! – nu-și pierdu sărita, ci dimpotrivă, îi reveni CURAJUL DE A SPUNE ADEVĂRUL :
-Dar n-am văzut, pe paginile scrise de tine, decât PROSTII, NAIVITĂȚI INFANTILE…și nicidecum…hmmm…SÂNGE ! Da, așa e, ai dreptate, aici : eu nu-s în stare să-mi vărs tot SÂNGELE, în creațiile mele !… – …dar vărs, în schimb, HAR STELAR…îmi dau toată Energia Vieții, pentru fiecare STIH, SCRIJELIT, CU DOR DE MOARTE – PE HÂRTIE ! SÂNGE ? Oarecum…știi…știi, pentru că TRUDA AUTENTICĂ și cu HAR necesită O ÎNCORDARE SUPRA-UMANĂ, ”O SCREMERE TOTALĂ” ! – …mi se întâmplă, din ce în ce mai des, să vărs SÂNGE…în…în…în ”SCAUNUL DE DIMINEAȚĂ”… – …poposit, rușinat, în…OALA CLOSETULUI : da, din EFORT DE DUH, dau în CONSTIPAȚIE…ăsta-i PURUL (și RĂU-MIROSITORUL !) ADEVĂR…!
…Zeul, pur și simplu, îi întoarse SPATELE…și se prefăcu a răspunde (fluturând AMBELE-i mâini !), aplauzelor Gloatei…Gloată care, până și acum, când trecuseră atâtea mii de ani… – …constata (revenind la o cvasi-luciditate !), după toată gama aceea de scălâmbăieli grotești și absurde…precum că tot mai avea TREABĂ… AUTENTICĂ și IMPERIOS-NECESARĂ, VITALĂ TREABĂ…ȘI PE ACASĂ !
…Poetul-Truver zâmbi firav…oftă…și, cocoșat, ca de obicei, de STIHURILE CARE-I NĂVĂLEAU ÎN CAP ȘI PE SPINARE…cu pași osteniți de moarte, se îndreptă spre Masa-i de lucru, SĂ-ȘI DEGAJEZE CAPUL ȘI SPATELE, de LUMINA ARZĂTOARE, A STIHURILOR, ÎNCHEGATE DE DIVINITATE, CA BLESTEM, PENTRU BIETUL ”ETERN LOOSER” – …AL ”TUTUROR CERURILOR ȘI AL TUTUROR PĂMÂNTURILOR”…
…Asta, ca nu cumva să facă INSOLAȚIE, de la…”SOARELE ETERN AL CREAȚIEI”…
*
…Nu fiți atât de siguri pe voi, ”PREMIANȚILOR”, ”ZEILOR” DE MUCAVA !
Căci, în definitiv, cine vă premiază pe voi ? Știți bine : ȘMECHERII ȘI PROȘTII LUMII ! TOVARĂȘII VOȘTRI DE BEȚIE ȘI DESFRÂU AL VORBEI… – …DAR ȘI DESFRÂU, PUR ȘI SIMPLU…aducător de LEPRE și de CANCERE SUFLETEȘTI !
…Și-atunci, după părerea mea, ar trebui să vă temeți și să vă rușinați, CUMPLIT, de PREMIILE și de PREMIEREA voastră !
Faptul că sunteți FERICIȚI și o faceți pe ZEII – nu dovedește altceva decât că vă simțiți din aceeași RASĂ BOLNAVĂ, cu ”PREMIATORII” voștri…ceea ce-i teribil de îngrijorător, pentru SOARTA ARTEI, ÎN LUMEA ASTA! – …dar este și DOVADA IREFUTABILĂ, că nu sunteți mai breji și mai puțin plebei, , mai puțin bolnavi, decât ei…ci sunteți ”pe-o potrivă” – ”CUM E TANDA, E ȘI MANDA”! …
Iar GRANDOMANIA VOASTRĂ GROTESCĂ arată, clar, pe ”ECRANELE SUFLETOSCOPIILOR”, cum Duhul vostru suferă, cumplit, precum cel al ”PREMIATORILOR” ! – …deci, logic, BUCURIA voastră arată că ÎI ÎNTRECEȚI, CU MULT, ÎN PROSTIE ȘI METASTAZĂ A BOLII DUHULUI, pe ”CRUZII ȘI ESCROCII NEGUSTORII DE SCLAVI ORBI, AI BOLILOR DUHULUI” !
*
…Fie-vă țărâna ușoară, DECEDAȚILOR ÎNTRU DUH !
…Munciți, smeriți, FĂRĂ SIMBRIE ORI FALĂ, ghemuiți și ascunși în HORNURILE VULCANILOR MISTICI, din SUFLETELE voastre – DACĂ VREȚI SĂ ÎNVIAȚI, DIN NOU !
FIȚI ”SCRIBII, TĂCUȚI ȘI HARNICI, AI LUI DUMNEZEU” – IAR NU BUFONII PROSTIMII !
——————–
Adrian BOTEZ
Adjud, 30 aprilie 2022
