Se pare că dacă noi nu mai ajungem la teatru, acesta (ca să-l personific) vine după noi! Nu se lasă, nu ne iartă, incearcă să ne atenţioneze că viaţa nu este numai fugă şi griji! Mai există, încă, frumuseţea unui moment care să ne poarte într-o lume unde putem poposi pentru a ne reculege. Şi aceste momente, de cele mai multe ori, ne sunt oferite de Măria sa Teatrul şi ai săi devotaţi curteni: actorii.
Aşa se face că în Bucureşti, de ciţiva ani, staţiile de metrou, de cele mai multe ori în timpul weekend-urilor, devin scena unor piese care atrag curiozitatea trecătorilor, făcându-i să se oprească pentru 15, sau 20 minute, in faţa unor reprezentaţii care se joacă la acelaşi nivel cu cele din spaţiile teatrelor consacrate.
De curând a avut loc şi o premieră jucată în Staţia de metrou Piaţa Unirii 1 din Bucureşti: piesa “Ex Libris”, scenariu şi regie Mihai Mălaimare! Incredibil cum în numai 30 de minute peronul a fost transformat într-o scenă deschisă, cu un décor aranjat pâna la ultimul detaliu, cu lumini ale rampei ce nu pot lipsi dintr-o astfel de producţie, fie ea şi ad hoc.
Am întrebat: de ce Ex Libris? De ce staţia de metrou ? “Staţia de metrou pentru că este un spectacol de statui vivante, pentru că spectacolul face parte din proiectul ‘Oraşul de sub oraş’, proiectul teatrului Masca dezvoltat la metroul bucureştean.” mi-a răspuns domnul Mihai Mălaimare, directorul teatrului Masca. “Spectacolul l-am realizat împreună cu studenţii masteranzi, anul II, ai Facultăţii de Teatru Spiru Haret. Ex Libris pentru că este vorba de trei cărţi, pentru că este vorba de trei autoare celebre – Sappho, Agatha Christie, Emily Brontë -pentru că imaginile pe care le vor vedea spectatorii seamănă întrucâtva şi chiar sunt elemnte de un posibil Ex Libris.”
“Am mai jucat în spatii neconveţionale dar acum va fi cu totul şi cu totul ceva special. De abia aştept.” mi-a mărturisit Dan Murzea, unul din protagoniştii piesei. “Pentru toţi cei care o să fim pe peron, pe scena – peron, o să fie o premieră – şi locul, si piesa”
La o astfel de premieră, te întrebi adesea cu ce gânduri va pleca publicul? Pentru că nu este un public obişnuit! Nu sunt cei care voluntar au venit la sala de teatru! Ci teatrul a venit la ei, pe peron, printre paşii şi gândurile lor de weekend. “Eu sper că măcar un zâmbet vor avea la sfârşit.” ne spune actorul Dan Murzea. “Chiar dacă este duminică, vom reuşi să îi deconectam un pic de la griji, de la stres, de la alergat, de la prins metroul de pe magistrala cealaltă ş.a.m.d. O să fie o surpriză plăcută pentru ei.” Actrita Iulia Dumitru s-a alăturat colegului său în discuţia noastră şi a adăugat: “Tinând cont că scopul este unul foarte special, adică lumea din metrou să vadă artă, mi se pare un program nimerit la ce se întâmplă la noi în societate astăzi. Întotdeauna lumea vrea să vadă ceva frumos, vrea poveste, vrea să vadă altceva. Cred că va fi foarte bine primit.”
Şi pentru că nu am vrut să mă opresc doar la cei care au realizat şi interpretat piesa, m-am gândit să-i abordez şi pe cei cărora le-a fost dedicată: Publicul. Oare lor cum li s-a părut ideea de teatru în staţia unui metrou?
* “E foarte bună ideea, pentru că ştiu că teatrul inţial a fost făcut pentru oamenii de rând, să fie înţeles de toţi oamenii şi pe urmă a mers la curţile regilor şi a început să fie ceva mai sofisticat, mai elitist. Asta e, defapt, ideea de bază a teatrului. Asta ştiu că am auzit-o acum mulţi ani de la Florin Călinescu şi mi s-a părut foarte bună ideea.”
*”Este un lucru inedit şi în primul rând sporeşte gradul de cultură al românilor şi dorinţa de a merge la teatru”
*”Este o idee exceptională pentru oamenii care au tot felul de probleme, griji şi se ştie că în metrou sunt oamenii care stau şi se uită în faţă. Mi se pare o bucurie pentru noi toţi.”
Iată cum o idée care la un prim auz ar fi primită ciudat, sau cu ridicări de umeri, în final nu face decât să fie încununată de aplauze şi bucuria celor care au gustat din rodul dulce al unei piese de teatru, fie ea jucată şi într-o staţie de metrou! Iar în exemplul de faţă, Jos Pălăria celor de la Teatrul Masca, o trupă de inimoşi, de la mic la mare, care ne-au obişnuit cu surprize de cele mai variate.
