Teodor Baconschi – diplomat sau gaffeur de serviciu al diplomaţiei române şi al regimului de la Bucureşti

Despre Theodor BACONSCHI, actualul deţinător al portofoliului de externe, s-a afirmat,  în presa dâmboviţeană, cum că ar fi „un intelectual de mare clasă” şi s-a mai menţionat că „are opţiuni doctrinare ferme” (în direcţia creştin democrată) cu toate că, până în prezent, a fost acuzat nu doar că este specialist în jacuzzi, ci chiar şi de rasism, de mai multe organizaţii, după ce a făcut gafe antologice în legătură cu ţiganii, dar nu numai.

Am avut posibilitatea, în calitate de secretar al Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, în legislatura 2000-2004, să particip la audierea lui Theodor BACONSCHI în perioada în care se pregătea trimiterea sa ca ambasador la Vatican, având în vedere şi pregătirea lui de teolog. Chiar dacă puţini dintre membrii Comisiilor de externe ale Camerei Deputaţilor şi Senatului de atunci au fost convinşi, de prestaţia sa, că ar avea pregătirea şi experienţa necesare în vederea îndeplinirii unui astfel de post extrem de important, având încă în memorie personalitatea puternică a tatălui său, poetul A.E. BACONSCHI, am convins mai mulţi parlamentari, de la mai multe partide politice parlamentare, că ar fi bine să-i dăm vot favorabil, pentru că avem de-a face cu un tânăr intelectual mult superior în raport cu pletora de pensionari sau activişti pe care Ion ILIESCU îi destinase să reprezinte, ca ambasadori, politica şi interesele externe ale României peste hotare. Nu mi-am imaginat în acele momente că voi ajunge să regret, aşa cum se întâmplă astăzi, gestul meu. Este adevărat că, la momentul acela, nu ştiam absolut nimic nici despre preocuparea individului excesiv pentru jacuzzi şi interesul exagerat pentru sexul frumos, dacă este să luăm în considerare numeroasele referinţe în această privinţă din aceeaşi iscoditoare presă dâmboviţeană.

Eu am în vedere exclusiv prestaţia sa şi nu insist pe ideea că un asemenea post ministerial, ilustrat de-a lungul anilor de personalităţi memorabile din viaţa politică română şi din diplomaţia europeană, este ocupat de un personaj infatuat şi încrezut, dar care pare să aibă foarte puţin de-a face cu cerinţele şi exigenţele diplomaţiei româneşti de astăzi.

Poate că sunt adevărate şi acuzaţiile că numirea lui Theodor BACONSCHI pe scaunul ocupat de un titan ca Nicolae TITULESCU este doar o răsplată pentru modul cel puţin curios (dacă nu şi dubios) în care au fost organizate alegerile prezidenţiale, din toamna anului trecut, la Ambasada României din Paris.

N-aş fi acordat atenţie prestaţiei sale mediocre ca ministru de Externe şi cu atât mai puţin gafelor lui grave şi frecvente, dacă nu aş fi citit recent în prestigioasa revistă Phonix Magazine din SUA declaraţiile lui Theodor BACONSCHI făcute recent, în urma unei întâlniri[1] pe care a avut-o cu reprezentanţi ai diasporei române din SUA[2]. Domnul ministru a afirmat atunci că „românii aflaţi în străinătate reprezintă elita”[3], sau cum s-ar spune în România, crema neamului românesc.

Este foarte adevărat că, nu numai după 1990, ci şi cu mulţi ani şi decenii înainte, au plecat din România sute de mii de cetăţeni ai acestei ţări. Este la fel de adevărat că, prin politica stupidă şi mioapă a vechiului regim[4], mari personalităţi ale culturii, literaturii, ştiinţei, artelor etc. din România au luat drumul exilului[5], mulţi dintre ei ocupând astăzi poziţii prestigioase în instituţii academice sau de cercetare ştiinţifică în ţările lor adoptive.

Din păcate, însă, poate acesta este un blestem al neamului nostru faptul că extrem de puţini dintre ei şi-au mai adus aminte că sunt români şi că s-ar impune promovarea şi susţinerea ţării noastre peste hotare[6]. N-am vrea să se creadă că generalizăm, pentru că avem şi exemple, mai ales după 1990, de intelectuali români autentici care sacrifică mult timp şi bani, dar şi multă energie, pentru a aduce servicii ţării, culturii şi civilizaţiei româneşti, mai bunului renume al ţării lor de baştină în ţările respective şi pe plan mondial. Cum tot la fel de adevărat este că avem şi exemple, nu puţine, din păcate de cetăţeni români (dar de atâtea ori de cu totul alte etnii) aflaţi peste hotare, care nu fac deloc cinste ţării lor de origine, pentru că, în realitate, imaginea extraordinar de proastă pe care o are azi România în lume nu este, credem noi, doar rodul exclusiv al aberaţiilor guvernului de la Bucureşti, ci se datorează, în egală măsură, şi ilegalităţilor şi hoţiilor nu puţine săvârşite peste hotare de cetăţeni români (nu întotdeauna de etnie română, desigur). Adică din rândul celor categorisiţi de ministrul Baconschi ca reprezentând elita poporului român.

De asemenea, am vrea să-i reamintim domnului ministru, îndrăgostit subit (poate şi datorită votului masiv dat la ultimele alegeri în favoarea stăpânului lui politic) de românii de peste hotare că minoritatea de origine română din ţări vecine ca Ucraina, Ungaria şi, mai recent, Serbia, dar şi din alte ţări balcanice pe care ministerul pe care îl conduce,. dar şi alte instituţii de la nivel central nu fac absolut nimic pentru a-i ajuta să-şi păstreze identitatea lingvistică şi culturală (spre deosebire, de exemplu, de autorităţile budapestane, inclusiv de Ministerul de Externe al acestei ţări, care alocă, anual, zeci de miliarde de euro pentru finanţarea, în principal, în ţările vecine a sute de activităţi cu caracter declarat cultural, spiritual, dar şi politic[7]). Ministerul de externe al României, din păcate, nu se deranjează nici măcar cu simple luări de poziţie, pe canale diplomatice, faţă de abuzurile la care sunt supuşi minoritarii români din ţările amintite. De aceea nu este de mirare că, în fiecare din aceste ţări, se află în grav pericol însăşi fiinţarea lor ca neam. Potrivit semnalelor unor sociologi şi cercetători americani, de exemplu, etnia română din Ungaria riscă să dispară complet în mai puţin de 20 de ani, dacă miniştrii asemenea lui Theodor BACONSCHI[8] vor juca pe viitor cadrilul doar cu cei care au votat alegerea unui preşedinte aflat la cote de popularitate mult inferioare, de exemplu, faţă de cea a lui Nicolae CEAUŞESCU, cu care mulţi ziarişti îl compară din ce în ce mai frecvent, cu din ce în ce mai multe argumente, datorită excesivului şi sporitului său apetit pentru un regim de dictatură.

Regret că presa dâmboviţeană, atât de harnică în a pune la zid faptele, gafele sau abuzurile actualei puteri nu a acordat absolut nici o atenţie recentelor declaraţii ale domnului ministru Theodor BACONSCHI, declaraţii care aduc, în opinia mea grave afronturi românilor rămaşi în ţară şi după 1990 şi care au devenit, cu osebire în ultimii 6 ani, cobaii unui experiment politic cu şanse de a se transforma în cea mai gravă şi deplorabilă aberaţie a politicii româneşti de după 1938, anul instalării primului stat dictatorial din existenţa acestui popor: Dictatura sceleratului rege Carol al II-lea, alt sinistru personaj al istoriei româneşti cu care, nu chiar fără motiv, este frecvent comparat stăpânul politic de la Cotroceni al domnului ministru de externe[9].