Groenlanda, noua Alaskă americană?

Groenlanda, cu o populație de numai 56.000 de locuitori, este cea mai mare insulă din lume și un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei. În 1985 Groenlanda a părăsit Comunitatea Economică Europeană (CEE) după ce și-a obţinut autonomia, întrucât nu era de acord cu reglementările CEE în domeniul pescuitului comercial.

În 2009 teritoriul a obținut o autonomie lărgită privind autoguvernarea în justiţie, poliţie şi mediu înconjurător. Danemarca îşi menține controlul în afacerile externe și apărare. Danemarca subvenționează anual teritoriul cu 3,2 miliarde de coroane daneze, dar această subvenţie va fi redusă treptat pe măsură ce Groenlanda începe să îşi colecteze veniturile din resursele ei naturale. Această etapă este considerată un pas în direcţia independenței depline faţă de Danemarca.

Interesul Statelor Unite pentru Groenlanda nu este nou. În 1867 William Seward, ministrul de externe din administrația preşedintelui Andrew Johnson, şi-a arătat interesul de a achiziţiona Groenlanda și Islanda de la Danemarca. Tot el a negociat  şi achiziţia Alaskăi de la Rusia ţaristă pentru suma de 7,2 milioane de dolari, achiziţie finalizată la 30 martie 1867. Seward era un expansionist înflăcărat. În vara aceluiași an, el a negociat cu Danemarca şi achiziția insulelor St. Thomas și St. John (din cadrul actualului teritoriu american al Insulelor Virgine), dar tratatul, deși agreat, nu a fost finalizat. Când a fost finalizat, în ianuarie 1917, prețul de vânzare a fost de 25 milioane de dolari americani (echivalentul a 575,61 milioane de dolari americani la nivelul anului 2018). Statele Unite au preluat posesiunea insulelor în luna martie 1917.

În ceea ce privește Groenlanda, legătura sa cu Danemarca a fost întreruptă la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, când în aprilie 1940 Danemarca a fost ocupată de Germania nazistă. În aprilie 1941 Statele Unite au ocupat Groenlanda pentru a o apăra împotriva invaziei germane. Ocupația americană a Groenlandei a durat până în 1945. În 1946 Statele Unite şi-au dezvoltat un interes geopolitic în Groenlanda și au oferit să cumpere insula de la Danemarca pentru suma de 100 de milioane de dolari. Cu toate acestea, Danemarca a refuzat să vândă insula.

Statele Unite rămân extrem de interesate să investească în baza de resurse din Groenlanda. În 1950 Danemarca a acceptat să permită Statelor Unite să restabilească baza aeriană de la Thule, care a fost extinsă între 1951 și 1953 ca parte a unei strategii comune de apărare NATO în timpul Războiului rece. Tratatul dintre Statele Unite și Danemarca a fost folosit atât de Comandamentul Spațial al Aviaţiei Militare a Statelor Unite, cât și de Comandamentul Nord-American de Apărare Aerospațială (NORAD). Baza aeriană de la Thule, situată la aproximativ 750 de mile (peste 1207 kilometri) de Cercul Arctic, include o stație de radar cu rachete balistice. Postul de radar și de recepţie prezintă un sistem de avertizare timpurie a rachetelor balistice, care poate anunţa în avans apropierea rachetelor balistice intercontinentale şi care penetrează teritoriul rusesc pe o suprafaţă de mii de kilometri.

Președintele Donald Trump a adus în discuţie cumpărarea Groenlandei de la Danemarca în mai multe ocazii, iar consilierii prezidenţiali examinează această posibilitate. Interesul președintelui de a achiziţiona Groenlanda a fost relatat pentru prima dată pe 15 august 2019 de către cotidianul The Wall Street Journal, care a menționat că Trump a ridicat problema în timpul unor întâlniri şi dejunuri oficiale din perioada primăverii, solicitând opinia consilierilor săi şi reflectând serios despre posibilitatea și avantajele posesiunii Groenlandei. El și-a exprimat interesul pentru idee și a avut întrebări cu privire la potențialul militar și de cercetare al insulei.

Potrivit acelorași surse, Trump le-a spus asociaților săi că i s-a recomandat să analizeze achiziţia Groenlandei deoarece Danemarca se confruntă cu probleme de finanţare a teritoriului. Danemarca se străduiește să ofere teritoriului cu 56.000 de locuitori o asistență financiară anuală evaluată la 591 de milioane de dolari în subvenții.

Dar mai pot exista și alte motive. De exemplu, motivul unei dominaţii totale a Groenlandei pentru a avea puterea de a exclude China din zonă. China și-a exprimat şi ea interesul față de insulă prin cumpărarea unei baze atlantice, care ar poziţiona ţara în faţa Americii și a Europei. În anul 2017 Danemarca a blocat o tentativă chineză de a cumpăra o bază navală abandonată din zonă, dar interesele chineze în regiune, inclusiv miniere, se extind. China joacă pe termen lung, iar interesul său pentru regiunea arctică este notoriu.

Așadar, SUA are două posibilități pentru a-i ține pe chinezi în afara regiunii: fie să se bazeze pe loialitatea guvernelor Danemarcei și Groenlandei (în condiţiile în care regimul de la Beijing aruncă în stânga şi dreapta cu bani), sau, de ce nu, să achiziţioneze ea însăşi Groenlanda și să le spună chinezilor să spele putina.

Consilierii prezidenţiale au declarat că Trump consideră cumpărarea Groenlandei ca echivalent al actului de achiziţie a Alaskăi din anul 1867. Cumpărarea ar putea fi începutul edificării unei moşteniri a preşedintelui, similară cu cea a președintelui republican Dwight Eisenhower, care, în ianuarie 1959, a admis Alaska în cadrul SUA ca stat. De asemenea, achiziţia insulei i-ar aduce preşedintelui şi gloria de a adăuga peste 2,1 milioane de kilometri la teritoriul Statelor Unite. Acest lucru i-ar oferi o moștenire pe care nici administrațiile prezidenţiale ale lui Andrew Jackson şi Harry Truman nu le-ar putea revendica, după încercările lor eșuate de a cumpăra Groenlanda de la Danemarca.

Întâmplător sau nu, președintele va vizita pentru prima dată regatul danez chiar în luna septembrie 2019.

Va fi extrem de fascinant de urmărit evoluţia acestei situaţii în viitorul apropiat.

NOTĂ – Dreptul de reproducere a articolului, în variantele engleză şi română, aparţine autorului şi este folosit cu permisiunea acestuia.

Variante ale articolului au fost publicate în AMERICAN THINKER şi INTELLECTUAL CONSERVATIVE.

TIBERIU DIANU, autor de cărţi şi multiple articole de drept, politică și societăţi postcomuniste, locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în Washington, DC şi poate fi urmărit pe MEDIUM.

*****