Denumit Cable Car, acest rudimentar mod de a călători prin City este o nostalgie după trecut, anul dării în folosință fiind 1873. Inițial tramvaiul pe cablu trebuia să înlocuiască pe cel tractat de cai. S-au întâmplat multe accidente cu acei cai, care trebuiau să care vagoanele pe colinele orașului, care au și pante de 40 de grade. Tramvaiul pe cablu are un singur vagon, iar modalitatea lui de funcționare este unică în lume. Nu este vorba de nici un fel de fir aerian și de obișnuitele trolee. Între șine există o fantă care ascunde un cablu. Un motor tractează permanent, fără oprire, cablul de care vagoanele se prind cu un fel de cleme. Când se opresc, vatmanul acționează dispozitivul de desprindere, clemele se desfac atunci, la pornire prinzând din nou cablul. La cutremurul din 1906 inedita instalație a fost parțial distrusă. Originalul tramvai a fost refăcut ulterior, fiind folosit mai ales de turiști. Au fost păstrate agregatele doar pentru câteva trasee, mai spectaculoase.
O plimbare prin San Francisco nu se putea să nu includă tramvaiul pe cablu. Am stat la o coadă apreciabilă pentru procurarea biletelor și mai ales pentru a ocupa un loc în vagon. Tram-ul e sârguincios, vagoanele vin la intervale scurte. Ceea ce e interesant e că sunt deschise, având și bănci laterale, pentru cei ce vor să stea afară. În interior sunt niște sfori, de care tragi dacă vrei să cobori, care agită niște clopoțele chiar lângă vatman. Noi ne-am îmbarcat la punctul terminus, cu intenția de a urca pe colinele Russian Hills, până la Lombard Street, acea stradă în pantă abruptă, plină de flori și pe care numai conducătorii auto cei mai îndrăzneți coboară în zig-zag.
Traseul tramvaiului nu are stații, poți coborî unde vrei. Numai că nimeni nu voia să coboare înainte de Russian Hills. Vagonul urca pe strada cu case înghesuite una în alta și din când în când, pe dreapta sau stânga coborau străzi ducând spre China Town, spre Transamerica Pyramid…Simetria străzilor face ca orașul să fie o rețea de drumuri paralele. Recunosc multe străzi unde au fost filmate acele mașini care fac salturi și se urmăresc. Numeroase porțiuni din San Francisco parcă ar face parte din studiourile din Hollywood.
Odată ajunși pe cele mai înalte coline, coborâm spre golf, tot așa de vertiginos. Mulți turiști pur și simplu s-au prins de barele exterioare cu o mână și filmează cu cealaltă. Drept înaintea noastră apare insula/stânca Alcatraz. Apoi oprim pe Lombard. Undeva, sub asfaltul șoselei se aude zgomotul înfundat al motorului care rotește cablul. De aici e un splendid Vista Point, spre golf și Alcatraz, spre Down Town și triunghiul zgârie-norului Transamerica Pyramid, spre incredibila vegetație florală, urcată pe case sau șerpuind în rondourile care marchează îngusta cale de coborâre a mașinilor. Orașul e întregime alb, cu clădiri frumoase și îngrijite, având terase pline de flori sau palmieri. O panoramă care nu se poate uita niciodată. Drumul spre centru îl vom face cu alt vagon, ducând în amintire și pe peliculă amintirea celui mai frumos peisaj urban din lume…A fost o surpriză de proporții pentru turiștii din toată lumea momentul apariției, pe panta șerpuind printre rondouri, a trei mașini de la GOOGLE, aflate în misiunea lor de a înregistra traseul și purtând aparate sofisticate asupra lor. Instantaneu am început să aplaudăm cu toții această întâlnire… de gradul zero!
