Trei jurnalişti români, Marie-Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, au plecat în Irak pentru a realiza reportaje şi interviuri în Bagdad. Pe 28 martie, Marie-Jeanne a trimis un sms prietenului ei: “Ne-au răpit. Nu e glumă. Ajutor”. La puţin timp, ea sună şi la redacţia Prima TV: “Ne răpesc, acum ne iau, ne duc…”.
După investigaţii amănunţite, s-a descoperit că cei trei au încălcat multe reguli de securitate care trebuie respectate cu stricteţe într-un oraş aşa de periculos ca Bagdadul. Jurnaliştii nu s-au cazat în zona verde (green zone), zona securizată a Bagdadului, ci în hotelul May Flower, la marginea oraşului, aflat în Zona Roşie unde nu este asigurată protecţia cetăţenilor străini de către trupele de coaliţie, aceasta fiind una dintre cele mai periculoase zone. La ora 19:30, jurnaliştii au ieşit din hotel pentru a merge la restaurant.
Filmul evenimentelor
• luni, 28 martie. În jurul orei 20.00, presa din România primea vestea răpirii ziariştilor aflaţi în Irak. La Palatul Cotroceni a fost constituită o celulă de criză care coordonează demersurile de recuperare a celor trei jurnalişti.
• La mai puţin de 24 de ore apare şi informaţia conform căreia răpitorii au cerut 4 milioane de dolari în schimbul ostaticilor. Cel care este “contactat” de irakieni este chiar Omar Hayssam, bănuit din prima clipa că ar fi pus la cale răpirea.
• O zi mai târziu postul de televiziune Al-Jazeera difuzează o casetă care îi prezintă pe ostaticii români.
• Vineri 1 aprilie, Reuters difuzează şapte fotografii cu ziariştii români
• Sâmbătă se deschide robinetul dezinformărilor. În toate redacţiile umblă zvonul că jurnaliştii au fost eliberaţi şi se află deja în avion spre casă. Aeroporturile din Capitală sunt luate cu asalt de presă. Însă informaţia se dovedeşte a fi falsă.
• Până marţi se lasă din nou tăcerea. Televiziunile, radiourile şi presa centrală fac fel de fel de scenarii pe marginea răpirii.
• Pe 5 aprilie explodează o nouă bombă. Omar Hayssam este arestat. Purtătorul de cuvânt al preşedinţiei, Adriana Săftoiu, anunţă oficial că acesta are legătură cu răpirea jurnaliştilor.
• Despre ziariştii răpiţi nu s-a mai auzit însă nimic de patru zile. Dacă tăcerea oficialităţilor române este oarecum normală, cea a răpitorilor a devenit deja suspectă. Ei nu au făcut, în 12 zile, nici o revendicare.
Cine sunt personajele?
Omar Hayssam: cetăţean român de origine siriană, venit în ţara noastră acum 25 de ani ca student la construcţii, afacerist multi-milionar, cu o paletă largă de activităţi comerciale: exploatări forestiere şi prelucrarea lemnului, export de produse siderurgice, în construcţii, transporturi, comerţ auto (n.r.-dealer Daewoo Automobile), afaceri petroliere, afaceri cu cereale, şi multe altele. Devine cunoscut publicului după ce a intrat în topul celor mai bogaţi români. Este activ în politică, el fiind un apropiat al lui Ion Iliescu, membru al PSD precum şi un generos sponsor al acestei formaţiuni politice. Este implicat în numeroase scandaluri legate de privatizări frauduloase.
Mohamad Munaf – irakian cu cetăţenie americană. A sponsorizat călătoria ziariştilor şi le-a servit de asemenea drept ghid. Este prietenul lui Omar Hayssam şi este urmărit în România pentru evaziune fiscală.
Marie-Jeanne – reporteră Prima TV, tatăl ei Vasile Ion, fost prefect de Buzău şi actual senator, este membru PSD şi amic cu Omar Hayssam. S-a născut la Buzău şi are 32 de ani. A absolvit facultatea de jurnalism din Bucureşti în 1996. Este redactor-şef al departamentului de ştiri.
Sorin Mişcoci: născut în 1975, în Sibiu. A început cariera de jurnalist la ProTV Sibiu, apoi a devenit corespondent la Prima. Din 2002 lucrează la Prima TV Bucureşti, iar din 2003 în deptartamentul de ştiri, ca operator.
Ovidiu Ohanesian: născut în Bucureşti în 1968, a intrat în presă în 2003 ca reporter special la România Liberă. Ohanesian se afla în Irak pentru a realiza două interviuri, unul cu premierul interimar şi altul cu preşedintele Irakului.
Fapte atipice
Există foarte multe întrebări pe care presa, precum şi publicul, şi le-au pus. Următoarele indicii situează cazul jurnaliştilor români în categoria răpirilor atipice:
– mesajul răpitorilor vine la numai 2 zile după răpire, în celelalte cazuri mesajul fiind livrat la minim 2 săptămâni (italianca Giuliana Sgrena), sau chiar la 2 luni (ziarista franceză Florence Aubenas)
– nu este clar de ce răpitorii au decis să îl contacteze direct pe Omar Hayssam pentru a cere recompense
– mesajul jurnalistei Marie-Jeanne Ion: “Am fost răpiţi şi am auzit de la răpitorii noştri că s-ar fi cerut o recompensă în schimbul libertăţii noastre. Acest lucru nu este adevărat” Acest mesaj nu este deloc unul politic. El redă doar ceea ce NU doresc răpitorii. Mesajul italiencei Giuliana Sgrena a fost: “Vă implor, puneţi capăt ocupaţiei. Implor guvernul italian. Implor poporul italian să facă presiuni asupra guvernului pentru retragerea trupelor”. Diferenţa dinrte cele două mesaje este clară, cel al Giulianei fiind foarte politic, şi exprimând cerinţele răpitorilor săi.
– felul în care sunt îmbrăcaţi bărbaţii din video: unul poartă un tricou vişiniu şi o pereche de pantaloni asemănători unor blugi, iar celălalt o cămaşă albă cu dungi. Persoanele care au apărut în imaginile cu prizonieri erau îmbrăcaţi în negru.
– două pături înflorate acoperă pereţii încăperii. În imaginile altor răpiri pereţii sunt albi sau pictaţi cu versete din Coran. Nu există nici un element religios sau care să definească gruparea răpitorilor, cum ar fi o pancartă cu inscripţii religioase sau cu vreun mesaj, aşa cum a fost cazul în alte răpiri
– răpitorii sunt tăcuţi, însă ţin armele îndreptate către cei patru ostatici. În alte înregistrări teroriştii îşi agită armele, sunt zgomotoşi şi/sau recită versete din Coran.
– nu este exprimată nici o cerere oficială
– răpitorii nu se identifică
– filmarea, calitatea imaginii este cea mai profesională dintre toate celelalte imagini transmise de răpitori. Operatori ai postului Prima TV au analizat calitatea imaginilor şi au declarat că încadratura şi compoziţia imaginii, precum şi calitatea filmării indică un operator profesionist
Isterie mass-media
Imediat după anunţul oficial al dispariţiei celor trei jurnalişti, o isterie mass-media a fost declanşată. În lipsa informaţiilor oficiale, ziarele s-au umplut cu interviuri, supoziţii, scenarii care mai de care mai fanteziste. Televiziunile nu s-au lăsat mai prejos şi au fost inundate de talk-show-ri cu invitaţi mai mult sau mai puţin specialişti în problemele Irakului, dar care erau experţi în a-şi da cu părerea. Sâmbătă seara, 2 aprilie, aeroportul internaţional Henri Coandă a fost invadat de câteva duzini de jurnalişti care aşteptau aterizarea avionului în care se zvonea că sunt cei trei, deşi nici un anunţ oficial nu se făcuse referitor la eliberarea acestora. Oficialii sunaţi de gazetari nu au negat zvonurile. Zvonerul care a păcălit în jur de 20 de jurnalişti români cu o noapte albă la aeroport a fost Dan Diaconescu, directorul postului de televiziune OTV, care a anunţat că cei trei jurnalişti ar fi fost eliberaţi.
Articolele din ziare abordau evenimentul din diferite unghiuri, după cum arată titlurile acestora: de la articole cu iz paranormal cum ar fi Scenariile groazei, Familiile celor răpiţi sunt în stare de şoc, Mama operatorului Sorin Mişcoci a presimţit că fiului ei i se va întâmpla o nenorocire, la cele de tip lacrimogen Rugăciuni în bisericile din Alba şi Mureş pentru ziariştii răpiţi în Irak, şi la cele de tip dezvăluiri Irakianul dispărut cu ziariştii români este super-naş în Bereşti-Bacău.
Tăcere în presă
Primul ministrul Călin Popescu Tăriceanu şi Ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu au cerut presei să fie precaută în a lansa zvonuri şi a face comentarii pe acest subiect. Pentru că nu există informaţii multe, există pericolul de a răspândi ştiri false care să nască reacţii nedorite din partea populaţiei. Pe 5 şi 6 aprilie ziarele şi posturile de televiziune au mustit de ştiri referitoare la afaceristul Omar Hayssam care a fost arestat ca suspect în cazul răpirii. De atunci, şi presa, şi oficialii, şi răpitorii tac.
