Aflat in Galati, trebuia sa ajung la Bucuresti pentru a gasi un mijloc de transport spre Arad, dupa ce fusesem blocat in acest oras pentru o zi. Am aflat ca primul tren care va pleca spre Bucuresti va fi la orele 18:10. Intr-adevar am plecat … si pe la ora 20:00 (dupa 2 h) abia ajunsesem in Braila, la 25 de km de Galati. Acolo ne-au anuntat ca trenul nostru se anuleaza si ca trebuie sa ne mutam in alt tren care merge la Bucuresti. Eram frustrat, suparat, dar ce sa fac, ma mut in alt tren. Cand am ajuns in acel tren insa, m-am calmat si luminat la fata, fiindca cei care erau déjà in el, asteptau de la 6:30 dimineata sa plece inspre Bucuresti (de peste 14 ore !!!). Mi-am zis – ce veste buna … macar pot ramane la Marius Mezin (prietenul meu) daca nu plecam. Cfr-istii insa ne-au asigurat ca plecam. Ca divertisment – in gara s-a declansat o manifestatie din partea calatorilor care s-au unit si au inceput sa strige, sa scandeze, asa incat au fost chemati jandarmii, a venit si televiziunea si prefectul …
In sfarsit pe la 9pm am plecat cu 2 pluguri in fata, garantandu-ne ca vom ajunge la Bucuresti … dar cand ….? Nimeni nu stie. Pe la orele 10 eram undeva in camp stopati pentru cateva zeci de minute déjà si intreband ce e? Ni s-a spus ca ne apropiem de o zona numita “La rascruce de vanturi” unde nametii sunt de 3-4 m de obicei, si asa au fost. Pe la 12 am stat 1 ora la Ianca unde vantul batea cu putere si in dreptul nostru pe sosea, o masina era pur si simplu acoperita pana peste usi in zapada cu oameni in ea, asteptand probabil dimineata. La ora 2 dimineata eram in Faureni unde viscolul a adunat atat zapada incat niste case langa gara pareau igluri sub troiene. In jur de orele 3:30 ne-au anuntat ca vor sa ne mute intr-un alt tren fiindca plugul de zapada s-a rupt. Am stat acolo pana la 6 dimineata, cand pasagerii trenului de Constanta s-au mutat la noi in tren. Deci aveam un tren format din 3 trenuri ! Am inceput sa ne deplasam inspre Buzau si la 7 fara un sfert pe cand se lumina de ziua, am vazut cel mai puternic viscol din viata mea. Trenul s-a impotmolit cu tot cu plug langa un troian care in dreptul vagonului meu era mai inalt ca trenul. A tot incercat sa se duca in fata si inapoi de cateva ori dar nu reusea. In celelalte vagoane zapada ajunsese pana la geam. Am simti ca e momentul sa ma rog lui Dumnezeu, fiindca sincer, un vant de asemenea putere nu vazusem in viata mea. La ora 8.20 dupa mai bine de 50 de manevre (fata-spate) trenul tot n-a reusit sa razbata prin nametii care crestea simtitor datorita vantului care se intetea tot mai mult. Oamenii au inceput sa se nelinisteasca, fiindca eram in mijlocul campului si nu se vedea nimic la peste 20 de m. Conducatorul ne-a spus ca eram peste 750 de oameni in tren, inclusiv echipa Otelul Galati, si ca in ultimile 16 ore am parcurs 70 de km. Cativa tineri au vrut sa se coboare intr-un sat unde am ajuns inzapeziti, dar conducatorul ne-a spus ca cei din sat sunt mai rau ca de 3 zile nu mai au avut access la nimic, si satul nu mai are paine, mancare si curent. Asa ca am facut o agapa in tren si vreo 20 de persoane ne-am pus fiecare la comun ce-am avut in traista si ne-am ajutat cu de-ale gurii unii pe altii – dand inca odata dovada ca romanual se descurca si rezista oriunde ar fi. Ni s-a spus pe la ora 10:00 ca probabil trenul se va opri in Buzau, fiindca orice trafic intre Buzau si Bucuresti este blocat. Problema e ca in seara precedenta un alt tren blocat a fost preluat de cei din Buzau si toate hotelurile au fost pline. La 10:30 caldura din tren a cedat si ni s-a cerut sa ne mutam in alt vagon. Plictisiti de peisajul static, ne amuzam cum ciorile erau luate de vant si pur si simplu implantate in zapada. La 12:30 am aflat ca plugul care venea de la Buzau a deraiat, iar al doilea s-a blocat. La orele 14:30 a venit un alt plug din spate si acum mergem cu spatele spre Braila, sperand sa ajungem pana seara acolo. Lumea este infometata si insetata. Eu, slava Domnului, azi aveam ziua de post, asa ca … mai si am si lucruri bune in aceasta zi rea.
La orele 16:00 jandarmii ne-au adus napolitane si apa, ajungand langa un sat. De acolo s-au cuplat 3 locomotive sa ne scoata spre Braila si la cativa km la iesire din sat ne-am impotmolit din nou. Aici am stat pana la ora 21. Motorina locomotivei s-a terminat (asa ne-au zis cfristii), sabotii de frana ai vagoanelor s-au blocat si nu ne mai miscam deloc. Viscolul a reinceput si atat de puternic a fost vantul incat prin geamul etansat al vagoanelor a inceput sa intre zapada. CE sa mai vorbesc de toalete, care in vagonul nostru, una era blocata si cealalta ca in congelator cu zapada si gheata pe pereti din cauza vantului. Oamenii au inceput sa se agite. La TV se vorbea de trenul nimanui, trenul fantoma, trenul in care au fost blocati Otelul Galati – ce s-a putut prinde din telefoanelel care le dadeau membrii familiei si de pe net. S-a sunat mereu la 112, la prefectura, la jandarmerie si situatii de urgenta si nimeni nu avea solutii sa ne scoata fiindca viscolul e prea puternic.
Orele 11:20 Realitatea TV ma suna si-mi cere un interviu legat de situatia din trenul numit al groazei. In acelasi timp o a patra locomotiva ne trage inapoi in gara cea mai apropiata unde jandarmii ne aduc grisine, biscuiti si apa si ni se promite ca vine un plug si alte locomotive sa ne traga spre Galati. Timpul trece, plugul nu apare. Intre timp jucatorii de la Otelul Galati sunt rapiti de catre jandarmi pe furis si noi nu stim unde sunt. Am aflat mai apoi ca au fost cazati la spitalul din localitate. Nu ne-a incantat prea mult miscarea, dar n-aveam ce face. La orele 1:00 AM intrebam din nou si ni se spune ca plgul e inc ape drum. Cineva se da jos din tren si intreaba la biroul de miscare si cei de acolo, habar n-au. Apoi, aflam ca de fapt plugul nu e de la Tandarei ci de la Barbosi. Fie de unde-o fi, dar sa vina. Nu mai venea si pe la 5:30 am apelat din nou la cfr-isti car ene-au spus ca vine de la Iasi. Am fost ametiti ca nimeni nu mai stia de unde. Am aflat ca s-ar putea sa fie 3 pluguri care vin spre noi, din toate aceste directii. Intre timp cei de la Realitatea TV au fost mereu langa noi si ma sunau la fiecare ora cerand informatii si ajutandu-ne prin contactarea si punerea presiunii pe cei cu responsabilitati inalte in departamentele guvernamentale. Calatorii din tren erau confuzi si singura speranta si-o mai puneau in cei de la Realitatea, fiindca dialogul cu cei din interior nu a dat rezultate, pe cand interviurile cu cei de la Realitatea au demarat lucrurile spre bine. Spiritele au inceput sa se incinga mai ales dup ace niste reprezentanti dintr-un vagon au venit sa-I caute pe conductorii de tren sa le spuna ca le este frig sis a sa-I intrebe unde sunt plugurile, fiindca se simt mintiti. Adevarul este ca multi erau turati si gata sa explodeze, si unii se gandeau ce sa facem daca chiar nimeni nu va face nimic pentru noi. Si au fost tot felul de propuneri, pentru a atrage atentia sau a-I determina autoritatile sa intervine si sa nu se ascunda in spatele Codului Portocaliu.
Pe la orele 7AM primarita din Faurei s-a urcat in tren cu o echipa de medici incercand sa ajute pe cei in nevoi. O doamna din vagonul meu a facut o criza de inima, dar slava Domnului ca nimeni n-a avut probleme mai serioase in aceste zile de groaza. La orele 8:00-9:00 au aparut cei de la ISU cu hrana (pateu, conserve, zacusca inghetata, sau inghetata de zacusca, paine, biscuit, chips si apa). Lumea era foarte bucuroasa fiindca pentru prima data am primit mancare consistenta. Am inteles ca aceste echipaje plecasera din Braila cu o zi inainte la 16:00 si le-a trebuit mai bine de 16 ore sa ajunga la noi, trebuind sa strabata 50 de km prin nameti mai mari de 4-5 metri in cel putin 10-15 locuri pe soseaua catre gara noastra. Spiritul era bun, oamenii optimisti. Problema stringenta insa era plugul, care devenise plugusor … fiindca era mai degraba un mit care nu devenea realitate. La intrebarile noastre insa nu se primea un raspuns concret. Prin cei de la Realitatea, conversand aproape la fiecare ora, am reusit sa aflam prin interviul luat autoritatilor “mai mari” raspunsuri mai clare ale dilemelor noastre. A sosit si o locomotiva pe la orele 11 si mai apoi pe la orele 12:30 a aparut si plugul ce de mult dorit. Vremea in sfarsit era buna, fara mult vant si cu soare, chiar frumos. In acest timp a aterizat si helicopterul trimis sa-I ia pe jucatorii lui Otelul. Ne pregateam de plecare dar, desi soarele stralucea pe cer si optimismul se vedea in ochii pasagerilor, totusi frica ca nu vom ajunge la Braila sau Galati, persista, fiindca nu de putine ori am pornit cu avant dar ne-am impotmolit cu tot cu plug. Oamenii erau la limita rabdarii. Chiar atunci, pe cand conductorii ne anuntau ca trenul in sfarsit va pleca spre Galati, am primit un telefon surpriza din partea a doi membrii ai bisericii Metanaoi din Braila, care m-au dat pe spate spunandu-mi ca au luat o masina de teren 4×4 si sunt in gara unde trenul nostru fusese blocat pentru atatea ore sa ma ia sis a ma duca la Braila. Mi-am dat seama ca ei sunt raspunsul surprinzator al Domnului fata de toti cei care ma contactasera prin telefon si sms, spunandu-mi ca se roaga pentru mine. Mi-era rusine sa plec fiindca devenisem un fel de reprezentant al pasagerilor in discutiile cu media si autoritatile, si nu imi doream sa-I parasesc acum, dar nu stiam cum sa raspund gestului de sacrificiu facut de cei doi. Asa ca am vorbit cu cei din tren si oamenii s-au bucurat sa vada ca pot scapa, asa ca am mai luat pe cineva cu mine, un om cu care am discutat mult pe tema credintei in aceste zile. Am vazut trenul plecand si m-am rugat sa ajunga cu bine. Noi am revenit spre Braila trecand prin vreo 15 troiene foarte mari, taiate pur si simplu prin mijloc, de catre buldozere si TABurile armatei. Sunand pe fostii colegi de tren, mi-au spus ca inainteaza cu greu, oprindu-se din cand in cand din cauza plugului care inainta uneori mai greu. Pe la orele 14:30 am ajuns in Braila unde abia am asteptat sa-mi fac un dus si sa mananc o mancare calda. Am inteles ca si colegii mei au ajuns cu bine in jur de orele 16:30 in Galati.
