Numărătoarea inversă pentru România a început când Parlamentul European a dat undă verde integrării ţării noastre în UE, nu fără oarecări emoţii. Pe 25 aprilie s-a semnat Tratatul de Aderare, după care vor urma 600 de zile de foc, care vor demonstra dacă suntem capabili să aderăm la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 sau vom mai sta un an pe tuşă, deoarece nu ne-am făcut temele la timp şi de nota 10.
Pe lângă măsurile pe care guvernanţii trebuie să le ia în următoarea perioadă pentru compatibilizarea cu cerinţele europene, o mare provocare o va reprezenta modul în care autorităţile se vor implica în informarea opiniei publice în legătură cu efectele integrării. Aceasta în condiţiile în care românii, deşi sunt super optimişti şi conduc în topul sondajelor de opinie legate de Uniunea Europeană, nu prea au habar exact ce înseamnă acest proces, care vor fi costurile şi cum integrarea le va afecta viaţa de zi cu zi.
Până acum, percepţia românilor privind integrarea a fost roză. Tot ce aşteapta omul de rând, pentru că aşa li s-a indus de guvernaţi, fie ei foşti sau actuali, este ca după 1 ianuarie 2007 vor da drumul la robinet şi va curge lapte şi miere. Integrarea va aduce euro în buzunarele fiecăruia şi salarii mari. Vom trăi mai bine, vor fi slujbe bine plătite pe toate gardurile, iar câinii vor umbla cu covrigi în coadă.
Puţini au avut curajul să se intereseze şi despre efectele negative, cum ar fi concurenţa economică, şomajul, cotele din agricultură. Autorităţile poartă acum o mare răspundere, pentru că, dacă nu vor fi corect informaţi, românii ar putea transforma euforia integrării în decepţie. ªi nu ştiu, zău, cine îşi va asuma această răspundere…
