1. E greu să mai scrii ceva despre Ben Todică, după parcurgerea secţiunii a II-a, Ecouri (p.335-469) din volumul ,,În două lumi” (Editura Singur, Târgovişte, 2011), fără să se repete ceva din cele spuse de PETRE IOSUB, ILEANA COSTEA, ILEANA CUDALB, IOAN MICLĂU, CORIN JOHN IZVERNARU, GEORGE ANCA, DUMITRU MNERIE, SILVIA RACOŢI, MARIA LUMINIŢA TUDOR, HARRY COHN, MARIA GURZA, VERONICA BĂLAJ, NICOLAE IONESCU, CLAUDIA GHELBERE, MARK NICOLAU, GABRIEL RUSU, ILIE RAD, BRÂNDUŞA DOBRIŢA, ELENA ANUŞCA-DOLGAM, VALENTIN LUPU, IOAN-NICOLAE CENDA, NATAŞA DRAGNEA-MORCOV, ANDREEA BACIU, VASILICA GRIGORAŞ. Din toate materialele celor citaţi se desprinde un portret în oglinzi paralele, al celui care este ,,un om între oameni”, un patriot, Ben Todică.
Prof.dr. VALERIU LUPU şi prof. VALENTINA LUPU, ,,cu toată convingerea”
l-ar include pe Ben Todică ,,în galeria marilor români pe care-i evoca cu atâta căldură Nae Ionescu, pentru că el face parte din ceea ce noi definim ca fiind România profundă, datorită valorilor pe care le-a zămislit” (p.432).
Şi, ca într-un cor, toate vocile care ţi-au auzit vocea şi ţi-au citit articolele ,,îţi mulţumim din suflet pentru tot ceea ce faci în numele românismului şi-ţi dorim să zbori mereu la fel de maiestuos pe aripile spiritului, precum pasărea cu care te asemeni” (p.432).
2. Portretul în oglinzile paralele seamănă cu cel schiţat de pictorul polonez ALICJA GRECKA, reprodus de două ori în carte (p.6, p.442). În portretul amintit se vede un om, chinuit de gânduri, de necazurile neamului său, care parcă nu se mai trezeşte
(,,Trezeşte-te, popor român…”).
Coperta făcută de ERIC BI CHEN mă trimite cu gândul spre facerea lumii şi din miile de stele una este, poate, România spre care priveşte pasărea, pusă în loc de diacritice în titlu.
Ben Todică şi un foarte bun creştin îşi defineşte sufletul ,,plin de un mănunchi de emoţii unice”: ,,binecuvântat de cuvântul în care m-am născut. Am exclamat şi am plâns tremurând precum oţelul trecut în flăcări de gheaţă. Dragă cititorule, nu gândi ce am scris, ci simte ce poate face limba prin cuvânt. Tu eşi cuvântul!” (p.7).
3. Într-un interviu interesează deopotrivă cel care răspunde, dar şi cel care pune întrebarea.
Ben Todică este un maestru al cuvântului simplu prin care reuşeşte să scoată tot (ce-l interesează şi crede că poate interesa cititorul) de la persoana parteneră de dialog. Ben stă de vorbă cu oamenii din medii diferite şi profesii diferite din ţară sau din lumea largă. Toţi au notă comună: românismul.
Interviurile cu ,,cei care au rămas” despre ,,cei care au plecat” din Ciudanoviţa mustesc de nostalgie. Ben Todică se revede copil, adolescent, îi caută în lumea umbrelor, după nişte fotografii, pe cei ascunşi în stele. Mina, uraniul cuvinte care astăzi înfricoşează sunt dragi celui care, după şcoala australiană, se reîntoarce spre începuturi, acolo … la Ciudanoviţa, … cândva. La Ciudanoviţa, astăzi ,,o lume blestemată”, odinioară un ,,corn al abundenţei”, cei care au rămas sunt nişte îngeri trişti. Pe Benone îl simt de-al lor, ajuns mare şi sunt mândrii de el. Autorul îşi regăseşte aici ,,prietenii din copilărie” (pe pânza memoriei, ,,Vorbeşte, vorbeşte, memorie!). ,,Acolo în Ciudanoviţa am copilărit, sus la stâncă am cules primii ghiocei şi colindam prin poienile lui Enuică, Baba Anca, poienile lui Rudi etc.” (p.249).
Lumea minei era neagră, grea, dar asigura un trai, pe care astăzi nu-l mai pot câştiga foştii şi urmaşii minerilor de altădată.
De la Nicu Chiş şi Dumitru Ion, Ben Todică vrea să afle cum a fost atunci când au pierit ,,unsprezece ortaci care au murit într-o noapte în minele de uraniu” (p.255). L-am cunoscut şi eu pe Nicu Chiş, un om respectuos, fin, citit, de mare omenie, care nu a vrut să părăsească zona zăcămintelor de uraniu, ,,nici de voie, nici de nevoie”. A rămas locului, asemeni ţăranului român care nu se dă desprins de bucata lui de pământ. D-l Nicu Chiş este memoria-vie. Din interviurile cu românii aflaţi în exil, ni se spune ,,că au produs, au publicat şi s-au impus atenţiei prin propriile lor mijloace. Aceasta ne confirmă forţa spiritului românesc” (p.315).
Câte ceva despre ,,pruncul bănăţean din Ciudanoviţa-Melbourne”află din însemnările lui Ioan Miclău, cu prilejul lansării pe 9 octombrie 2009 la Teatrul Mihai Eminescu din Oraviţa a volumului ,,Între două lumi”.
4. ,,Primul teatru”, ,,Primul film”, ,,despre Ion Calen şi d-l Chiriţescu, despre rolul Tiron din Comedia cu olteni a lui Gh. Vlad, despre spectacolul în care d-l Chiriţescu i-a spus profesorului meu: ,,E talentat!” (sunt cioburi dintr-o oglindă spartă, menită să-l încarce cu ,,Iubirea. Iubirea de oameni!” (p.357).
Priviţi portretul lui A. GREKA şi veţi descifra ,,FOR BENONI!”