Un plagiat ruşinos

0
22

Timp de aproape patru decenii, şi datorită faptului că, prin vrerea destinului, m-am născut în localitatea în care marele poet naţional Octavian Goga îşi doarme somnul de veci, m-am preocupat pentru a contribui la mai buna şi obiectiva cunoaştere de către contemporani a vieţii tumultuoase şi activităţii extrem de complexe şi diverse a „poetului pătimirii noastre”. În acest scop, am cercetat, atât cât mi s-a permis şi când mi s-a permis, până să intervină reprezentanţii cenzurii vechiul regim, speriaţi de posibilitatea aflării adevărului legat de poetul şi omul politic Octavian Goga (fapt care contravenea planurilor lor de a-l menţine într-un convenabil con de umbră, care să justifice etichetările folosite în mod curent de propagandiştii vremii din rândurile presei literare, continuaţi, din păcate, şi azi de diverşi trepăduşi literari, deranjaţi de prestigiul de care se mai bucură poetul) am studiat documentele rămase în arhiva de la Ciucea, dar şi sute de publicaţii, articole, studii, cărţi etc. Am valorificat aceste cercetări într-o teză de doctorat, în numeroase articole, risipite în presă, începând din anii 80 ai secolului trecut şi până în prezent, precum şi în mai multe volume de istorie literară, care s-au bucurat de o favorabilă receptare de o bună parte a criticii româneşti actuale. Am descoperit şi dat publicităţii fapte noi, necunoscute, legate de biografia şi activitatea poetului şi omului politic Octavian Goga. Am clarificat, cred eu, activitatea desfăşurată de el ca profesor al Universităţii clujene, membru şi vicepreşedinte al Academiei Române, preşedinte al Societăţii aurifere „Mica” de la Brad, ca şi o serie aspecte referitoare la uciderea sa, prin otrăvire, din porunca regelui criminal Carol al II-lea.

 

De asemenea, am readus în discuţie, cu contribuţii importante, legăturile poetului cu Francmasoneria.

Pentru a fi util tuturor celor ce se apleacă asupra vieţii şi operei lui Octavian Goga, am întocmit, ajutat de distinsa bibliotecară Angela Monica JUCAN, de la Biblioteca judeţeană „Petre Dulfu” un volum masiv, de 1102 pagini, în format A4, consacrat bibliografiei operei şi personalităţii gogiene[1].

În anul 2007, am publicat volumul „Goga şi Francmasoneria”[2] în care am inclus şi studiul consacrat raporturilor dintre poetul şi politicianul Octavian Goga şi această organizaţie secretă. Studiul respectiv l-am publicat, cu noi date şi completări, şi în alte volume sau ca articole de sine stătătoare în reviste şi în publicaţii on line.

Având în vedere faptul că, în continuare, acord atenţie la tot ce se publică, în ţară şi peste hotare, în legătură cu poetul, urmăresc constant publicaţiile şi cărţile ce conţin materiale legate de Octavian Goga. Mai zilele trecute, prin bunăvoinţa distinsului scriitor şi director de revistă Gheorghe Neagu, din Focşani, am primit revista „Oglinda literară”[3].

Ca de obicei, din momentul primirii, m-am grăbit să o răsfoiesc. Am descoperit astfel, la pagina 6945, articolul „Octavian Goga – Masonul”, semnat de o oarecare Monica Bold. În primul moment, având în vedere că lucram la revizuirea cărţii mele, în ideea publicării unei noi ediţii, m-am bucurat că, iată, şi altcineva, complet necunoscut mie, era preocupat de acest subiect. Stupoare, însă. În locul unui text propriu, persoana care semna articolul a recurs la un ruşinos furt. În realitate, articolul pe care îl semnează cu neruşinare această Monica Bold nu este altceva decât o preluare completă, cu punct şi virgulă a unei părţi a textului meu din volumul menţionat.

Probabil că pentru a evita să se observe hoţia nemernică la care a recurs, individa a decis să preia textul fără partea lui de început din carte. În volumul meu, textul consacrat acestei teme se află la paginile 87-102.

Monica Bold îmi fură, integral, textul cuprins între paginile 90-93 ale cărţii mele. E vorba de plagiat, nu de o preluare a unei părţi din textul meu şi includerea lui într-un studiu propriu sau eventual vreun comentariu consacrat aceleiaşi probleme. Hoţia este făcută cu intenţie, întrucât, sperând, probabil, că nu se va afla niciodată despre faptele ei reprobabile, Monica Bold nu aminteşte absolut deloc sursa preluată samavolnic.

Şocat de descoperire, l-am sunat la telefon pe dl. Gheorghe Neagu spre a-i semnala cele descoperite şi a cere explicaţii. Pus într-o situaţie de-a dreptul jenantă, distinsul scriitor vrâncean mi-a explicat că regretă cele întâmplate. Crezuse că această Monica Bold, fiind cadru didactic la o universitate, nu a recurs la o hoţie descalificantă, ci a scris un text personal despre un subiect puţin abordat de exegeţii şi istoricii literari de azi.

Având în vedere gravitatea gestului acestei persoane cu vădite intenţii infracţionale, de vreme ce nu aminteşte, nici din greşeală, de unde s-a inspirat şi preia, fără acordul meu şi publică sub numele ei un text pe care l-a preluat integral, fără să schimbe măcar o singură virgulă, dintr-o carte publicată în urmă cu mai bine de 4 ani, am decis să aduc la cunoştinţa opiniei publice acest fapt reprobabil.

Voi informa despre această hoţie ordinară şi universitatea la care lucrează această persoană. În plus, îi voi cere socoteală în justiţie pentru acest plagiat care o descalifică, cel puţin moral, pe făptuitoare.

În plus, semnalez această hoţie, cu intenţie, şi revistelor şi publicaţiilor literare din ţară spre a decide singure dacă, în viitor, vor mai accepta, printre colaboratorii lor, o persoană care urmăreşte să-şi clădească cariera şi opera pe furt şi hoţie.

[1] Aducând acest proiect la cunoştinţa preşedintelui Academiei Române, dl. Academician Ionel HAIDUC, Domnia Sa m-a anunţat că prezidiul Academiei Române a luat decizia publicării acestui volum pe spezele Academiei în Editura Academiei. Am trimis, pe un CD, încă din 2009, întregul material, fiind contactat de câteva ori de persoane din stafful Editurii. Volumul ar fi trebuit să apară în anul 2011 şi pentru a marca împlinirea a 130 de ani de la naşterea poetului. Din motive pe care nu le cunosc, până la urmă, deşi exista o hotărâre a Prezidiului Academiei Române în acest sens, Editura Academiei nu a mai onorat realizarea acestui volum. O secretară a Editurii îmi cerea, la un moment dat, să asigur suma de 660.000.000 de lei, cât estimaseră dumnealor că ar reprezenta publicarea a 1000 de exemplare. Nu am de unde procura aceşti bani, aşa că nu am mai insistat. Pe nimeni nu a interesat vreodată timpul cheltuit de mine de decenii pentru adunarea întregului material cuprins în volum. Este destul de evident că, deşi poetul a fost, în trei mandate succesive, vicepreşedinte al Academiei Române, această instituţie nu pare interesată în demararea unui proces de recuperare a operei literare şi jurnalistice a lui Goga sau în publicare unor lucrări de sinteză consacrate acestuia.

[2] Vezi Dan BRUDAŞCU, Goga şi Francmasoneria, Cluj-Napoca, Editura SEDAN, 2007.

[3] Oglinda literară. Revistă de cultură, civilizaţie şi atitudine, anul X, nr. 113, mai 2011.