Un roman pe luna

0
6

Începând cu acest numâr, ziarul nostru vă propune o nouă rubrică, “Un Român pe Lună”… Luna calendaristică mai exact, alminteri tot ce am putea face este să vorbim despre viitor. Deunăzi, făcând cercetări pe internet pentru acest cuvânt introductiv, am dat peste Dumitru Prunariu şi Agenţia Spaţială Română pe care domnia sa o conduce şi ne-am reamintit că deocamdată este singurul cetăţean român care a fost la un pas (…sau doi) de Lună. Datorită acestui fapt, când discuţia ajunge pe tărâmul aeronauticii, ne stă în obicei să menţionăm cu mândrie despre zborul istoric la bordul navetei Soiuz-40. Rubrica de faţă nu va discuta starea şi realizările programului spaţial român, ci mai degrabă va încerca să prezinte cititorului, oameni, fapte şi realizările lor, aici în diaspora română din SUA. Astfel, ne vom axa pe cei care, încercând au reuşit să-şi realizeze un vis.

Nume: Vicki Talpan
Business:
Dracula Red Night Restaurant
Adresa: 2221 Federal Highway, Hollywood, Florida, 33020.
Zona de origine: Vicki s-a născut în Piatra Neamţ, însă a trăit la Bucureşti până la venirea în SUA.
Data şi împrejurările emigrării în SUA: În 1990, o prietenă a invitat-o să vină în vacanţă la un şpriţ; prietena ei nu avea cu cine să petreacă, toată familia aparţinând religiei baptiste. Invitaţia fiind tentantă, nu a stat pe gânduri şi a venit la New-York la un pahar de vin. Se pare că i-a priit din moment ce nu s-a mai întors acasă definitiv.
Vârsta şi ocupaţia în ţară: avea peste 35 de ani când a venit, iar la Bucureşti lucra ca şi funcţionar la uzina Vulcanul. Trebuie menţionată dragostea pentru gătit şi arta gastronomică în general pe care a avut-o încă din tinereţe.
Motivul emigrării: În vizită la prieteni s-a decis să rămână şi să încerce o nouă viaţă în “Lumea Nouă”. La scurt timp după venire, s-a căsătorit cu un cetăţean american de origine română.
În ce masură ţine legătura cu cei de acasă: deşi nu mai are rudenii, merge în fiecare an cu “religiozitate” în ţară pentru a-şi reîncărca bateriile sufleteşti. Îi place să se reîntâlnească cu actori şi artişti pe care i-a cazat în SUA şi să depene amintiri. Prietenii vechi şi viaţa românească o fac să se întoarcă regulat acasă.
Cum descrie începuturile vieţii în America: “Anii de început nu au fost prea rozi, au trecut ca şi marea majoritate, prin muncă de jos şi puţin plătită, ca barman şi ospătar într-un restaurant românesc, ori făcând curat la oameni înstăriţi etc”. A păstrat mereu în minte faptul că o dată va realiza ceva aici în America, aşa cum îl numesc toţi “Visul American” şi acest fapt a ajutat-o să continue.
Primul business pornit în America: Vicki’s Place – Restaurant de 40 de locuri, cu specific românesc, având 6 angajaţi; a fost o afacere de succes timp de 3 ani din 1993-1996, la New-York în Ridgewood, zona cu cei mai mulţi români, apoi l-a vândut, obţinând un profit rezonabil, luând decizia să se mute în Florida.
Cum defineşte succesul în prezent: perseverenţa şi curajul de a începe ceva nou. În prezent deţine peste 8 proprietăţi imobiliare, iar începând cu toamna anului 2004 este proprietara şi acestui local renumit pentru originalitatea sa.
În ce măsură, planurile de business au fost legate de comunitatea de români: în mare măsură s-a orientat să aibă un produs original într-o piaţă săracă de opţiuni, adresată unei comunităţi de români de aproape 50.000 de suflete. Deschiderea “DRN” a fost un succes total. De atunci au trecut 5 luni şi afacerea nu pare să încetinească. Clienţii vin mereu, datorită ambientului specific, a muzicii bune (în fiecare seară, 3 artişti cântă de la rock la romanţe şi “cafe concert”) şi a mâncării de calitate.
În ce măsură familia este implicată în business: fără să aibă o familie în prezent, se bazează pe sine şi pe energiile proprii.
Cum descrie “fericirea” de a fi emigrant: la început, “fericirea nu s-a văzut nicăieri”; treptat însă, o dată cu reuşitele de pe planul afacerilor, “o anumită satisfacţie începe să apară”. “Fericirea adevărată”, crede Vicki, o va regăsi numai dacă se va întoarce în ţară unde i-a rămas sufletul.
Cum caracterizează comunitatea de români: lipsa de unitate, indiferenţa la nevoile celorlalţi, fac viaţa mai grea decât ar trebui să fie în Diasporâ. Chiar dacă sunt în “iad” (mizerie, necaz) românii nu au nevoie de ajutor din afară; “se împing reciproc înapoi în cazan”, crede Vicki. Partea bună rămâne să se arate, poate în viitor.
Ce ar trebui să ştie un român, care doreşte să pornească o afacere adresată diasporei: legile ţării şi ale statului; apoi că are un public la care se adresează afacerea respectivă; niciodata să nu ceară sfaturi de la competiţie.
Care sunt planurile de viitor: pe plan personal să-şi gâsească un partener de viaţă şi care să se implice în afaceri. Pe plan profesional ar dori să încerce un proiect măreţ: un autentic Dracula Red Castel, poate în Las Vegas, locaţia perfectă, unde toate culturile sunt bine reprezentate. Un local cu aspect autentic românesc, care să deschidă o uşa largă înspre cultura românească şi tradiţia aferentă.
Câteva gânduri pentru cititori GDC: “Aveţi curajul şi demnitatea de a-i ajuta pe cei de aceeaşi simţire, faceţi ceva pentru comunitatea română! Să nu uitaţi niciodată de unde aţi plecat! “