Din astre unghiulare,
ce-n boltă se înfiripă
vin raze de lumină
spre locuri osândite la iubire.
Străbat prin gratii în suflet,
îl ating, buze în flăcări
cerşesc zile ploioase.
Iubirea mă pătrunde,
urmează forma ta
zidită din valuri ce se sparg în vise.
Mai este timp în univers ?
M-apropii!
Din viitor tot vin
mă îndrept către prezent
sunt gratii,
îmi strecor fervente cuvinte,
ce-n imagini se răsfiră,
plăcerea-i deseori.
Din ele urme, umbre,
e forma ta, nisip.
– Deşert plin de iubire!
Te rog să-mi dai cristale de nisip,
un strop de măreţie,
voi modela cuvinte din viitor sosite.
