Ce n-aş da să se întoarcă acei ani minunaţi ai copilăriei, să alerg prin pădurea din jurul casei, Olete-Zorleşti-Zăpodină, să cobor în Vâlceaua Dobreciorului şi să culeg flori de câmp, să fac din ele coroniţă, să trec pe la Fântîna Zânelor din Scorţăreaua, să-mi stropesc faţa cu apa cristalină care curgea într-un jgheab de lemn, apoi să vin acasă şi să-i ofer Măicuţiei ghirlande de cocorăi, brânduşe, viorele şi să mă bucur de apusul soarelui. Seara, înainte de culcare, să ascult câte o poveste cu Gruia lui Novac Şoimanu, pe care mi-o spunea bunica Elena Tetoianu, iar somnul să-mi fie liniştit, păzit de îngerii care anunţau zorile Sfintei Duminici de Paşte… când mă duceam să cânt în corul Bisericii de la Vale. Când ciocneam primul ou „Cristos a înviat, adevărat că a înviat!” chiar îl vedeam în închipuirea mea pe Domnul IISUS cum se cobora de pe CRUCE şi ne spunea: „VENIŢI LA MINE COPII!” – şi Îi simţeam mâna care-mi mângîia părul. În gând îmi spuneam: „Unde sunt urmele cuielor cu care a fost răstignit pe CRUCE?” Acele zile mirifice au rămas dăltuite în sertarul minţii „copilului vesel şi fără griji”.
Doamne ajută! Dă-ne sănătate să ne bucurăm de viaţă!
C O P I L Ă R I E
Azi mi-e dor, copilărie!
Oare când ai fi plecat?
Ani mi te-aş căta o mie;
Să te-ntorci aici, în sat.
Să alergi, să urci în meri,
Să culegi fructele lor;
Te-ai dus şi, parcă ieri
Mă-nsoţeai, eram fecior.
La braţ mergeam în Deal,
La căsuţa din răscruce –
Unde noi mai locuiam,
Şi trăiam o viaţă dulce.
Căci fetiţa care-aprinse
Focul dragostei, atunci,
Tot ca tine mi se duse;
Hai, încearcă s-o aduci!
Draga mea copilărie!…
Astăzi aş plânge cu tine:
Vreau iubita mea să fie
Fericită lângă mine…
Şi din ochii ei să pice
Lacrimi sincere, fierbinţi,
A ei gene să-mi ridice,
Şi în braţe-nlănţuiţi…
O steluţă să privim,
Cea lipsită de noroc…
N-am ştiut să ne iubim,
Să rămânem la un loc.
Cât regret, ce rău îmi pare!
Şi din când în când te chem,
Of! amintire arzătoare…,
Şi-n taină să discutăm.
Fericit s-adorm cu gândul,
Că ai mai venit la mine;
Să şopteşti, ţi-ador cuvântul:
„Rămâi liniştit, copile…”
Şi tot zbori în altă lume,
Casa iar îmi e pustie…
Numai dorul meu îţi spune:
„Unde eşti copilărie?.”
——————————————————
ÎN VINEREA PAŞTELUI
Versuri şi muzică: Marin Voican-Ghioroiu
Cântă: Soprana RODICA ANGHELESCU
Dacă dorul îl găseam https://youtu.be/58irDK-uXbY
————————————
Marin VOICAN-GHIOROIU
14 Aprilie 2023
București
